100 de locuri de vizitat

thumbs

Sulina

Dimineata devreme, daca iesi pe plaja salbatica a Sulinei si te asezi sub un cer senin, poti vedea cum Soarele isi ridica repede trupul rotund din mare, scuturandu-si portocaliul rosiatic peste valurile inspumate. La orele acestea din lunile calde ale anului, se trezesc si pescarii, si pescarusii si pelicanii, impartind frateste marea si canalele cu stuf din imprejurul orasului-port. Sulina freamata de viata intre Delta Dunarii si Marea Neagra.

Nici o sosea nu leaga cele Tulcea de Sulina si bine ca se intampla in acest fel, pentru aerul curat al Deltei si pentru impresia de detasare de cotidian pe care o vei purta cu tine tot timpul cat te vei afla la gura de varsare a Dunarii in mare.

Pentru cei fara graba si economi, exista varianta lunga de calatorie pe Dunare, cu vaporul mare (numit "Pasagerul"), care ajunge la destinatie dupa 4 ore. Pentru cei nerabdatori, grabiti ori cu rezerve financiare, nava rapida salta sportiv pe luciul fluviului. Spre norocul tuturor, catamaranul reprezinta varianta de mijloc, din toate punctele de vedere. Toate acosteaza in acelasi port al Sulinei, pe malul drept al Dunarii, unde se intinde cea mai mare parte a orasului, pe o lungime de aproape 6 km.

Sulina are sase strazi paralele cu Dunarea, numerotate cu primele sase cifre, si alte 13 perpendiculare pe fluviu, purtand diverse nume.

Sulina inseamna un amestec intens de nou si vechi. Din timpul varstei de aur a orasului se pastreaza, ca dovada suprema a rolului sau important pe Dunare si la Marea Neagra, fostul sediu al Comisiei Europene a Dunarii. Privit cu nostalgia necesara, Palatul in stil neoclasic de pe Strada I trimite cu gandul la un oras european al secolelor trecute, iar istoria confirma povestea acestui monument de arhitectura. Timp de 83 de ani, pana in 1939, Sulina a fost unul dintre porturile fluviale insemnate ale Europei, dupa ce s-a instituit libera navigatie pe Dunare prin tratatul de pace de dupa razboiul Crimeei. A venit insa razboiul, Comisia si-a incetat activitatea si, in anii grei ai celei de-a doua conflagratii mondiale, peste 60% din cladirile orasului au fost distruse. Sulina cea prospera odata nu si-a mai revenit. Dupa anii 1990 s-a inchis fabrica de conserve din oras, multi locuitori fiind lasati fara venit; apoi, treptat, si santierul naval si-a restrans activitatea.

Calatorul intelege mai bine Sulina daca face trei opriri esentiale: Farul Turcesc, Farul Comisiei Europene si Cimitirul Maritim.

Cu orice barca luata de pe cheiul central al orasului se ajunge repede la Farul Turcesc, construit la inceputul secolului al XIX-lea pe malul stang al Dunarii, din porunca unui conducator turc. O alee lunga din beton, ascunsa sub trestiile aplecate, leaga farul de santierul naval. Mai inainte ca lucrarile de amenajare sa schimbe Canalul Sulina, turcii urmareau din far corabiile ce veneau dinspre mare, pazind astfel traseul lor maritim spre Constantinopol.

Farul Comisiei Europene, aflat in centrul orasului, suie vizitatorii la 17 metri deasupra Sulinei, pe o scara interioara in spirala, luminata de trei ferestre rotunde. Inainte de a iesi pe platforma exterioara se poate admira sistemul de oglinzi ce ajuta lumina sa calauzeasca navele in port. Muzeul deschis in cladirea de la baza farului cuprinde doua camere largi, cu doua expozitii deosebite: cea din stanga este dedicata dirijorului George Georgescu, originar din Sulina, iar cea din dreapta consta intr-o bogata sursa de informatii despre Comisia Europeana a Dunarii.

La marginea orasului, nu departe de plaja, Cimitirul Maritim poarta insemn de monument istoric. Nu este nimic de mirare in acest fapt, caci el reprezinta o fila importanta din istoria Sulinei. Crucile, monumentele funerare si insemnele de pe ele, multe deja greu de descifrat, tin o evidenta originala oamenilor mai mult sau mai putin importanti ce au trait si au trecut pe aceste meleaguri: ingineri ai Comisiei Europene, capitani de corabii, pescari pieriti in Dunare, pirati inecati in mare, romani, evrei, greci, englezi, rusi, turci, italieni etc., toti cu destine frante in mod tragic in jurul portului Sulinei, in secolele XIX-XX. Chiar si printesa Ecaterina Moruzi, nepoata voievodului moldovean Ioan Sturza, are ridicata o cruce din piatra, din 1893. Poate ca niciunde nu este mai bine relevata diversitatea lumii Sulinei, decat in acest mic cimitir cu o capela, un dric si pietre funerare sterse de timp.

Calatorului ii mai ramane sa vada in Sulina Uzina de Apa, construita cu sprijinul financiar al Reginei Olandei, Farul Nou, bisericile vechi ale orasului, cherhanaua, portul, Santierul Naval. De fapt, pe langa cheiul Sulinei se desfasoara viata marinareasca: navele mari de transport ancoreaza zilnic, barcile se gasesc intr-un dute-vino obisnuit, iar vasele de croaziera isi incetinesc cursul, lasand turistii iesiti pe punte sa priveasca orasul. Poate intr-o zi Sulina va fi destinatia preferata a turistilor pasionati de calatorii pe Dunare si de case albastre invecinate cu marea de stuf a Deltei. Articol preluat din descopera.ro

Articole asemanatoare