Cultura si divertisment

thumbs

Mihail Sebastian, scriitorul evreu persecutat, descoperit de Nae Ionescu. O viata curmata brusc la 38 de ani, celebrata de Google

Liga 1 Vineri, 18 Sep ora 18 va juca Chindia Targoviste - AFC Hermannstadt pe posturile Look

Cu Orange TV și aplicatia #OrangeTVGo poți fi alături de echipa ta.

18.10.2020, 10:57 Sursa: Mediafax

Legal disclaimer:

Acesta este un articol informativ. Produsele descrise pot sa nu faca parte din oferta comerciala curenta Orange. Continutul acestui articol nu reprezinta pozitia Orange cu privire la produsul descris, ci a autorilor, conform sursei indicate.

Mihail Sebastian, al carui nume real a fost Iosif Hechter, s-a nascut pe 18 octombrie 1907, in Braila, Regatul Romaniei si a fost scriitor si filosof, evreu de origine, care a scris romane, dramaturgie si critica literara.

Mihail Sebastian a fost unul dintre cei mai importanti discipoli ai filosofului Nae Ionescu. Un scandal fulminant in epoca interbelica i-a cauzat prefata antisemita a lui Ionescu la romanul "De doua mii de ani", prefata pe care Sebastian a publicat-o intacta.

Deriva inspre extremismul de dreapta al generatiei sale si circumstantele politice din timpul celui de-al Doilea Razboi Mondial l-au indepartat pe Mihail Sebastian de maestrul sau si de fostii sai prieteni. In aceasta perioada, Mihail Sebastian a tinut un jurnal.

Dupa moartea lui subita, posteritatea i-a fost asigurata in principal de piesele de teatru, pana in 1996, cand jurnalul, care ramasese peste 60 de ani inedit, a fost tiparit pentru prima data. Cartea a suscitat controverse aprinse in societatea romaneasca, fiind contrara imaginii idealizante a elitei intelectuale interbelice.

Traseul literar Mihail Sebastian - Nae Ionescu - Mircea Eliade. Legislatia antisemita ii blocheaza lucrarile


Nascut cu numele de Iosif Hechter intr-o familie evreiasca din Braila, Mihail Sebastian face studii universitare de drept si filozofie la Bucuresti. Are o tentativa de a-si da doctoratul in drept la Paris, soldata cu un esec. Lucreaza apoi ca secretar la o importanta casa de avocatura din epoca, fiind si avocat pledant.

Descoperit de Nae Ionescu, presedintele comisiei sale de bacalaureat, a fost invitat de acesta sa colaboreze la revista Cuvantul, unde il cunoaste pe Mircea Eliade, unul din viitorii sai prieteni. Prin legislatia antisemita de la inceputul anilor '40, i s-a interzis sa mai functioneze ca jurnalist si i se retrage si licenta de avocat pledant.

Reprezentarea pieselor sale a fost interzisa din cauza faptului ca era evreu. "Jocul de-a vacanta" este interzisa, iar pentru a putea reprezenta piesa "Steaua fara nume" a folosit un al doilea pseudonim, Victor Mincu. Piesa "Ultima ora" s-a jucat dupa moartea lui Sebastian, la Teatrul National Bucuresti, sub directia lui Zaharia Stancu.

Moare in plina tinerete creatoare, lovit de un camion in 1945, la numai cateva luni dupa lovitura de stat de la 23 august 1944. Mormantul sau se afla in Cimitirul Filantropia din Bucuresti

Cariera literara a lui Mihail Sebastian

A debutat in literatura in 1932 cu un volum foarte scurt, Fragmente dintr-un carnet gasit, apoi in acelasi an a publicat un volum de nuvele, Femei. A publicat mai multe romane, Orasul cu salcami (1935) (roman al adolescentei), Accidentul (1940) (roman de dragoste), influentate de Marcel Proust, Gustave Flaubert si de alti romancieri francezi. In anul 1934 publica un alt roman, De doua mii de ani, de aceasta data despre ce inseamna sa fii evreu in Romania. Cartea a capatat o celebritate nedorita, mai ales in urma prefetei semnata de magistrul lui Sebastian si al generatiei Criterioniste, profesorul Nae Ionescu. Textul lui Nae Ionescu incerca sa fundamenteze antisemitismul din perspectiva teologala, conchizand ca evreii nu au nici o putinta de salvare intrucat sunt evrei. La scurt timp va publica si Cum am devenit huligan, in care aduna articolele aparute in presa, care reprezinta un dosar al receptarii operei sale. Procedeul foarte modern il reia pe cel folosit de romancierul Andre Gide in romanul Falsificatorii de bani (Les Faux Monnayeurs).

Sebastian se impune in literatura romana ca dramaturg cu piesele de teatru Steaua fara nume, Jocul de-a vacanta, Ultima ora. Piesa Insula a ramas neincheiata.

Manuscrisul initial al romanului Accidentul, cuprinzand cinci capitole, i-a fost furat lui Mihail Sebastian in Franta, iar autorul nu l-a mai gasit. A fost nevoit sa-l rescrie de la zero.

