Capitala de 100

thumbs

Ion Mincu, marele arhitect care si-a facut casa cu bani imprumutati de la primarie. Caragiale venea frecvent in sufrageria in care mai tarziu s-au gasit niste scrisori secrete

Pe strada Arthur Verona din Capitala, la numarul 19, colt cu strada Pitar Mos, se pastreaza de mai bine de 150 de ani o casa impunatoare ce in prezent gazduieste sediul Ordinului Arhitectilor din Romania. Este Casa Mincu, imobilul in care a locuit Ion Mincu (1852 – 1912), parintele stilului neo-romanesc, reputat arhitect, inginer, deputat si profesor, al carui nume il poarta cu mandrie Universitatea de Arhitectura si Urbanism „Ion Mincu”.

Nascut la 20 decembrie 1852, la Focsani, Ion Mincu si-a obtinut diploma de inginer in 1875, la Bucuresti, si pe cea de arhitect la Paris, in 1884, dupa absolvirea Scolii Nationale de Arte Frumoase din capitala Frantei.

La 35 de ani, in aprilie 1887, se casatoreste cu Eliza Dascalescu, mai tanara cu 11 ani, alaturi de care va avea doua fiice. Actul lor de casatorie, invitatia la nunta, precum si o marturie a prietenilor se regasesc acum in holul de intrare din Casa Mincu.

„El avea nevoie de o locuinta si, la un moment dat, se hotaraste sa cumpere casa aceasta care apartinea unui alt arhitect pe care il chema Burelli. Era un arhitect italian si care avea o pozitie importanta in administratia romaneasca. Era arhitectul sef al orasului”, afirma intr-un interviu pentru Descopera Serban Sturdza, fost presedinte al Ordinului Arhitectilor din Romania si in prezent vicepresedinte al Fundatiei Pro Patrimonio.

Arhitectul Gaetano Antonio Burelli (1820 – 1896) a construit o parte din casa la jumatatea secolului XIX pe un teren cumparat cu suma de 360 de galbeni. In martie 1890, acesta vinde imobilul si terenul din jurul lui arhitectului Ion Mincu, pentru suma de 70.000 de lei.

„Pe vremea aceea, casa era doar o parte din ceea ce vedem acum, pentru ca Mincu, dupa ce s-a asezat, imprumutand bani de la primarie, a reusit sa faca un corp care, adaugat la casa initiala, a putut sa ii asigure o viata decenta familiei si fiicelor lui”, adauga arhitectul Serban Sturdza.

Partea din gradina a cladirii in forma de L este corpul adaugat de Mincu, fiind vorba de un parter si un etaj. Casa era locuinta pentru familia Mincu, dar si birou pentru arhitect.

„Casa initiala este o casa numai pe parter, cu o pivnita, care avea o gradina mare si o intrare unde caleasca putea sa opreasca. De altfel, la intrare puteti sa vedeti cum se cobora pe trepte din caleasca direct. In fundul curtii erau niste grajduri pentru cai”, precizeaza vicepresedintele Fundatiei Pro Patrimonio.

Stilul arhitectural al primei parti a secolului XIX si a jumatatii lui era reprezentat din spatii luminoase si decoratii foarte ample. Lucrarile de restaurare a Casei Mincu, terminate in 2012, au scos la iveala o pictura de inceput de secol XIX sub suprafata tencuita de Ion Mincu.

„Avea si familia, dar si biroul de arhitectura. Cu ocazia aceasta acopera toata decoratia initiala de pe vremea lui Burelli si isi face propriul proiect care are o arhitectura mult mai sumbra, as spune, din punct de vedere al luminozitatii, cu foarte multa inventivitate, adaugand elemente bizantine si romanesti si, cu ocazia aceasta, isi ilustreaza inca o data ceea ce se va chema stilul national, al carui creator Mincu este”, sustine fostul presedinte al Ordinului Arhitectilor din Romania.

Caragiale, unul dintre obisnuitii casei

Fotografiile recuperate de la urmasii lui Mincu arata cum isi amenajease arhitectul, care timp de patru ani a fost si deputat (1895-1899), casa in care primea personalitati importante ale vremii. „Datorita faptului ca Mincu era cunoscut, dar si Burelli era cunoscut, aici familia lui Caragiale si Caragiale facea vizite. Era un obisnuit al casei”, adauga arhitectul Serban Sturdza, cel care a gasit casa lui Mincu la inceputul anilor 2000.

