Cultura si divertisment

"Unirea" Tarilor Romanesti sub Mihai Viteazul si afirmarea originii latine a poporului roman

Mihai Viteazul, voievodul Valahiei (Tara Romaneasca) din 1593, era implicat in Razboiul cel Lung, parte a Razboaielor Habsburgice-Otomane.

Dupa ce in 1599 a obtinut victoria de la Selimbar impotriva printului-episcop Bathory Andras, Mihai a intrat cu trupele sale valahe in Alba Iulia si a devenit guvernator imperial al Transilvaniei sub suzeranitate habsburgica.

Cateva luni mai tarziu, trupele lui Mihai au invadat Moldova si au ajuns la Iasi. Domnul Ieremia Movila a fugit in Polonia, iar Mihai Viteazul s-a proclamat Voievod al Moldaviei.

Teritoriile au fost pierdute in scurt timp in 1600 dupa revolta maghiara a nobilimii din Transilvania si intrarea trupelor polono-lituaniene in Moldavia, iar in 1601, voievodul valah a fost asasinat de generalul Giorgio Basta la ordinele imparatului habsburgic Rudolf al II-lea al Sfantului Imperiu Roman.

Mihai Viteazul a fost vazut ca precursorul Romaniei moderne in teza istoricului Nicolae Balcescu.

Teoria lui a devenit un punct de referinta pentru nationalistii din Principatele Romane de-a lungul secolului 19, vazuta si ca un catalizator al formarii unui singur stat roman.

Credinta populara ca Mihai Viteazul ar fi realizat Prima Unire a Tarilor Romane in anul 1600 este doar un mit - NU EXISTA identitate nationala romaneasca, de unitate romaneasca sau constiinta nationala in secolul 16. Mihai, ca toti printii evului mediu, cautau doar sa cucereasca si sa stapaneasca un teritoriu mare, de altfel este cunoscut pentru abuzurile impotriva taranilor iobagi pe care i-a legat de glie.

Nu exista denumirea de ROMANIA pe vremea lui Mihai Viteazul.

Dar au fost insa cronicari moldoveni intre secolele 16 si 18 care au scris despre existenta limbii romanice si a originii latine a moldovenilor, de la Grigore Ureche la Dimitrie Cantemir.

Scoala Ardeleana a avut un impact notabil in cultura romaneasca atat a Transilvaniei, cat si a romanilor care traiesc peste Carpati, in Tara Romaneasca si Moldova, ducand la trezirea nationala a identitatii nationale, specific epocii asa cum s-a vazut in Germania, America Latina, Statele Unite ale Americii sau Italia.

Samuil Micu-Klein, Gheorghe Sincai, Petru Maior si Ion Budai-Deleanu, care au fost membri ai Scolii Ardelene in epoca trezirii nationale romanesti, au subliniat vechea origine latina a romanilor pentru a spori prestigiul politic si cultural al romanilor.

In 1791, in memorandumul "Supplex Libellus Valachorum Transsilvaniae" inaintat catre imparatul austriac Leopold al II-lea al Sfantului Imperiu Roman, romanii transilvaneni cereau drepturi egale cu cele ale nobilimii maghiare si cu cea a clasei patriciene sasesti.

Scoala Ardeleana a creat sistemul fonetic actual al alfabetului romanesc bazat pe alfabetul latin, derivat in mare parte din alfabetul italian si francez.

Aceasta a inlocuit utilizarea alfabetului chirilic romanesc medieval, precum si a sistemului fonetic anterior bazat pe alfabet latin si pe alfabetul maghiar.

Dar niciunul nu afirma unirea celor trei principate intr-un stat national.

Revolutia Romana din 1848 a purtat semintele visului national al unei Romanii unite si unitare. Ideea de unificare a fost propagata de lucrarile lui Naum Ramniceanu si Ion Budai-Deleanu.

Dimitrie Bratianu a creat termenul de "Romania Mare" in 1852.

Primul pas in unificarea romanilor a fost infiintarea Principatelor Unite, realizata prin unirea Moldovei cu Tara Romaneasca in 1859 sub domnia unui singur domnitor, Alexandru Ioan Cuza, ca urmare a Razboiului din Crimeea si interventiei Frantei imparatului Napoleon al III-lea in crearea unui stat-tampon dintre marile puteri ale estului Europei.

