Zf 24

In inima celei mai relaxate economii europene, ideea de a reduce zilele libere e perceputa ca o ofensa nationala. Propunerea premierului Francois Bayrou de a elimina doua din cele trei sarbatori legale din luna mai a provocat un veritabil cutremur politic si social, alimentand nemultumirea publica si amenintarile cu proteste, scrie Bloomberg.

Franta, patria saptamanii de lucru de 35 de ore, a fost cuprinsa de indignare saptamana aceasta dupa ce Bayrou a anuntat intentia de a elimina doua dintre cele trei zile libere din luna mai, pentru a reduce deficitul bugetar aflat in crestere alarmanta. Intr-o tara in care fiecare zi libera este tratata ca un drept sacrosanct, ideea a fost primita cu furie: sindicatele au denuntat masura drept o "declaratie de razboi", iar extrema dreapta a catalogat-o drept o "provocare inutila".

Bayrou a comparat luna mai cu o "bucata de branza gruyere, plina de gauri", facand aluzie la succesiunea de sarbatori si punti strategice care transforma calendarul muncii intr-un joc de Sudoku pentru maximul de zile libere. Nu e o exagerare: in 2025, un francez inspirat poate obtine 32 de zile libere folosind doar cinci zile de concediu.

Totusi, chiar daca reforma ar trece de furia populara si de blocajele politice, impactul sau economic ar fi modest. Eliminarea celor doua sarbatori legale ar aduce la buget circa 4,2 miliarde de euro - aproximativ 10% din economiile de care guvernul are nevoie anul viitor. In plus, salariatii ar lucra mai mult, fara sa fie platiti in plus, intr-un context in care guvernul pregateste si alte masuri de austeritate. Solutia propusa e, mai degraba, un pansament temporar decat o reforma de fond.

Or, ceea ce economia franceza are cu adevarat nevoie sunt reforme structurale, nu cosmetizari simbolice. Franta nu este "noua Grecie", dar se numara printre statele cu cele mai mari niveluri de datorie si deficit din zona euro si cu una dintre cele mai slabe rate de crestere economica, chiar daca momentan depaseste Germania. Modelul economic actual, supranumit ironic "open-bar", se clatina sub presiunea demografica si a productivitatii stagnante.

In loc sa-i stoarca pe angajatii deja activi de inca doua zile de munca pe an, guvernul ar face mai bine sa valorifice resursele umane insuficient utilizate. Rata de ocupare a fortei de munca in Franta este de doar 69%, sub media OCDE. Potrivit economistului Patrick Artus de la Natixis, atingerea mediei europene ar putea adauga 10% la PIB. Solutiile? Integrarea mai multor femei si lucratori seniori in campul muncii, o politica inteligenta de imigratie si reducerea greutatii fiscale asupra angajatilor.

Desigur, astfel de masuri nu vor rezolva peste noapte problemele profunde ale societatii franceze. Nici miracolele tehnologice nu sunt la colt de strada - cu toate ca start-up-uri de inteligenta artificiala precum Mistral dau sperante. Dar daca scopul este protejarea stilului de viata francez si european intr-o epoca a stagnarii economice, atunci "re-sliceing the gruyere" nu este raspunsul.