Inspiratia nu i-a ocolit niciodata pe cei de la The Killers si foarte bine ca a fost asa, pentru ca noul album la trupei originare din Las Vegas, „Day & Age”, include unele dintre cele mai bune creatii de pana acum ale formatiei. „Imi amintesc de momentele in care am compus „When We Were Young”, sau in acest caz, Spaceman”, declara Brandon Flowers. „Daca in acel moment ne decideam sa mergem in parc, poate ca ele nu ar fi existat niciodata. E infricosator. Aproape ca ma face sa nu vreau sa ma opresc vreodata pentru ca astfel as putea rata cantece absolut minunate. Ele sunt acolo, trebuie doar sa le descoperi”.

Impreuna cu basist-ul Mark Stoermer, chitaristul Dave Keuning, si tobosarul Ronnie Vannucci, Flowers a pus umarul la realizarea celor zece piese de pe album, piese care se completeaza si capata mia mult sens impreuna decat separat, fiecare marcand un pas in evolutia sound-ului trupei. „Intodeauna incercam sa ne depasim limitele”, adauga Flowers: „Am simtit ca „Sam’s Town” a fost o continuare a albumului „Hot Fuss” si la fel, suntem de parere ca noul album este o continuare a lui „Sam’s Town”. Dar in acelasi timp, „Day & Age” este complet diferit de primele doua, avand in acelasi sound The Killers. E ca si cand te-ai uita la „Sam’s Town” de pe Marte”.


Cei familiarizati cu stilul trupei vor recunoaste sintetizatoarele prezente in „Human”, patru minute de rock epic in care Flowers canta: „My sign is vital/ My hands are cold/ And I'm on my knees, looking for the answer/ Are we human, or are we dancer?" (Inima abia imi bate/Mainile imi sunt reci/ Si sunt in genunchi, cautand un raspuns/ Suntem umani sau suntem „dansator”?)”. Spune ca versurile au fost inspirate de un comentariu facut de Hunter S. Thompson referitor la cum America de fapt creste o generatie de dansatori. Insa la acest cantec a contribuit si producatorul albumului, Stuart Price (aka Jacques Lu Cont), cunoscut pentru colaborarile sale cu Madonna si Missy Elliot, si care a remixat si piesa „Mr. Brightside”. „El a fost cireasa de pe tort”, declara Stoermer.

„Abia terminasem de compus „Human”, si am ajuns la el acasa dupa cina [in Londra]”, isi aminteste Flowers de primele clipe petrecute alaturi de Price in studio. „Cateva ore mai tarziu, reusisem sa ne apropiem foarte tare de versiunea finala. Eram in al noualea cer.” Continua acesta: „Atunci cand am intrat in apartamentul sau, primul lucru pe care l-am observat a fost o poza cu coperta albumului „The Man Who Sold The World”, si mai jos pe scari, o poza cu Eno pe vremea lui Roxy Music. Atunci parca am simtit ca ne-am gasit omul”.

Faptul ca isi gasesc relaxarea in muzica unor astfel de artisti nu surprinde pe nimeni: trupa nu si-a ascuns niciodata admiratia atat pentru art-rock, cat si pentru trupele „de stadion” (au colaborat cu Lou Reed la piesa „Tranquilize” de pe albumul „Sawdust” lanasat in 2007). Infiintata in Las Vegas in 2002, trupa se incadreaza in stilul formatiilor rock pline de energie care reusesc sa devina de succes atat din punct de vedere comercial, dar sa si fie rasplatite cu o multime de premii din partea criticilor. Asa ca este absolut uluitor sa te gandesti ca nu ar fi luat fiinta daca nu ar fi existat acel anunt din ziarul local.

