Capitala de 100

thumbs

Muzeul National al Taranului Roman

"Muzeul National al Taranului Roman, reinfiintat la 5 februarie 1990, este continuatorul unor traditii muzeale datand inca din anul 1875.

La 17 octombrie 1906, in urma numeroaselor stradanii ale unor personalitati din acea vreme, se infiinta un muzeu autonom al artei taranesti, Muzeul de etnografie, arta nationala, arta decorativa si industriala cu sediul in cladirea fostei Monetarii. Director va fi numit Alexandru Tzigara Samurcas, personalitate care ii va conferi un statut stiintific si cultural prestigios. In 1912 se punea piatra de temelie a edificiului care avea sa adaposteasca Muzeul de Arta Nationala. Cladirea, ilustrare a stilului neo-romanesc inspirat din traditia brancoveneasca, dispusa in forma incintelor de tip monastic, a fost finalizata abia in anul 1941 sub conducerea arhitectului Nicolae Ghika-Budesti.

In 1953, muzeul a fost alungat din propria-i casa si silit sa se transfere in Palatul Stirbei din Calea Victoriei unde a functionat timp de 25 de ani, sub denumirea de Muzeul de Arta Populara al Republicii Socialiste Romania. Specialistii muzeului aflati atunci sub indrumarea directorului Tancred Banateanu - un remarcabil etnograf - au fost obligati sa renunte la prezentarea in expunere a spiritualitatii crestine a satului traditional. Au reusit in schimb, spre lauda lor, sa duca mai departe opera de intregire a patrimoniului muzeal colectionand si tezaurizand un numar impresionant de obiecte de arta taraneasca si inmultind aproape de trei ori colectiile preluate de la Alexandru Tzigara Samurcas.

Anul 1978 aducea insa muzeului o noua schimbare fortata a sediului si a denumirii: el a devenit Muzeul Satului si de Arta Populara prin comasarea cu muzeul in aer liber. Lipsa spatiului de expunere adecvat, asociata cu lipsa spatiilor de depozitare au risipit colectiile in mai multe cladiri, adesea improprii. In sfarsit, la 5 februarie 1990, muzeul, sub actuala denumire, a revenit in propria-i casa.Timp de 40 de ani directorul Alexandru Tzigara Samurcas a dezvoltat neintrerupt muzeul si muzeologia etnografica romaneasca, mentinandu-le in avangarda miscarii de idei europene. Presa si publicatiile de specialitate ale timpului salutau elogios fiecare aparitie expozitionala a muzeului; Alexandru Tzigara Samurcas, cunoscut istoric de arta, a construit si modelat contexte inspirate si conexiuni in care obiectele de arta taraneasca, stramutate din mediul lor natural, capatau sensuri noi.

Istoriografia domeniului consemneaza inaltimea la care s-au situat muzeul si muzeografia etnografica nationala luand drept referinta una din realizarile de varf, Expozitia de arta taraneasca, inaugurata in 1931 si considerata, ca o importanta contributie la dezvoltarea generala a teoriei si practicii expunerii etnografice. Pentru prima data Alexandru Tzigara Samurcas a instalat in incinta muzeului o casa taraneasca - cea a mesterului Antonie Mogos din Ceauru (Gorj) - si a introdus in expunere spatiul activ pereti colorati, pentru a crea un nou context obiectelor prezentate in expunere.Condus de directorul Horia Bernea cunoscut pictor si foarte bun cunoscator al satului, muzeul devine un important segment al memoriei si biografiei nationale.

Muzeului i-au fost atribuite peste 20 de premii, intre care straluceste: Premiul European Museum of the Year Award - 1996 / 1997 - pentru cel mai bun muzeu european al anului. Muzeul Taranului Roman detine in prezent cea mai bogata colectie de obiecte taranesti. Cele aproape 90.000 de piese aflate in patrimoniul sau sunt tot atatia martori ai spiritualitatii satului."

Articole asemanatoare