In octombrie 1853, otomanii, francezii si britanicii au declarat razboi Rusiei si au pornit o campanie defensiva pentru a opri inaintarea Rusiei la Silistra. Flotele anglo-franceze au patruns in Marea Neagra in ianuarie 1854.

Dupa o mica confruntare la Constanta, rusii au abandonat Silistra. Anglo-francezii au decis atunci sa atace Sevastopol, baza navala a Rusiei din peninsula Crimeea.Aliatii au debarcat in Crimeea pe 20 septembrie 1854 si s-au batut cu rusii la Balaclava pe 25 octombrie. Rusii au fost respinsi. Dupa 11 luni de asediu, trupele ruse din Sevastopol au capitulat.

Pe 30 martie 1856 a fost semnat Tratatul de la Paris care a pus capat razboiului, interzicand Rusiei sa-si mai trimita navele in Marea Neagra ce capata statut neutru, iar fluviul Dunarea devenea deschis transportului maritim pentru toate natiunile.Rusia a fost obligata sa renunte la Moldavia, inclusiv la o parte dn Basarabia, precum si la revendicarile crestin-ortodoxe din Palestina.

Principatele romane Moldavia si Valahia, precum si Serbia, au fost recunoscute ca principate autonome cvasi-independente sub protectia puterilor europene.

Pentru a preveni un alt conflict cu Rusia, imparatul Frantei, Napoleon al III-lea, si-a dorit crearea unui stat romanesc tampon dintre Imperiul Otoman, Imperiul Rus si Imperiul Austro-Ungar, un stat independent care sa fie condus de un principe, sa aiba constitutie si institutii reformate.

In cadrul adunarilor ad-hoc, colonelul Alexandru Ioan Cuza a fost votat ca Domnitor al Principatului Moldaviei (sau Principatul Moldovei) la 5 ianuarie 1859, respectiv ca Domnitor al Principatului Valahiei (cunoscuta ca Principatul Tarii Romanesti) la 24 ianuarie, ceea ce a rezultat unirea celor doua entitati statele in Principatele Unite ale Moldaviei si Valahiei, un stat ce a ramas vasal Imperiului Otoman pana in 1877.

Noul stat a purtat denumirea de Principatele Unite Romane intre anii 1862 si 1866, iar din 1866, pe baza constitutiei adoptate atunci, acesta a capatat denumirea oficiala de Romania.

Romania a luptat pentru independenta sa in razboiul ruso-turc din 1877-1878, dar si-a capatat independenta din 1881 cand a devenit Regatul Romaniei.

Dupa Congresul din 1878 de la Berlin, s-a a decis ca Rusia va acorda Romaniei independenta, teritoriile Dobrogei de Nord, Delta Dunarii si accesul la Marea Neagra, inclusiv portul antic Tomis, precum si Insula Serpilor, dar Rusia avea sa ocupe totusi ca asa-zisa "compensare" vechile judete romanesti din Basarabiei de Sud.

Liderul congresului,cancelarul german Otto von Bismarck a cautat sa stabilizeze Balcanii, sa reduca rolul Imperiului Otoman invins in regiune si sa echilibreze interesele distincte ale Marii Britanii, Rusiei si Austro-Ungariei.

De asemenea, a vrut sa evite dominatia Balcanilor de catre Rusia sau formarea unei Bulgarii Mari si sa mentina Constantinopolul in mainile otomane.

In cele din urma, Bismarck a vrut sa incurajeze dezvoltarea drepturilor civile pentru evreii din regiune.

Sub influenta lui Bismarck, congresul i-a dezbracat pe otomani de multe dintre posesiunile lor europene, dar a refuzat sa le acorde Rusiei si a redus masiv castigurile Bulgariei prevazute de tratatul preliminar de la San Stefano.

Teritoriilor afectate li sa acordat in schimb diferite grade de independenta. Romania a devenit pe deplin independenta, desi a fost nevoita sa cedeze o parte din Basarabia Rusiei si a castigat Dobrogea de Nord .

Serbiei si Muntenegrului li s-a acordat, de asemenea, independenta deplina, dar au pierdut teritoriu, Austro-Ungaria ocupand regiunea Sandzak impreuna cu Bosnia si Hertegovina.

Romania, ca regat independent fata de Imperiul Otoman, cauta acum unirea cu Transilvania.

Cu toate acestea, elita romanilor transilvaneni nu sustinea conceptul de "Romania Mare", in schimb doreau doar egalitatea cu celelalte natiuni din Transilvania.

