Stiri

thumbs

FOCUS: Centenar: De la tablita la tableta. O istorie a comunicarii in Romania

In materie de istorie, comunicarea are teoriile ei, iar, cand este vorba despre spatiul romanesc, teritoriul care leaga tablitele de la Tartaria si tabletele electronice e populat de tot felul de fapte.

Orice copil care a trecut prin scoala romaneasca stie ca documentul cel mai vechi pastrat in limba romana este o scrisoare. Neacsu Lupu, cel care a scris-o in iunie 1521, de la Dlagopole (Campulung Muscel), era negustor si legatura sa cu judele Brasovului Johannes Benkner, pe care il avertizeaza in textul cu pricina de intentiile turcilor, era destul de veche, daca ne gandim ca numele sau apare intr-un proces brasovean cu un deceniu inaintea redactarii. Asta daca ne pasa sa si intelegem ce se comunica.

Altfel, distractia confundarii semnelor cu comunicarea in teritoriul pe care il numim azi Romania le-a dat ocazia pasionatilor de mistere sa coboare pana in secolul al VI-lea inaintea erei noastre. Ce scrie pe cele trei tablete de lut descoperite la Tartaria in 1961 a aprins imaginatia multor entuziasti, dar cum nu putut dovedi ca este vorba despre scris, nici pentru comunicare nu se poate baga mana in foc. Mai mult, tabletele au fost arse dupa descoperire, astfel ca nici datarea lor nu s-a facut decat dupa vechimea scheletului langa care se spune ca au fost gasite. Omul traise pe undeva in perioada 5500 - 5300 inaintea erei noastre, dar, daca autorul a vrut sa spuna ceva sau a fost contemporan cu cel care s-a ales cu calitatea de destinatar, acest lucru nu se poate comunica.

Cu scrisoarea prin veacuri

Serviciul postal e legat de drumuri, iar prima retea pusa la punct in mod organizat tine de cucerirea romana a Daciei. Daca tot vorbim despre era noastra, merita sa ne dam seama ca scrisorile nu erau doar mesaje personale, treaba scrisului fiind si una care tinea de cultura si civilizatie. Jumatate din Noul Testament e alcatuita din epistole, iar creatia lui Ovidiu din timpul exilului pe malul Marii Negre este organizata in acelasi mod.

Dupa retragerea administratiei romane din Dacia (271 - 275), nici cu serviciile postale lucrurile nu au mai stat prea bine. Abia in secolul al XIV-lea, cand sunt create statele feudale Moldova si Tara Romaneasca, apar si primele date legate de calarasi si lipcani, curierii domnesti, pentru care targurile de pe drum ingrijeau cai de olac, care erau pusi la dispozitia mesagerului domnesc.

Corespondenta era de stat si facea legatura intre posturi, cuvantul evoluand in toate limbile europene in secolul XVI spre parcurgerea distantelor dintre posturi. E si perioada in care serviciile postale se aleg cu primul sef in tarile romane, marele postelnic ajungand responsabil cu legaturile cu aliatii. In Moldova, principalele drumuri de posta legau Iasiul de Barlad si Galati si, in directia opusa, de Harlau si Cernauti. Bucurestiul era deja resedinta domneasca in acea vreme, asa ca principalele drumuri ale postei se faceau de la Bucuresti la Targoviste, fosta capitala, si de la Bucuresti la Pitesti si Craiova. In Transilvania, legaturile dintre marile centre comerciale Brasov, Sibiu si Bistrita erau doar o parte din reteaua densa de drumuri. Ingrijirea cailor si platirea celor care se ocupau de olace a fost sarcina financiara a taranilor si a negustorilor pana in secolul XVIII, cand cheltuielile au fost preluate de stat.

