Capitala de 100

thumbs

Muzeul Theodor Aman, casa in care marele pictor inca ofera o veritabila lectie de istorie

Pe strada C.A. Rosetti din Capitala, la numarul 8, vizavi de impunatoarea Biblioteca Centrala Universitara, se ridica o casa mandra. Este Muzeul „Theodor Aman”, imobilul construit dupa insusi planurile marelui pictor care a locuit si a creat in el. Deschis publicului de miercuri pana duminica, frumosul muzeu nu este numai unul de arta, ci ofera si o lectie de istorie pentru cei care ii trec pragul.

Casa lui Aman a fost primul imobil din Bucuresti care respecta normele arhitecturii neoclasice. Niste scrisori ale fondatorului scolii moderne de pictura din Romania stau marturie ca acesta voia sa schimbe viziunea urbanistica asupra spatiului. La realizarea imobilului l-a ajutat arhitectul neamt Franz Schiller, stabilit in Capitala dupa ce s-a casatorit cu o romanca. Pentru decoratiile de la exteriorul casei, Theodor Aman a lucrat impreuna cu sculptorul Karl Storck. Casa are sase incaperi la parter, dintre care cea mai impunatoare este atelierul pictorului, cea mai mare camera care se intinde si pe intreaga inaltime a casei. La etaj, unde acum se afla depozitele muzeului, se gaseau dormitoarele sotilor Aman.

„El construieste aceasta casa intre 1868 – 1869, foarte repede. De lucrat in interiorul casei, lucreaza, banuiesc eu, pana la sfarsitul vietii. Este o casa in care putem vedea cu adevarat, sau putem intelege cu adevarat, complexitatea acestui artist, pentru ca aici isi da el masura creativitatii lui. Totul la aceasta casa este gandit si facut de Theodor Aman. De la proiectul de arhitectura, tot ce inseamna decoratie exterioara, avem o decoratie exterioara in teracota. Tot ce inseamna decoratie interioara, adica pictura murala, vitralii, pana la mobilier, toata decoratia in lemn este sculptata de Theodor Aman”, afirma Greta Suteu, istoric de arta si muzeografa la Muzeul „Theodor Aman”, intr-un interviu acordat Descopera.ro.

Casatorit cu o femeie divortata, Aman construieste casa la marginea orasului

Aflat acum in centrul Capitalei, imobilul era situat la sfarsitul anilor '60 ai secolului XIX la marginea orasului. Actuala strada C.A. Rosetti facea parte atunci dintr-o zona de gradini in care oamenii bogati aveau terenuri intinse. Marturie a unui Bucuresti necunoscut noua astazi este si un tablou cu privelistea pe care Aman si sotia sa o aveau de la balconul locuintei lor.

„Aman se casatoreste cu doamna Aman, Ana Aman, in 1865. Ana Aman era fiica unui negustor bogat, Politimos, iar mama ei provenea dintr-o familie foarte veche boiereasca romanesaca, familia Butculescu, care au fost boieriti pe timpul lui Mihai Viteazu. Zona de aici, intreaga zona, erau terenurile Butculestilor. La nunta, doamna Aman primeste ca dar de nunta, ca zestre, terenul de aici pe care va construi Aman aceasta casa remarcabila”, precizeaza istoricul de arta.

Ana Aman la fereastra, pictata de Theodor Aman. Prin geamuri se vede zona in care cei doi isi construisera casa

Casatoria celor doi din aprilie 1865 a fost motiv de controverse pentru ambele familii deoarece Ana mai fusese casatorita si a divortat pentru Theodor. Precum majoritatea fetelor din secolul al XIX-lea, Ana fusese casatorita de familie la varsta de 16 ani cu un boier pe nume Gheorghe Niculescu Dorobantu, alaturi de care a avut si copii.

„Prin 1860, asa este legenda, nu avem date scrise, dar legenda este foarte frumoasa... legenda spune ca la un bal tinut de 24 ianuarie se intalnesc Ana Niculescu Dorobantu cu Theodor Aman, amandoi veniti la bal cu mamele lor, si probabil ca si-au atras atentia unul altuia destul de puternic, impactul a fost puternic. Nu se punea problema unui divort in timpul respectiv, a unei despartiri, asta presupunea scandal. Suntem in secolul XIX. In plus, in familiile de aromani, si tatal doamnei Aman este aroman, dar si parintii lui Aman sunt aromani, in familiile de aromani nu se divorteaza nici in secolul al XXI-lea... asa incat treneaza aceasta relatie patru ani si ceva si, totusi, dupa patru ani si ceva, doamna Aman hotaraste sa divorteze. Este un moment revolutionar, deci ne putem da seama ce femeie curajoasa este si care incalca principiile existente”, afirma muzeografa Greta Suteu.