Conceptul a devenit o realitate politica atunci cand, in 1881, Partidul National Roman din Transilvania a reunit romanii pe o platforma politica comuna pentru a lupta impreuna pentru autonomia Transilvaniei.

Potrivit lui Livezeanu, crearea Romaniei Mari cu "un concept unificator de natiune" a inceput sa evolueze la sfarsitul anilor 1910.

Primul Razboi Mondial a jucat un rol crucial in dezvoltarea constiintei nationale a unitatii romanesti.

Pe 1 decembrie 1918, Adunarea Nationala a Romanilor din Transilvania si Ungaria (alcatuita din 1228 de reprezentanti alesi din Maramures, Crisana, Banat si Transilvania) a proclamat la Alba Iulia unirea cu Regatul Romaniei printr-un vot unanim si intr-o atmosfera de sarbatoare.Rezolutia votata de Adunarea Nationala stipula principiile fundamentale pentru fondarea noului stat roman.

Principiile specificau libertatea nationala, drepturi egale, libertate religioasa, vot universal, secret si egal, libertatea presei, libertatea intrunirilor si asociatiilor, reforme agrare si drepturi si privilegii pentru muncitori.200 de membri ai Adunarii au creat Consiliul National Roman al Transilvaniei, noul parlament permanent.Toate astea se realizau dupa 2 ani de razboi sangeros.

Pe 17 august 1916, dupa 2 ani de neutralitate, Romania a semnat un tratat secret cu Antanta (Franta, Regatul Unit, Italia, Rusia).

Romania cerea sa fie tratata ca o tara egala la conferinta de pace postbelica si sa aiba dreptul de a-si anexa teritoriile locuite de romani, in special Transilvania.Trupele romane au atacat Austro-Ungaria printr-o campanie ofensiva dupa planul Ipoteza Z, dar au fost respinse de contraofensiva austro-ungara.Romania e atacata de la sud de fortele germano-bulgaro-otomane comandate de generalul german August von Mackensen care ocupa 2/3 din teritoriul Romaniei, inclusiv Bucurestiul in decembrie 1916.

Regele Ferdinand, guvernul condus de premierul liberal Ion I.C. Bratianu si administratia se muta la Iasi.

In vara anului 1917, cu sprijinul Imperiului Rus, armata romana obtine victorii tactice la Marasesti, Marasti si Oituz impotriva armatelor Puterilor Centrale care incercau sa invadeze Moldova. Franta a ajutat la refacerea armatei romane cu echipamente, munitie, arme, artilerie si instruire.

Dar dupa iesirea Rusiei din razboi datorita revolutiei bolsevice, Romania a semnat la 9 decembrie 1917 un armistitiu cu Puterile Centrale, urmand ca la 7 mai 1918 sa semneze Pacea de la Buftea-Bucuresti pentru iesirea din razboi.Romania a pierdut razboiul din punct de vedere militar, dar a continuat sa lupte pentru cauza sa pe cale politica si diplomatica.

Salvarea a venit de la intrarea Statelor Unite ale Americii in razboi, conduse atunci de presedintele Woodrow Wilson, care prin cele 14 puncte ale sale, sustinea dreptul la autodeterminare al tuturor grupurilor etnice din cadrul marilor imperii.

La 26-28 martie 1918, la Roma, se desfasoara Congresul Nationalitatilor Austro-Ungariei, unde se adopta o motiune care cere recunoasterea dreptului fiecarui grup etnic sa-si constituie un stat national independent sau sa se uneasca cu statul sau national deja existent.

La 9 aprilie 1918, in Basarabia, Sfatul Tarii a votat independenta fata de Rusia si unirea cu Regatul Romaniei.La Paris, la 24 august, este infiintat Consiliul National al Unitatii Romane de catre Take Ionescu, Vasile Lucaciu, Octavian Goga, Constantin Angelescu si Ioan Theodor Florescu, consiliu ce sustinea interesele natiunii romane din Austro-Ungaria, initiativa sustinuta si de puterile Antantei.

La 2 septembrie, la New York, se desfasoara Congresul cehilor, slovacilor, polonezilor, romanilor, sarbilor, croatilor si rutenilor din Austro-Ungaria, fiind adoptata o rezolutie care cere impartirea Austro-Ungariei si eliberarea popoarelor etnice care doresc autonomie.In Oradea, Comitetul Executiv al Partidului National Roman adopta declaratia care cere crearea unui Consiliu National Central Roman ca si organ provizoriu de conducere a Transilvaniei.Politicianul roman preeminent in Austro-Ungaria, Alexandru Vaida-Voevod a citit Declaratia de autodeterminare a romanilor din Transilvania, chiar in parlamentul ungar de la Budapesta.

