Cultura si divertisment

thumbs

"Antigona" clasica in vremea mastilor de protectie

04.08.2020, 21:15 Sursa: Mediafax

Legal disclaimer:

Acesta este un articol informativ. Produsele descrise pot sa nu faca parte din oferta comerciala curenta Orange. Continutul acestui articol nu reprezinta pozitia Orange cu privire la produsul descris, ci a autorilor, conform sursei indicate.

Regizorul grec Stathis Livathinos pune in scena "Antigona" la Teatrul "Lucia Sturdza Bulandra". Montarea piesei lui Sofocle reformuleaza raportul dintre eroina si carmuitorul Tebei.

"Lumea crede ca Atigona este o eroina, iar Creon un tiran. Nu cred ca aceasta a fost intentia lui Sofocle, pentru ca el, asemeni lui Shakespeare sau Homer, cunostea multiplele fatete ale fiintei umane. Cred ca piesele clasice precum <Antigona> sunt asemeni unui secret sacru, sunt aurul care trebuie descoperit", explica regizorul in primavara, atunci cand pregatea spectacolul.

Piesa care incheie trilogia tebana porneste dintr-un punct in care deja sunt multi morti. Oedip a murit sfasiat de vestea ca si-a ucis tatal si s-a casatorit cu propria mama, Iocasta. Fii sai s-au ucis intre ei pe campul de lupta. Fratele Iocastei, Creon, a ajuns la putere si a interzis ingroparea celui care si-a atacat propria cetate. Antigona, fiica lui Oedip, este hotarata sa riste sa fie pedepsita cu moartea pentru a cinsti memoria fratelui sau al carui trup a fost lasat prada animalelor salbatice, pe campul de batalie.

Criza autoritatii, sansa nedreptatii

Ca orice text clasic, "Antigona" ajunge pe scena urmat de o intreaga serie de formulari consacrate de-a lungul vremii. Noua montare reia temele clasice (reconfigurarea personajului feminin, nesupunerea civila, opozitia dintre legile oamenilor si cele ale zeilor, nevoia de respect chiar si fata de cei care gresesc) dar le adauga o dimensiune imediata. O cu totul alta poveste ne spune noua azi piesa intr-o varianta in care criza autoritatii si mastile de protectie fac parte din reperele pe care le negociem permanent pentru respectarea legii.

Toate personajele lui Sofocle respecta legi. Si tocmai aceste legi le intorc viata pe dos. Si legile cetatii, si legile respectului fata de morti. Si Creon, care stie ca "sa te inchini la morti este in zadar", si Antigona, convinsa ca "mortilor/ Mai multa vreme vom fi dragi ca celor vii", aduc in fata spectatorului aceeasi dorinta de a-si respecta ceea ce limbajul de plastic ar numi reperele definitorii.

Despre morti si infectati vorbesc si buletinele de stiri ale zilei iar respectarea legii ca si respectarea drepturilor persoanei se ciocnesc si in confruntarile dintre cei convinsi ca detin adevarul absolut in ultimele luni.

Forta interpretarilor

"Cat de cuminte-am fost, cat de supusa!/ Iar azi vad toti in mine-o razvratita" spune "Antigona", pe care Livathinos o aduce atat pe scena de la Bulandra cat si in transmisiuni live si inregistrate online. Ea este interpretata coplesitor de Alexandra Fasola intr-un echilibru negociat permanent cu varianta pe care Anca Androne i-o aduce Ismenei (rolul Ismenei va fi jucat si de Silvana Negrutiu). Cornel Scripcaru e Creon, cu o partitura dificila. El are de acoperit o plaja care il poarta de la echilibrul legiuitorului care se uita "cu scarba la acel conducator care si-a pus prietenii/ Mai presus decat tara-n care s-a nascut", pana la prabusirea finala in fata urmarilor nimicitoare pe care le au deciziile sale trecand prin accentuarea convingerilor traditionale: "Cat eu traiesc, aici nu va conduce o femeie!" si "De-ar fi ca tronul sa ne fie luat/ Macar s-o faca un om, nu o femeie!".

Forta personajelor interpretate de actrite in noua montare de la Bulandra este decisa de elanul taios pe care Andreea Bibiri i-l ofera legendarului Tiresias, personajul responsabil atat cu declansarea odei dedicate omului in textul lui Sofocle, cat si cu formularea avertizarii privind tragedia finala. Tensiunea este gestionata cinetic si de Alin State (Hemon), Ana Ioana Macaria (Euridice), Adrian Ciobanu (Mesagerul 1) si Maria Veronica Varlan (Mesagerul 2).

Tragedia este coordonata la Bulandra de secvente consacrat ritmului versurilor clasice si punctarilor muzicale gandite de Daniel Jinga doar pentru momentele in care actiunea atinge paroxismul.

In etuva constiintei

Plasata in etuva constiintei, pe o scena in care decorul se limiteaza la noua scaune care coboara din cer insirate pe o bara metalica, la tunica obsedanta a celui cazut si la trapa din care pamantul da pe dinafara (scenografia de Maria Miu si Nina Brumusila), noua varianta a Antigonei aduce la Bulandra o redeschidere a raportului dintre autoritate si individ. Autoritatea poate fi statala, divina sau literara (cum este cazul textului clasic de Sofocle adaptat de Mirela Nastasache, dupa traduceri de George Fotino, George Florin intr-o varianta scenica semnata de Bogdan Ghiu). Individul este surprins si in efuziunea fiecarui monolog dar mai ales in relatarile discursive ale celor din jurul sau, intamplarile in teatrul clasic fiind mai rar aratate si, asa cum se intampla si in montarea de la Bulandra, mai degraba povestite de cei de pe scena. Felul in care primim stirile despre tot ce ne afecteaza viata in aceste vremuri, mai putin ca eveniment pe care il experimentam direct si mai ales ca relatare pe care o retraim si ne-o asumam empatic isi recapata cu "Antigona" forma clasica.

Legal disclaimer:

Acesta este un articol informativ. Produsele descrise pot sa nu faca parte din oferta comerciala curenta Orange. Continutul acestui articol nu reprezinta pozitia Orange cu privire la produsul descris, ci a autorilor, conform sursei indicate.

Articole asemanatoare