Bunicul lui Theodor Aman a fost medicul sultanului

Theodor Aman s-a nascut in 20 martie 1831, la Campulung, judetul Arges, fiind ultimul copil intr-o familie de aromani care traia la Craiova. Tatal lui, pe numele Dimitrie Mihali Dimo, era un negustor bogat cu mosie si vii, care in 1818 primeste rang boieresc. Fiind facut serdar (comandant de oaste, mai ales de calarime), primeste in administrare vamile Olteniei. Principala activitate a lui Dimitrie Mihali Dimo a fost negotul cu turcii de la Vidin, iar in urma acestei activitati primeste porecla de „aman”, care in turca insemna „iertare”, „indurare”.

„Probabil ca se venea atat de des la el cu „aman”, „aman”, la plata datoriilor, incat toata lumea il percepe ca fiind „aman”. Si asa, in timp, din porecla, „aman” devine patronim pentru aceasta familie. Este, de altfel, o perioada in care numele de familie, in majoritate, provin din porecle. Asa, incat, fiii lui se vor naste Aman”, specifica Greta Suteu.

Familia de aromani a tatalui lui Theodor Aman era una cu educatie. Bunicul pictorului a fost medic la curtea sultanului si, pe cand Dimitrie Mihali Dimo avea numai 8 ani, dupa moartea unei paciente, de teama repercusiunilor, si-a luat familia si a fugit la nord de Dunare, unde s-au stabilit la Craiova. Totodata, mama lui Theodor Aman, Despina, provenea si ea dintr-o familie de aromani, Paris, veniti din tinuturile grecesti.

„Oameni educati, clar, drept pentru care si copilul Theodor Aman primeste o educatie speciala pentru timpurile respective. Evident ca vorbea mai multe limbi straine, dar are pian in casa, deci canta. Copilul asta creste cu limbi straine si cu muzica, nu e putin lucru. Dovada ca a contat, nu mai vorbim despre gandirea lui foarte speciala de mai tarziu, dar avem aici violoncelul lui Aman. Nu este violoncelul lui Aman asa ca obiect decorativ, este violoncelul la care Aman canta, tinea concerte in acest spatiu si concerte la care venea lumea buna a Capitalei”, detaliaza istoricul de arta.

A organizat in propria casa prima galerie de arta si a cofondat actuala Universitate Nationala de Arte

Aceste concerte erau si o actiune de marketing bine pusa la punct de Aman, care si-a folosit atelierul, dar si alte incaperi din casa, drept galerie intr-o perioada in care nu existau galerii de arta. „Cand lumea vine cu un prilej oarecare, sa spunem la un concert, are si prilejul sa vada si, daca vede, poate va cumpara”, spune muzeografa Greta Suteu.

Inainte de a ajunge un mare pictor, Theodor Aman a urmat cursurile Colegiului „Sfantul Sava” din Bucuresti, unde i-a avut ca profesori pe Constantin Lecca si pe cetateanul austriac de origine croata Carol Wallenstein. Ulterior, Theodor Aman a fost primul artist roman cu studii la Paris, polul artelor si al invatamantului artistic. In Capitala Frantei, a pictat in atelierele lui Martin Drolling si Francois Picot. In pictura a fost influentat mai ales de Delacroix si Thomas Couture.

Theodor Aman s-a intors acasa in 1858, dupa definitivarea studiilor. „Sa ne gandim ca Aman a plecat de la Bucuresti intr-un Ev Mediu tarziu. O societate aflata sub o influenta orientala, turceasca. Pentru cei traitori aici era greu de crezut ca exista o zona incolo catre vest, in Occident, care a avut o alta evolutie. Copilul Aman, ca avea 19 ani cand pleaca, descopera acolo o alta lume si se intoarce incercand sa aduca si aici valorile occidentale pe care le-a cunoscut”, precizeaza istoricul de arta.

In acest context, dupa un efort de sase ani, printr-un decret dat de domnitorul Alexandru Ioan Cuza, Theodor Aman fondeaza, impreuna cu pictorul Gheorghe Tattarescu, Scoala de Arte Frumoase din Bucuresti, in 1864, iar cursurile se desfasurau in doua camarute de la etajul al doilea al vechii cladiri a Universitatii din Bucuresti. In aceasta scoala se vor forma, mai tarziu, mari artisti, precum Stefan Luchian, Constantin Artachino sau George Demetrescu Mirea.

In afara de prima Scoala de Arta din Romania, actuala Universitatea Nationala de Arte Bucuresti, Aman a importat de la Paris programul „Expozitia artistilor in viata”, un eveniment anual la care participau pictori din Principatele Unite care isi expuneau lucrarile.

In picturile sale, Theodor Aman a trecut prin toate stilurile contemporane lui: realism, romantism, preimpresionism. Theodor Aman nu a fost numai pictor si profesor, a fost si sculptor si un excelent gravor, in tehnica aqua-forte, una foarte grea la vremea respectiva. Atelierul de gravura se afla tot in casa lui, unde in afara de a lucra si a organiza concerte, Aman era, impreuna cu sotia sa, si gazda unor baluri impresionante la care participa lumea buna a Capitalei. „Se pare ca la un astfel de bal a participat chiar regina Elisabeta. In timp, se pare ca a trecut si Regele Carol prin casa, pentru ca venea la ideea de galerie, sa vada”, afirma Greta Suteu, istoric de arta si muzeografa la Muzeul „Theodor Aman”.