De mentionat este faptul ca Ion Luca Caragiale a fost casatorit din 1899 si pana la moartea lui (din 9 iunie 1912) cu Alexandrina Burelli, una dintre fiicele arhitectului italian.

In vizita la Mincu mai venea si pictorul Gheorghe Petrascu, fratele scriitorului si diplomatului Nicolae Petrascu, a carui casa a fost construita dupa planurile lui Mincu, precum si multi dintre profesorii si arhitectii vremii.

Muralistul George Demetrescu Mirea, director la Scoala de arte frumoase din Bucuresti aproape trei decenii (1899-1927), a fost cel care a realizat pictura casei lui Ion Mincu, iar mesteri romani din scolile de arte si meserii s-au ocupat de sculptura ei.

„Pe peretii de aici, in momentul in care i-am restaurat, am putut gasi desene facute de mana lui Mincu, care se refereau exact la detaliile din acest spatiu si atunci ele au fost expuse si se pot vedea”, spune fostul presedinte al Ordinului Arhitectilor din Romania.

Promotor al arhitecturii neo-romanesti, Ion Mincu, care a fost si presedintele Societatii Arhitectilor Romani timp de noua ani (1903 – 1912), si-a imbogatit stilul dupa ce a vizitat o mare parte din tarile Europei Centrale si de Sud, incepand cu Spania, dar si zone din Romania. Astfel, in creatiile sale, dintre care amintim Casele Lahovary, Monteoru si Vernescu, Scoala Centrala de fete din Bucuresti sau Palatul administrativ din Galati, a imbinat elementele bizantine, gotice, baroce, cu cele de folclor traditional.

„Ordinul Arhitectilor, care a fost foarte atent atunci cand a restaurat aceasta cladire, a comandat in Oltenia, unde Mincu fusese impreuna cu Petrascu, un covor care sa fie special pentru aceasta casa, si care sa fie un covor oltenesc, asezat undeva la mansarda, unde acum sunt birourile”, precizeaza arhitectul Serban Sturdza.

Accidentul care i-a afectat partea motorie

Ion Mincu a locuit in aceasta casa pana la moartea lui survenita in 6 decembrie 1912, dupa un an de suferinta.

„As aminti un accident pe care l-a avut, nefericit, in baia pe care am restaurat-o, si unde, din pacate, toata partea motorie si-o anihileaza intr-o oarecare masura si exista o suferinta mare care urmeaza. Probabil ca daca ar fi avut o viata mai lunga, o serie intreaga dintre proiectele sale ar fi putut sa continue si era foarte foarte intersant pentru arhitectura romaneasca”, afirma vicepresedintele Fundatiei Pro Patrimonio.

„El a fost primul si deschizatorul unei scoli nationale de arhitectura, stilul neo-romanesc, si chestia asta, pana la urma, a facut ca prezenta noastra in Europa, in perioada in care stilurile nationale infloreau in tot felul de alte tari, sa fie destul de bine reprezentata si interesanta”, adauga acesta.

Cel mai bine, stilul neo-romanesc al lui Mincu, se poate vedea in „Bufetul" de la Soseaua Kiseleff, actualul restaurant Doina. Proiectata in 1889 pentru expozitia internationala de la Paris, constructia imbina elementele traditionale ale conacelor boieresti din zona Argesului si Valcei.

Cizmele soldatilor comunisti, depozitate in sufrageria lui Mincu

Revenind la imobilul lui Mincu, dupa decesul acestuia, in casa a continuat sa locuiasca sotia sa Eliza Mincu si apoi urmasii acestora. Venirea regimului comunist si-a pus insa amprenta pe Casa Mincu. De altfel, pe zidul dinspre strada Arthur Verona, inca se mai pastreaza sloganul „Votati Soarele!” de la alegerile din 1946 castigate prin fals de comunisti.

Sloganul comunistilor inca se mai pastreaza pe un perete din exterior al Casei Mincu

„La fel cum s-a intamplat si in alte case, regimul comunist bulverseaza putin viata si, in cazul asta, destul de grav, pentru ca familia este lasata doar in doua camere. Restul incaperilor este cotropit, chiar asta ar fi sensul, de alte decizii. Este confiscata casa si transformarile sunt uriase. Pe aceasta fereastra trebuie sa va inchipuiti ca aici a fost o usa pe care se intra intr-o camera care, incepand din anii '50, devine un loc de depozitare pentru cizme pentru soldati al MAI-ului”, precizeaza Serban Sturdza, fost presedinte al Ordinului Arhitectilor din Romania.