Flowers l-a intalnit pentru prima data pe chitaristul Kenuning in timp ce raspundea la anunturile din presa locala care cautau muzicieni; atunci cand anuntul lui Dave i-a mentionat pe cei de la Beatles, Oasis si altii, Flowers a stiut ca se afla pe drumul cel bun. Si-au luat numele The Killers (Criminalii) inspirat dintr-un videoclip al formatiei New Order, si intr-un final i-au recrutat si pe Stoermer si Vannucci, toti patru ajungand la concluzia ca exista ceva intangibil in muzica pe care o faceau, la fel ca si in raspunsurile celor care ii ascultau. Albumul lor de debut, „Hot Fuss” i-a transformat in strauri internationale in 2004, reusind sa vanda milioane de copii in intreaga lume. Trupa a plecat apoi intr-un turneu ce a durat doi ani si a inclus mai mult de patru sute de spectacole, revenind la final in Vegas pentru a incepe lucrul la urmatorul album alaturi de legendarii producatori Alan Moulder si Flood. Rezultatul, un soi de scrisoare de dragoste adresata orasului lor natal si intitulat „Sam’s Town” a fost lansat in 2006 si a vandut 1,4 milioane de exemplare doar in Marea Britanie. Multi ar fi fost de parere ca acest succes a pus o presiune uriasa pe membrii trupei atunci cand acestia au inceput sa inregistreze noua lor colectie de cantece, insa nu asa au stat lucrurile deloc. „Suntem increzatori impreuna, confortabili cu felul in care lucram ca trupa” Stoermer declara. „Asa ca atunci cand am inregistrat acest nou material, nu a existat niciun fel de presiune; asta nu inseamna insa ca ne-am culcat pe lauri”.

Aceasta relaxare prezenta atunci cand lucreaza impreuna este evidenta pe albumul „Day & Age”. Materialul ni-i prezinta pe cei de la The Killers experimentand cu mai multe instrumente: „I Can’t Stay” are un sound tropical – gratie saxofonului si tobelor – si, asa cum declara si solistul „ar putea fi cantecul pop perfect dintre toate cele pe care le-am scris pana acum. „Lousing Touch” este o piesa minunata cu hornuri vesele si verusri sumbre ("impending doom, it must be true/ I'm losing touch /„soarta neiertatoare, trebuie sa fie adevarat/incep sa pierd contactul”), ceea ce ii confera piesei un aer rau prevestitor. „Spaceman”, o piesa glam-rock potrivita pentru stadioane arhipline, ale carei versuri fac referire, printre altele, si la rapirile extraterestre. „O cantam intre „Read My Mind” si „Mr. Brightside”, si am senzatia ca acolo i-a fost locul dintotdeauna”, afirma Flowers. Mia mult ca orice, The Killers sunt nerabdatori ca fanii lor sa asculte noile piese, desi, asa cum declara Stoermer „Suntem intotdeauna un pic nervosi pentru ca vrem sa aflam daca fanilor le plac sau nu noile piese”.

Fanilor le-au placut intodeauna. Pe langa vanzarile care vorbesc de la sine – „Sam’s Town” a vandut 4.4 milioane de exemplare in afara Statelor Unite - trupa a primit sapte nominalizari la premiile Grammy, si a castigat o multime de premii MTV, BRIT sau NME. S-au aflat printre headlinerii unor dintre cele mai importante festivaluri din lume, printre care Glastonbury, Reading / Leeds si Pukkelpop si au sustinut concerte cu casa inchisa in locatii ca Madison Square Garden. Uneori a fost dificil sa se mentina ca trupa datorita atentiei create in jurul membrilor, insa de aceasta data, formatia este decisa sa nu lase nimic sa stea in calea succesului lor.

„Am fost practic catapultati in centrul atentiei – testul pe care trebuie sa il trecem este acela de a ramane in top ”, declara Flowers. „Vrem sa fim ca o forta pozitiva. Oamenii cred despre noi ca suntem prea increzatori si aroganti, insa toate acestea vin din entuziasm. Nu se pune problema ca suntem mai buni ca altii, ci ca deabia asteptam ca fanii sa asculte piesele noi pentru ca stiu cat de impiniti devenim noi dupa. Pot sa ascult piesele noastre fara sa zic automat „Astia suntem noi”. Pot sa las muzica sa ma afecteze si sa stiu daca este buna sau nu. Uneori unii cred ca sunt prea plin de mine, cand eu de fapt sunt foarte incantat de ce am realizat impreuna”.