Capitala de 100

thumbs

Casa lui Iacob Lahovary, generalul vizionar pasionat de dueluri la priveghiul caruia au venit inclusiv viitorul rege Ferdinand si ambasadorul otoman

In sectorul doi al Capitalei, una dintre primele locuinte ridicate in stil neoromanesc de catre arhitectul Ion Mincu a fost Casa Iacob Lahovary. Construita in 1886 la cererea generalului Iacob Lahovary, cladirea a servit ca locuinta si, mai tarziu, ca pavilion al Sectiei de Maternitate a Spitalului Cantacuzino, in prezent fiind clasata drept monument istoric.

Casa de pe strada Ion Movila numarul 5 reprezinta o reinviere a „radacinilor sanatoase ale unui arbore rupt de furtuna”, dupa cum afirma arhitectul Ion Mincu intr-un articol al revistei „Arhitectura”. Avand 132 de ani, fatada casei prezinta elemente unei arhitecturi populare foarte vechi, cu ceramica smaltuita si colorata, coloane din lemn si arce in acolada franta. Totodata, specificul caselor romanesti din secolul XV este redat de catre pridvorul proiectat deasupra unei intrari false in pivnita casei.

Unele dintre elementele decorative ale casei amintesc si de arhitectura din Italia, Franta si Istanbul, locuri pe care Ion Mincu le vizitase in anii de studentie. Printre materialele utilizate in construirea casei regasim caramida, tencuiala cu mortar de var, lemn si tabla. Abia sosit in tara, Mincu apeleaza la cateva fotografii ale pictorului I.Al. Paraschivescu-Alpar (1857-1901) si la cateva case de munte si manastiri pe care le vizitase.

„Cand a venit la mine generalul Lahovary si mi-a cerut sa-i fac o locuinta in stil romanesc [...] - ce mult s-a identificat cu neamul romanesc acest om cu origina straina - in mintea mea era ceva vag in ce privea materialul, deoarece de abia sosisem in tara. Cateva manastiri vazute, ceva case de munte, ceva fotografii luate de la pictorul Alpar si atata tot. Am cautat s-o aduc la cea mai tipica si mai simpla expresie, mai ales ca dimensiunile reduse permiteau asa ceva. Am intrebuintat policromia, care este in firea romanului si pentru aceasta am recurs, din motive de durabilitate si frumusete, la faianta”, dupa cum prezenta Spiridon Ceganeanu „marturisirile lui Ion Mincu”, in articolul cu acelasi nume publicat in revista „Arhitectura”, nr. 1/1925.

Din articol mai aflam faptul ca in aceasta construtie se regasesc elemente calitative ale arhitecturii populare, ce fac ca locuinta sa „degajeze din ea o atmosfera romaneasca”, dupa cum afirma chiar Ion Mincu.

Dupa anul 1990, interiorului cladirii ii sunt adaugate elemente ce afecteaza estetica locuintei. Dupa ce a fost in proprietatea lui Iacob Lahovary pentru o lunga perioada de timp, devine in 2003 pavilion al Sectiei de Maternitate a Spitalului Cantacuzino avand aceeasi functie si in prezent.

Generalul vizionar „pasionat” de dueluri

Iacob Lahovary s-a nascut pe 16 ianuarie 1846 la Bucuresti intr-o familie de origine greceasca cu patru frati si doua surori. Doi dintre fratii sai Alexandru Lahovary (1841-1897) si Ion Lahovary (1844-1915) au fost ministrii de Externe, facand parte din Partidul Conservator.

Iacob Lahovary urmeaza Scoala de ofiteri din Bucuresti (1859-1864), apoi Scoala Politehnica si Scoala de stat major de la Paris (1864-1870), in cele din urma devenind licentiat in matematici la Sorbona in 1870. Se casatoreste initial cu Elena Kretzulescu de care divorteaza in 1883 si se recasatoreste cu Alexandrina Cantacuzino. Din prima casatorie se naste Elena, iar din a doua doi baietii Iacob si Leon.

Avand functia de sef al sectiei de operatii de la Marele Cartier General participa la Razboiul pentru Independenta (1877-1978). Pe campul de lupta este avansat la gradul de locotenent-colonel. Dupa o cariera militara triumfatoare marcata de victoriile de la Vidin si Plevna, Lahovary isi indreapta atentia catre cariera politica.

Din 1891, conduce Ministerul de Razboi si aduce imbunatatiri considerabile armatei. A reorganizat infanteria pentru a putea avansa mai usor pe front si a adus in tara cele mai performante pusti ale vremii, Mannlicher calibru 6 mm. Tot el infiinteaza prima herghelie militara din Romania. Din 1904 devine ministru al Afacerilor Straine pana cand moare, in 1907. Iacob Lahovary a fost un diplomat abil si respectat, astfel ca la priveghiul lui a venit inclusiv Munir Pasa, ambasadoul otomanilor impotriva carora luptase in urma cu 30 de ani.

Iacob Lahovary avea un temperament aprig, care reiesea in duelurile iscate de la mici polemici puse pe seama unor jocuri de carti sau a vreunui articol din presa vremii. Dintre acestea il putem aminti pe cel ce a inceput in Cazinoul din Constanta, pe 30 iulie 1895, in timpul unui joc de carti dintre Alexandru Catargiu, Iacob Lahovary si tanarul Filitis. Scandalul a fost iscat de faptul ca Al. Catargiu a uitat sa fixeze miza, generalul acuzandu-l ca triseaza. Dupa cateva insule specifice vremii, de tipul „sichimea”, Lahovary il loveste pe Catargiu cu dosul palmei peste obraz, insa sunt despartiti in scurt timp de catre celelalte persoane din camera. Toata disputa s-a incheiat cu un duel, in care niciunul dintre gloante nu si-a atins tinta, iar in cele din urma cei doi si-au strans mana. In urma publicarii articolului „Parerea unui militar”, scris de locotententul Ionut Niculescu in Gazeta Poporului din 5 august 1895, este declansat un alt scandal. De aceasta data, Lahovary il provoaca la duel pe Niculescu si este impuns in piept la al patrulea asalt, insa ramane in viata si de aceasta data.

Pe generalul Iacob Lahovary l-a rapus insa, in 8 februarie 1907, la varsta de 61 de ani, un cancer la intestinul gros. Senatul a decretat doliu national, iar pe strazi a aparut drapelul indoliat. Take Ionescu, ce avea sa devina prim-ministrul Romaniei, ii dicteaza secretarului sau articolul ce avea sa prezinte viata regretatului Lahovary, in care se spunea ca „tara intreaga” il regreta. La inmormantarea lui a participat si printul Ferdinand, viitorul rege al Romaniei, iar regina Elisabeta a Romaniei, sotia regelui Carol I, a depus o jerba din liliac si trandafiri.

Articole asemanatoare