Imparatul austro-ungar, Carol I incearca sa reorganizeze Austro-Ungaria intr-o federatie alcatuita din sase state independente- austriac, maghiar, ceh, iugoslav, polonez si ucrainean, dar fara succes. Consiliile nationale din Austro-Ungaria au preferat sa negocieze direct cu puterile Antantei decat cu guvernul central care era esuat.La Viena, Iuliu Maniu, un om politic transilvanean, aduna 70.000 de soldati romani din Ardeal pe care ii duce in Transilvania.In timp ce uniunea dintre Austria si Ungaria inceteaza, generalul austro-ungar Weber semneaza tratatul de armistitiu si iesirea din razboi cu Antanta.

Acest fapt ii determina pe reprezentantii Partidului National Roman si Partidului Social-Democrat din Transilvania sa creeze Consiliul National Roman si sa preia controlul asupra autoritatilor locale din Transilvania. Intre timp, aparatul administrativ maghiar se dezintegreaza.

La 9 noiembrie 1918, Consiliul National Roman a trimis un memoriu la Budapesta, cerand predarea Ungariei de Est si cedarea urmatoarelor teritorii - Transilvania, inclusiv judetele Arad, Bihar, Maramures, Torontal, Temes, Caras-Severin, Salaj, Satu Mare.

La 10 noiembrie, chiar cu o zi inainte de razboi, Romania reintra in razboi impotriva Puterilor Centrale care erau deja nimicite, epuizate si invinse de Puterile Antantei. Trupele romane patrund in Ungaria si ocupa pasul montan Tulghes, atingand regiunea Tinutului Secuiesc.

Dupa ce Serbia semenaza armistitiul pe frontul balcanic la 13 noiembrie, este implementat un acord care stabileste linii de demarcatie intre Ungaria, Serbia si Romania. Serbia dorea Banatul, iar Ungaria dorea Crisana, Maramures, Satu Mare, Oradea, Beius, Arad si Transilvania interioara pana la raul Mures, fara instiintarea guvernului Romaniei. Dar Puterile Antantei ii cer Ungariei sa permita trupelor romane sa patrunda in teritoriile transilvanene .

La Arad au loc negocieri fara vreun acord intre guvernul maghiar al lui Karolyi Mihaly si Consiliul National Roman Central al Transilvaniei, care decide sa organizeze alegeri si la 1 decembrie sa organizeze Adunarea Nationala a Romanilor din Transilvania si Ungaria. Trupele romane ocupa trecatori muntoase de la granita de nord-est a Ungariei pana la 20 noiembrie.

In urma alegerilor pentru Adunarea Nationala a Romanilor din Transilvania si Ungaria, sunt alesi 1288 de membri, iar entuziasmul local pentru unire, reforma funciara si votul universal ia amploare.

Pe 25 noiembrie, armata romana ocupa Targu-Mures, cel mai important oras din Tinutul Secuiesc, iar Consiliul General al Sasilor din Sibiu au decis sa aleaga neutralitatea privind chestiunea Transilvaniei, fara a adera la tabara maghiara sau cea romana.

Pe 28 noiembrie, in Bucovina (iesita de sub ocupatia austro-ungara), Congresul General adopta o rezolutie pentru unirea neconditionata cu Regatul Romaniei. Totodata, Comitetul National Ucrainean s-a retras din Cernauti.Dupa Adunarea de la Alba-Iulia din 1 decembrie, trupele romane au ocupat Brasovul la 7 decembrie, Sibiu la 12 decembrie si Cluj la 24 decembrie.

La 11 decembrie 1918, regele Ferdinand a promulgat legea privind Unirea Regatului Romaniei cu Transilvania, Banat, Crisana, Satu Mare si Maramures.

In 1920, dupa incorporarea Transilvaniei, Bucovinei, Basarabiei si a unor parti ale Banatului, Crisanei si Maramuresului, statul roman a atins cea mai mare intindere geografica pe timp de pace (295.049 km2).

Astazi, conceptul de "Romania Mare" serveste drept principiu calauzitor pentru unirea Romaniei si Republicii Moldova de azi.