Capitala de 100

thumbs

Casa Nenciu si istoria tumultoasa a femeilor ce au detinut-o. Una dintre ele a devenit principesa, iar a doua crea ''valva'' printre barbati

La numarul 194, pe Calea Victoriei din Capitala, regasim Casa Nenciu, construita in prima jumatate a secolului XIX. Importanta istorica a imobilului este data atat de vechimea sa, cat si de personajele ce au detinut-o de-a lungul anilor.

Construita in stil neoclasic francez, casa a fost detinuta initial de paharnicul Manolache Faca. Numele complet al locuintei „Faca-Trubetkoi-Nenciu” este conferit de catre familiile ce au detinut-o. Asadar, dupa paharnicul Faca, imobilul este achizitionat in 1840 de catre Cleopatra Trubetkoi, fiica marelui ban Constantin Ghica si a Ruxandrei Cantacuzino.

Femeia devine primul proprietar marcant al locuintei ce ii ofera si o valoarea istorica prin prisma personalitatilor vremii ce i-au trecut pragul. Istoricul Paul D. Popescu spunea despre tanara boieroaica, in cadrul unuia dintre studiile sale, ca „s-a implicat in viata sociala si mondena a epocii, depasind cu seninatate si aplomb multe din prejudecatile vremii si ale clasei din care facea parte, cu privire la locul si rolul femeii in societate“.

Si-a facut debutul in societate in anii 1817-1818, devenind rapid o prezenta constanta in saloanele vremii, la Bucuresti sau vara la Baicoi. Unul dintre „prietenii” apropiati ai boieroaicei era Alexandru Ghica, unchiul ei, cu care se zvoneste ca ar fi avut un copil, pe Zinca. Copilul este dat spre adoptie Elenei Urziceanu, o boieroaica saraca, iar Cleopatra devine nasa fetitei. In cercurile in care se invartea Cleopatra se spunea ca Biserica nu a permis casatoria femeii cu Alexandru Ghica, fiind considerata incestuoasa, desi tatal Cleopatrei si Alexandru erau frati vitregi.

Pe cand avea 26 de ani, femeia il intalneste pe printul Serghei Trubetkoi, nepotul tarului Nicolae I, ce ajunsese in tara in perioada in care Principatele au fost ocupate de armatele rusesti. Barbatul era cu 10 ani mai mare decat Cleopatra, era chipes, elegant si bogat. La cateva zile dupa ce s-au intalnit, barbatul a cerut-o in casatorie pe Cleopatra, iar nunta celor doi a fost facuta la Baicoi. Casatoria lor a durat doar cateva luni, in timpul asediului Brailei, Trubetkoi este ucis pe campul de lupta. Din casatoria celor doi ar fi rezultat o fata, Agafokleya, ce a murit in 1905 fara a lasa urmasi. Dupa moartea lui Serghei, femeia poarta cu mandrie pana la sfarsitul vietii titlul de principesa, petrece cativa ani in Sank Petersburg si prin mai multe orase germane din Europa. In cele din urma se reintoarce la Bucuresti in casa de pe Calea Victoriei. Casa intra in istorie prin faptul ca marele Franz Liszt a fost gazduit aici in perioada in care a sustinut trei concerte la Bucuresti.

Dupa moartea Cleopatrei Trubetkoi din 1880, casa este cumparata de catre negustorul craiovean Zaharia Nenciu. Barbatul ii ofera locuinta fiicei sale Nyka Nenciu, al doilea personaj marcant din istoria casei. Asemanator cu Cleopatra, insa dupa cum scriu unii istorici cu o viata mult mai scandaloasa, Nika reuseste sa cucereasca Bucurestiul. Desi se spune ca a fost casatorita de cel putin trei ori, unul dintre soti fiind avocatului Petrache Gradisteanu, femeia ar fi avut nenumarate aventuri.

Balurile din acele vremuri nu erau nici pe departe plictisitoare, la ele erau prezente si cupluri care nu cunosteau dansurile din inalta societate. O intamplare amuzanta care a pornit de la un dans, la unul dintre balurile de atunci, in care este implicat sotul tinerei Nyka Nenciu, este amintita in cartea lui Constantin Argetoianu, „Memorii. Pentru cei de maine, amintiri din vremea celor de ieri” (Humanitas, 1997). „Maresalul Curtii, George Filipescu, avea uneori de furca in aceasta privinta, si certurile mergeau uneori pana la dueluri. Tin minte valva enorma pe care a facut-o incidentul dintre maresalul si Petrache Gradisteanu, sot incornorat, dar boier de vita veche si cel mai stralucit avocat de pe timpul sau".

Un alt eveniment extrem de important pentru personajele mondene de la sfarsitul secolului XIX era reprezentat de iesirile pe Soseaua Kiseleff. Lumea aleasa se intalnea in acest loc pentru a-si etala trasurile aduse din strainatate, iar Nika era nelipsita, captuseala landoului in care mergea fiind schimbata in fiecare dimineata pentru a se asorta cu rochia sa. Devine rapid o emblema a elegantei si modei vremii. Diplomatul Gheorghe Crutzescu povestea, in cartea sa „Podul Mogosoaiei. Povestea unei strazi”, ca ”Nyka avea nu numai cingatoarea muscalului asortata cu culoarea rochiei pe care o purta, dar si captuseala trasurii“

Urmele trecerii familiei Nenciu se pot observa si prezent pe frontonul Casei Nenciu prin prisma literei N ce se regaseste si pe poarta locuintei. Dupa moartea Nykai, locul devine sediul Asistentei Sociale, apoi gazduieste institutii ale Academiei, iar in prezent in cladire se afla sediul Autoritatii Nationale pentru Persoane cu Dizabilitati.

Articole asemanatoare