Cultura si divertisment

Doi macaci danseaza. Ar putea fi titlul unui film avangardist, dar este, de fapt, rezultatul studiului desfasurat la Universitatea Nationala Autonoma din Mexic, unde cercetatorii au vrut sa inteleaga cum functioneaza creierul muzical al omului. Pentru acest lucru, cercetatorii au antrenat doi macaci sa bata ritmul muzicii. Timpul dintre lovituri trebuia sa se incadreze in limita a 20% din tempo-ul corect. Maimutele nu numai ca au batut la tempo-ul corect, dar si constant, ritmic. Dar oamenii de stiinta au vrut sa vada daca nu cumva maimutele repetau, pur si simplu, un truc, asa ca au conceput un test. Au modificat ritmul batailor maimutelor in raport cu muzica. Urmau ritmul muzicii Daca maimutele repetau pur si simplu modelul invatat, nu ar fi existat nicio diferenta, dar acest lucru nu s-a intamplat: cand muzica era schimbata, maimutele bateau si in alte momente, deci urmau, cu adevarat, ritmul muzicii. Ca sa se asigure, au mers si mai departe: au taiat aceleasi piese muzicale in bucati foarte mici si le-au asezat intr-o ordine aleatorie. In acest fel, sunetele si-au pastrat timbrul, dar ritmul a disparut complet. Insa, surpriza: maimutele inca bateau ritmul si tempoul corect. E foarte adevarat ca primeau o recompensa, dar acum nu mai conta cand venea semnalul de start. Au urmat muzica sincronizat si consecvent Apoi, maimutelor li s-a permis sa bata in orice tempo doreau, atata vreme cat ramaneau consecvente. Puteau, pur si simplu, sa-si aleaga propriul ritm si sa castige o recompensa pentru asta. Cu toate acestea, maimutele au urmat ritmul real al muzicii si au facut-o consecvent si sincronizat. Deci ce au facut ele a fost sa urmeze muzica chiar si atunci cand nu mai era nevoie. Acest lucru i-a surprins pe oamenii de stiinta, pentru ca acestia au crezut mult timp ca doar animalele care pot invata sa cante, cum ar fi oamenii si unele pasari, se pot misca spontan in ritmul muzicii, lucru care s enumeste "ipoteza invatarii vocale". Teoria celor patru abilitati Pe baza acestor descoperiri, cercetatorii propun o noua teorie: a "celor patru componente" - abilitatea de a intelege ritmic nu este ceva ce fie ai, fie nu ai, ci mai degraba o combinatie de patru abilitati: recunoasterea tiparelor in sunete, prezicerea a ceea ce urmeaza, sincronizarea miscarii cu sunetul si invatarea prin recompensa. Diferitele specii au aceste abilitati in grade diferite, dar, iata, maimutele din acest studiu se pare ca le aveau pe toate. Oamenii, in schimb, o fac in mod natural, in timp ce maimutele au dezvoltat aceste abilitati, chiar daca nu la nivelul uman, prin dresaj si recompense.