Opinii

Tinerii romani nu-si mai permit sa economiseasca, platind deja pretul unei economii rigide: impozite mari, dobanzi si costuri de trai in crestere. In timp ce statul discuta despre "taieri", generatia activa plateste totul - sistemul de pensii, inflatia si datoriile publice.

Generatia 20-45 de ani este prinsa intr-un paradox economic. Munceste mai mult, castiga mai mult pe hartie, dar traieste tot mai greu. Ceea ce parintii lor reuseau in 10-15 ani - o locuinta, stabilitate financiara, un nivel decent de trai - pare astazi imposibil. Chiriile au explodat, preturile apartamentelor au depasit orice logica, iar dobanzile bancare au tot crescut si ele. Rezultatul este ca fiecare leu castigat valoreaza mai putin, iar puterea de cumparare scade constant. Generatia activa este, de fapt, pilonul financiar al unei economii care se sprijina pe prezent, dar traieste pe datorie.

Chiriile au devenit cea mai mare provocare. In Bucuresti, o garsoniera decenta costa in jur de 500 de euro, iar in orasele mari precum Cluj, Timisoara sau Brasov, preturile se apropie de acelasi prag. Pentru un tanar cu un salariu net de 6.000 de lei, asta inseamna ca peste jumatate din venit se duce doar pe locuinta. Fara garantii, fara stabilitate, fara proprietate. Piata imobiliara nu ofera alternative reale, iar chiria a devenit o taxa lunara pe dreptul de a trai in orasul in care muncesti.

Cei care aleg sa cumpere o locuinta platesc, la randul lor, o alta forma de impozit - rata. Daca chiria e o taxa pe prezent, creditul este o taxa pe viitor. Dobanzile au crescut abrupt, iar multi romani s-au trezit ca rata lunara s-a dublat fata de momentul semnarii contractului. Cei care nu au reusit inca sa cumpere descopera ca intre timp preturile au crescut cu 30-40%, facand visul locuintei proprii aproape inaccesibil.

In acest context, statul pare mai degraba un partener de afaceri in pierdere decat un sprijin. Generatia activa finanteaza sistemul de pensii de care probabil nu va beneficia niciodata, plateste contributii pentru un sistem medical precar si taxe pentru infrastructuri care nu se vad. Fiecare crestere de TVA, fiecare noua acciza sau taxa de "solidaritate" este o confirmare a aceluiasi model: o economie care taxeaza viitorul pentru a acoperi trecutul.

Pe termen lung, efectele sunt evidente. Fiecare tanar care pleaca din tara inseamna un contribuabil pierdut si un viitor platitor de taxe disparut. Totusi, politicile fiscale continua sa ignore realitatea: o generatie tot mai impovarata, dar tot mai putin motivata sa ramana.

Spre deosebire de parintii lor, tinerii de astazi nu mai au siguranta unei pensii, a unei locuinte proprii sau a unei protectii sociale reale. Ei sunt cei care platesc acum pentru toate promisiunile trecutului: pentru datoriile publice, pentru sistemele de pensii nesustenabile si pentru decizii economice luate fara un plan pe termen lung.

Romanii tineri nu mai platesc doar pentru prezent. Platesc anticipat pentru un viitor care, paradoxal, nu le mai apartine. Fiecare chirie, fiecare rata, fiecare impozit si fiecare ajustare fiscala e o contributie la o economie care le cere totul, dar le ofera foarte putin. Generatia activa este impozitata nu doar financiar, ci si emotional - cu stres, nesiguranta si epuizare.