Chiar si asa, a mai durat un secol pana cand au aparut primele timbre romanesti. Cunoscute cu numele Cap de Bour, marcile postale puse in circulatie pe scrisori in 1858 sunt considerate primele marci postale gumate din sud-estul Europei. Tiparite la Iasi, dupa model austriac, marcile postale moldovene aveau si sens politic, suzeranitatea otomana fiind reticenta la autonomia institutionala din Tarile Romane. Marcile cu dimensiuni ce variau in jur de 2 cm aveau valori de la 27 de parale la 108 parale.

Secolul XIX aducea in Tarile Romane si servicii de transport pentru calatori, marfuri si corespondenta, iar infiintarea primelor oficii postale venea si cu functia de factor postal.

Serviciul de diligenta moldovenesc a fost inaugurat la jumatatea secolului XIX si lega, de doua ori pe saptamana la inceput, orasele de pe ruta Iasi-Roman-Bacau Focsani, de unde se facea legatura cu Tara Romaneasca.

Cu vorba scrisa si zisa pe fir

Jumatatea secolului XIX e legata de Razboiul din Crimeea (1853 - 1856), cand Imperiul Rus a pierdut in fata unei aliante intre Imperiul Otoman, Franta si Imperiul Britanic impreuna cu Regatul Sardiniei. Conflictul incepuse cu trupele ruse ocupand Tarile Romane si trecand Dunarea. Razboiul din Crimeea a ramas in istorie ca una dintre primele confruntari in care a fost folosita tehnologia moderna, pe langa utilizarea caii ferate si a proiectilelor navale explozive fiind folosit telegraful. Dupa retragerea rusilor din principate, o companie din armata franceza a instalat linia telegrafica Bucuresti-Giurgiu, care a deservit initial exclusiv interese militare. Dupa un an, in 1855, Oficiul telegrafic Giurgiu era inaugurat si, pana la unirea dintre Moldova si Tara Romaneasca, erau deja deschise statii la Bucuresti, Ploiesti, Buzau, Braila si Giurgiu.

La sfarsitul secolului XIX se instalau primele linii telefonice in Transilvania (1881) si la Bucuresti (1881). Prima legatura telefonica particulara din Bucuresti s-a facut intre magazinul si tipografia "Socec". Dar utilizarea telefonului creste rapid. Din 1894 pana in 1906, in Capitala, numarul posturilor telefonice a crescut de la 177 la 2.960.

In 1930, serviciul de telefoane era concesionat de Guvernul Romaniei societatii americane International Telephone and Telegraph Corporation din New York, pentru un imprumut de 8 milioane de dolari cu 8% dobanda. Asa a ramas pana in 1941, cand statul roman a rascumparat compania.

Legatura telefonica la purtator

Lansarea primelor servicii de telefoane mobile in Romania e legata de anul 1997. Primii operatori incheiau anul cu mai bine de 200.000 de clienti impreuna, depasind de zece ori estimarile de la lansarea serviciului, cand telefonul mobil era vazut ca un acesoriu de lux. Prima oferta taxa minutul de convorbire cu 0,45 dolari. Si de atunci au aparut ofertele cu minute incluse sau primele secunde gratuite, astfel ca secolul XX s-a incheiat cu obiceiul convorbirilor derulate din cateva cuvinte pe apel, dar si cu primele oferte de conectare la fax si internet pe mobil. Primele mesaje text costau 7 centi, abia dupa 1999 pornind o cursa a scaderii preturilor intre operatorii de pe piata, cu abonamentul Dialog Inedit de 4 dolari si cu convorbirile de weekend de un cent pe minut.

De la telefonul Nokia "banana" la modelele mai accesibile Bosch si Simens "cu clapeta", Alcatel si Phillips, anii 2000 au facut loc aparatelor cu touch screen si tabletelor incluse in oferta de abonament a companiilor de telefonie mobila si comunicarea personala s-a intalnit din nou pe acelasi suport cu comunicarile oficiale ori cu cele de masa de care se ocupa presa.

Articole asemanatoare