Astfel de evenimente culturale organizate in casa lui Aman se vor sfarsi, insa, odata cu moartea pictorului, in 19 august 1891, ca urmare a unei boli de rinichi. Avea 60 de ani. „Din pacate, Aman era bolnav de foarte mult timp. Inca din 1975 ii apar primele insemnari, primele marturii ale lui (despre boala de care suferea n.r.). De fapt sunt scrisori catre fratele lui Alexandru”, precizeaza Greta Suteu.

Defuncta lui sotie, Ana Aman, martora la eforturile lui Theodor de a crea o arta romaneasca de mare valoare, a inceput demersurile pentru ca imobilul in care au locuit ei mai bine de 20 de ani sa devina muzeu, cu toata colectia: tablouri, gravura, sculptura si mobilierul din casa.

Ana Aman s-a mutat din imobil in 1904, iar in 1908 in el s-a deschis primul muzeu de arta din Bucuresti. Pana la moartea ei, in 1926, Ana Aman a venit frecvent in vizita in casa in care a locuit alaturi de iubitul ei sot, marele pictor Theodor Aman.

„Doamna Aman a facut actele foarte bine, in sensul ca nu avem de-a face cu o donatie. Tot secolul al XX-lea s-a vorbit despre o donatie. Nu este vorba de o donatie. Este vorba de vanzare. A facut un act de vanzare cu ministerul (Culturii n.r.). La moartea lui Aman, ei aveau o datorie, facusera un credit la Creditul Funciar, si aveau o datorie de 70.000 de lei. Ea singura nu mai poate plati acest credit si era obligata sa faca ceva cu casa. Nu a dorit sa vanda cuiva, ci a dorit sa ramana muzeu si de asta a si insistat pe langa minister multa vreme”, detaliaza istoricul de arta.

In afara de preluarea datoriei de catre Ministerul Culturii, Ana Aman a mai primit de la statul roman o renta viagera de 800 de lei pe luna. „Daca stam sa ne gandim cat reprezinta suma respectiva si de ce ne bucuram noi astazi, nu este nimic platit, dar actul este de vanzare. Un tablou de aici ar acoperi acea suma. Doamna Aman putea sa traiasca pana in 1926, vanzand din cand in cand un tablou, iata ca nu a facut treaba asta”, mentioneaza muzeografa de la casa-muzeu Theodor Aman.

Muzeul Theodor Aman a trecut prin mai multe procese de restaurare si reconsolidare, ultimul fiind desfasurat intre anii 2004 – 2013, insa mostenirea lasata de marele pictor a ramas aproape intacta. Parchetul din imobil nu mai este cel din vremea pictorului, insa a fost refacut dupa planurile lui. „Noi avem inventarul din 1908 pe care doamna Aman l-a facut impreuna cu Costin Peterescu, cel care a pictat la Ateneu. El era la Ministerul Culturii functionar atunci si impreuna cu el face inventarul. Avem piesele de la 1904, cu exceptia a catorva lucrari care sunt transferate la Muzeul National de Arta, care s-a deschis evident ulterior”, specifica Greta Suteu.

Prin casa sa, Theodor Aman a vrut sa transmita doua mesaje importante. Primul era legat de faptul ca arta trebuie respectata si artistul nu era un simplu „zugrav de subtire”, deoarece, la jumatatea secolul XIX, pictorii erau asimilati celor de biserici.

Al doilea mesaj era cel de unitate nationala si de nemurire. „Biroul lui Aman este o harta a tarii care trebuie constituita. El vorbeste de Romania inca mica. Nu se ajunsese la Romania Mare, era prea devreme, pentru ca trebuia sa o iei in trepte. Ei sunt la prima treapta si trebuie sa rezolve o Romania mica. Transmite ideea de a se constitui Romania mica, transmite ideea de a lupta pentru un stat independent. Ajunge sa vada acest stat independent al Romaniei, traieste in 1881 cand se declara Regatul independent al Romaniei. Ba, mai mult, participa intr-un mod simbolic minunat la acest stat, pentru ca, in acel moment, principele Carol devine rege si ca rege are nevoie de simbolul regalitatii. Am auzit cu totii de coroana speciala a lui Carol. Este o coroana deosebita, e coroana de otel facuta din teava de tun capturat la Plevna in timpul razboiului. Ei bine, foarte putina lume stie ca Aman este cel care a facut (schitat n.r.) aceasta coroana. Mai exista si o idee generala a casei. Toate se impreuneaza intr-o idee generala care vizeaza ideea de nemurire. Mereu face trimitere la ideea de nemurire si iata ca si-a obtinut-o”, concluzioneaza cu emotie in glas istoricul de arta Greta Suteu.

Articole asemanatoare