Externe

Imaginati-va scena, intr-un moment din anii 2030. Trei duzini de lideri ai statelor membre ale Uniunii Europene se inghesuie in jurul unui birou aurit, intr-o sala incarcata de istorie, poate la Versailles, Sarajevo sau Roma. Prim-ministrul Spaniei semneaza un document gros din pergament, apoi ii paseaza stiloul Mont Blanc cancelarului german, apoi presedintelui Ucrainei. Atmosfera este una vesela, in timp ce, unul cate unul, sunt adaugate semnaturi pe "Tratatul de aderare a Regatului Unit la Uniunea Europeana (versiunea 2.0)", scrie The Economist. Pe masura ce stiloul ajunge la presedintele Frantei, aceasta pare sa ezite pentru o secunda, poate amintindu-si de vechile titluri din tabloide despre banane curbate si rabaturi bugetare. In cele din urma, vine randul prim-ministrului britanic de la acel moment. Dintr-o singura miscare, Brexit este anulat; singurul membru care parasise imbratisarea UE este acum din nou in interiorul ei. In timp ce sampania pocneste, putini mai pot auzi cuvintele unui domn in varsta din galerie, un anume Nigel Farage, care protesteaza vag despre "vointa poporului". Bine ati revenit, Marea Britanie! Natiunea ratacitoare se intoarce acasa! Ceea ce altadata ar fi parut un vis al sustinatorilor ramanerii in UE nu mai pare acum atat de absurd. Pentru prima data de la referendumul Brexit din iunie 2016, ideea unei cereri de revenire in Uniunea Europeana apare pe orizontul politic britanic. Ideea de "Bre-entry", vehiculata in randul politicienilor laburisti Este adevarat, deocamdata ideea de "Bre-entry" este vehiculata mai ales in randul politicienilor laburisti, care o folosesc pentru a atrage simpatia membrilor de partid inaintea unei posibile provocari la adresa lui Keir Starmer; unii spera chiar sa ii ia locul in functia de prim-ministru. Este adevarat, de asemenea, ca euroscepticii din partidul Reform UK al lui Nigel Farage sunt mult in fata in sondaje. Totusi, revenirea in UE pare sa rezoneze cu multi alegatori britanici, dintre care majoritatea considera ca iesirea a fost o greseala. Ideea nu pare sa dispara prea curand. Pe masura ce tot mai multi politicieni de la Westminster declara ca sustin o cerere de revenire, UE ar putea fi nevoita, la un moment dat, sa spuna ce parere are despre ideea ca Marea Britanie sa se intoarca in uniunea pe care a parasit-o in graba. Starea actuala a relatiilor dintre Marea Britanie si UE nu ofera prea multe indicii despre un eventual raspuns de la Bruxelles. De la oficializarea "divortului" in 2020, cele doua parti au negociat lucruri relativ minore, precum armonizarea regulilor privind siguranta alimentara si altele similare. Acestea sunt in sfera functionarilor de nivel mediu din institutiile europene. In schimb, o cerere de "Bre-entry" ar fi analizata de liderii nationali ai UE, la Paris, Berlin si in alte capitale. Multi ar vedea argumente in favoarea revenirii Marii Britanii. Orice uniune ar avea de castigat din readucerea unui stat G7, membru permanent al Consiliului de Securitate al ONU, cu arme nucleare proprii si cu cel mai mare centru financiar al Europei. Marea Britanie a fost intotdeauna un membru pe jumatate implicat in UE Aceiasi factori care ii determina pe unii britanici sa discute despre revenire, o ordine globala haotica, in care SUA si China concureaza pentru suprematie, iar puterile medii cauta siguranta, ar putea influenta si UE sa accepte "Bre-entry". In intreaga Uniune, sondajele arata ca cetatenii ar primi cu deschidere ideea revenirii Marii Britanii. "Nu atat de repede", ar putea replica unii diplomati. Marea Britanie a fost intotdeauna un membru pe jumatate implicat in UE. A cerut derogari de la unele dintre cele mai importante politici ale blocului, in special moneda euro si zona Schengen, fara controlul pasapoartelor, ca sa nu mai vorbim de reducerile la contributia la buget. De ce ar readuce Uniunea "echipa dificila" intr-un club pe care oricum il considera functional si fara ea? De la plecarea Marii Britanii, UE a avansat cu proiecte de federalizare pe care prim-ministrii britanici probabil le-ar fi blocat in mod constant la summituri. Cheltuielile UE sunt finantate acum partial din datorie comuna intre cele 27 de state membre, un subiect tabu pentru Londra. Uniunea a adoptat idei franceze despre politica industriala si "autonomie strategica", partial pentru ca nu mai exista veto-ul britanic. In teorie, cererea de readerare a Marii Britanii ar fi tratata la fel ca a altor state, precum Ucraina sau Serbia, care au cerut oficial aderarea. In practica, ar fi si mai usor, si mai dificil. Ca fost membru, ale carui reguli sunt inca apropiate de acquis-ul comunitar (totalitatea legislatiei UE pe care trebuie sa o adopte orice candidat), Marea Britanie ar putea avansa mai repede decat majoritatea. Partea dificila, pe langa veto-ul fiecarui stat membru, este ca unii ar putea insista ca Marea Britanie sa adopte euro si sa intre in Schengen. Aceasta ar putea fi o proba a seriozitatii noii candidaturi. In practica, ar fi usor pentru Londra sa promita aderarea "cand conditiile vor fi potrivite", fara ca aceste conditii sa fie vreodata indeplinite. Reducerea de buget de care beneficia anterior probabil ar disparea oricum. Intoarcerea la expeditor Principalul motiv de reticenta din partea UE este indoiala ca Marea Britanie ar putea fi un membru pe termen lung. Sa ai un stat care paraseste uniunea o data poate fi considerat un accident; sa se intample din nou ar parea neglijenta. In practica, spune Charles Grant de la Centre for European Reform, UE ar dori un consens politic larg in Marea Britanie inainte de a discuta conditiile revenirii, astfel incat guvernele viitoare sa nu anuleze ceea ce s-a negociat anterior. Asta ar putea insemna sprijin din partea conservatorilor (putin probabil in prezent) sau o slabire a influentei politice a lui Nigel Farage. Chiar si asa, rabdarea ar fi necesara. Prima cerere a Marii Britanii de aderare la UE, in 1961, a avut succes abia dupa 12 ani si dupa doua veto-uri franceze. Un scenariu similar ar insemna ca ar trece mai bine de o generatie intre referendumul din 2016 si revenire. Drumul ar fi lung, complicat, dar in viziunea autorului, ar merita. Britanicii ar corecta o greseala care i-a facut mai saraci si mai izolati. Pentru UE, castigul ar fi si mai mare: consolidarea proiectului european, cu britanici "reeducati" care se intorc la negocieri nocturne despre cotele de pescuit.