Ulterior, cladirea este reimpartita si sunt aduse sa locuiasca in ea circa 6-7 familii. Reimpartirea casei a insemnat si eliminarea picturii realizate de George Demetrescu Mirea, a multor decoratii interioare, precum si a mobilierului. „In partea opusa, unde acum este o parte a sufrageriei foarte importanta, era o baie si o bucatarie. Tavanul tot era vopsit in alb, cu ulei. Peretii in partea aceea erau cu faianta de mai multe feluri si toate lucrurile astea au trebuit desfacute si, dupa fotografiile pe care le-am avut si martorii, pentru ca s-a facut o cercetare a tuturor elementelor de arhitectura, am putut sa reconstituim”, detaliaza arhitectul Serban Sturdza.

Pictura si mobilierul care se mai pastrase au fost restaurate. O parte din sobele disparute in timpul regimului comunist au fost refacute, la fel si o parte din parchet si din mobila. In total peste 100 de oameni, tineri arhitecti si restauratori, multi fiind voluntari, au lucrat la restaurare, respectand stilul lui Mincu. Printre ei se numara si urmasi ai pictorului Gheorghe Petrascu.

„In spatele acestui dulap exista un pomelnic cu absolut toate persoanele care au lucrat la restaurarea casei si care inlocuiesc intr-un fel elementele pe care le-am descoperit, desenele lui Mincu care stau ceva mai incolo”, afirma Sturdza.

Scrisorile secrete din dosul lambriului

Ordinul Arhitectilor din Romania a intrat in posesia casei in anul 2002, dupa ce a cumparat-o de la urmasii lui Mincu. Banii pentru cumpararea Casei Mincu au fost obtinuti din donatiile facute de o serie de arhitecti. Restaurarea ei, conform planurilor din vremea marelui arhitect, a durat pana in 2012. In timpul lucrarilor s-au descoperit si niste scrisori secrete.

„Un plic in care erau ascunse vreo 7-8 scrisori din timpul celui de Al Doilea Razboi Mondial si care, probabil, de frica Securitatii au fost bagate in dosul lambriului si noi le-am descoperit. „Scrisorile erau cu caracter diplomatic din perioada razboiului. Am putut sa le recuperam si, deocamdata, le restauram ca sa le putem publica”, precizeaza vicepresedintele Fundatiei Pro Patrimonio.

Pe podeaua din marmura de la intrarea in Casa Mincu a fost inscriptionat un scurt istoric al cladirii. In holul de la intrare lumineaza unul dintre candelabrele lui Mincu. Intr-una dintre incaperi sunt pastrate vestigii ale decoratiilor lui Mincu, care au stat aruncate in podul casei in perioada comunista, iar pe o usa se afla una dintre picturile lui Dan Peretz, nepotul lui Mincu, care a locuit mai tarziu in casa.

In sufrageria Casei Mincu se afla o colectie de bijuterii donate de eminentul arhitect Nicolae Dancu. Intr-un alt coltisor sunt expuse instrumentele de lucru ale arhitectului, aratand evolutia lor, incepand de la compas si echer, pana la altele mai avansate. Pe un alt panou, ascuns dupa o usa, au fost caligrafiate istoria Casei Mincu si a Ordinului Arhitectilor.

Intr-un alt salon a fost amplasat un pian, precum cel pe care il avea Mincu, si unde frecvent sunt organizate concerte.

La etaj, unde se afla birourile, amenajarea a fost facuta intr-un stil modernist. Covorul oltenesc si semineul, pe care sta inscriptionata o albina, simbolul Ordinului, amintesc insa de stilul traditionalist al lui Mincu.

In gradina sunt expuse de cativa ani placi din piatra naturala care pot fi sursa de inspiratie pentru arhitecti. Inainte de evenimentele de la Colectiv, gradina era deschisa, aici avand loc frecvent evenimente.

„Speram ca, in cursul anului viitor, sa o putem din nou sa o deschidem si lumea sa fie invitata aici pentru ca devenise un loc public foarte important”, spune arhitectul Serban Sturdza.

Potrivit acestuia Casa Mincu, actualul sediu al Ordinului Arhitectilor din Romania este „mai mult decat un muzeu” si „oricine doreste sa intre in casa si sa vada, sa ceara explicatii, este primit”. „In acelasi timp, cred ca programele publice se vor inteti in viitor”, a conchis acesta.

Articole asemanatoare