Fenomenul receptarii lui Sebastian a fost unul dintre cele mai spectaculoase, atat in timpul vietii scriitorului, cat si in posteritate. Scandalul generat de prefata lui Nae Ionescu la volumul "De doua mii de ani" (1934) a facut ca autorul, discret plasat pana atunci pe scena literara, unde se impusese mai ales prin foiletoane critice, sa ajunga brusc in centrul atentiei. Capriciile istoriei nu l-au putut impiedica pe Sebastian sa aiba succes si ca dramaturg, inca din timpul vietii. Dupa moartea sa prematura in 1945, la nici 38 de ani, el ramane in atentia publicului mai ales ca autor de teatru. Piesele i se joaca din cand in cand, dar tinerii il ignora. Atat criticul cat si romancierul din el intra in umbra pentru o jumatate de secol, pana cand, in 1996 (anul publicarii Jurnalului sau din perioada 1935-1944), se redesteapta interesul cititorilor pentru tot ce a scris Mihail Sebastian. Piesele sale Steaua fara nume, Ultima ora si Jocul de-a vacanta au fost chiar ecranizate, prima dintre ele transformandu-se intr-o coproductie romano-franceza (Mona, l'etoile sans nom [Mona, steaua fara nume]- 1967), in care rolul principal feminin a fost interpretat de Marina Vlady.

Povestea jurnalului sau: "Jurnalul intim", publicat postum

Jurnalul sau intim, tinut in anii unei salbatice resurectii a antisemitismului, adica in perioada 1935-1944, a fost publicat postum, abia in 1996. Originalul a fost scos din tara prin curier diplomatic de fratele sau mai mic, Andrei Benu Sebastian, si a ajuns la Ierusalim. In prezent originalul se gaseste la Universitatea din Ierusalim, fratii sai aflandu-se in posesia unor copii fotografice. Harry From, regizor evreu din Romania care a trait in SUA, a creat Fundatia "Mihail Sebastian". Dupa multi ani de insistenta, a obtinut cele 9 caiete de la familia lui Sebastian ( respectiv dna Beatrice Sebastian, vaduva fratelui scriitorului, Beno) si a incheiat un contract intre familie si Editura Humanitas. Leon Volovici, istoric si critic literar israelian originar din Romania, a prefatat editia publicata la Editura Humanitas, cartea fiind un document de mare valoare istorica care documenteaza intre altele, antisemitismul societatii romanesti in anii razboiului (care a dus la masacrarea a intre 280.000 si 380.000 evrei cetateni ai Romaniei si ai Ucrainei. Intre timp, Jurnalul a fost publicat si in Franta, SUA, Olanda, Cehia si de curand si in Germania si Suedia. Opera sa este pe cale de a fi (re)descoperita atat in tara cat si in strainatate. 2007 fiind anul centenarului nasterii lui Mihail Sebastian, in tara sa si in strainatate au fost publicate noi studii despre scriitor si creatia sa.

In Germania Jurnalul a fost publicat sub numele Voller Entsetzen, aber nicht verzweifelt / Tagebucher 1935-1944 (Ingrozit, dar nu disperat/ Jurnal ) si a aparut in editura Claassen Verlag, Berlin 2005. Pentru acest Jurnal, foarte recent, la 20 noiembrie 2006, lui Mihail Sebastian i s-a conferit postum la Munchen importantul premiu de carte "Geschwister Scholl" pe anul 2006, premiu ce este conferit in fiecare an incepand din 1985 de catre Borsenverein des Deutschen Buchhandels (Asociatia germana a librarilor). Premiul de 10.000 de euro a intrat in posesia celor doua nepoate de frate ale scriitorului, Michelle si Dominique Hechter, care locuiesc in Franta si in Israel.

Evolutii controversate: studiul Martei Petreu

Un recent studiu al Martei Petreu, intitulat Diavolul si ucenicul sau: Nae Ionescu - Mihail Sebastian, e susceptibil sa modifice perceptia asupra figurii morale a lui Sebastian in epoca.

Sumarizat, cartea afirma existenta unui Sebastian pana astazi necunoscut, care, in prima sa tinerete, mai exact in vremea colaborarii la Cuvantul lui Nae Ionescu, ar fi avut clare simpatii de extrema dreapta si o orientare radical contrara celei cunoscute pana acum de public din Jurnalul sau.

Alaturi de mentorul sau Nae Ionescu, afirma autoarea, Sebastian a inceput prin a fi, in anii 1927-33, antidemocrat, antieuropean, impotriva parlamentarismului, adept al dictaturii, sustinator al Anschluss-ului, profascist si admirator declarat al lui Mussolini. Citatele - masive - din numeroase articole semnate de Sebastian in presa vremii par sa confirme afirmatiile. Daca nu e foarte explicit ca atitudinea "antiliberala" a lui Sebastian privea sistemul democratiei liberale ca atare sau doar partidele omonime ale vremii, ori ca admiratia pentru "primul" Mussolini, pe atunci personaj mai degraba de stanga, ar putea fi considerata "fascista" in sensul pe care-l cuprinde astazi cuvantul, cartea Martei Petreu repune totusi in discutie, cu sobrietate, argumente si documentatie densa, rolul si raportarea lui Mihail Sebastian la epoca, intr-o perioada din trecutul acestuia care ramasese in general necunoscuta.

Studiul a provocat o surpriza redutabila, reactiile de uimire si dezamagire in legatura cu Sebastian alternand cu protestele impotriva autoarei. Pana acum, articolele polemice care au urmat in presa culturala (Dilema, Observator cultural, Romania literara, Cultura etc.) nu par a viza foarte limpede fondul sau teza centrala a cartii, ele reprosand totusi concluziile prea aspre, unele erori de apreciere si tonul general partinitor.

Astfel, comparand unele pasaje citate de Marta Petreu si textul publicistic semnat de Mihail Sebastian, criticul literar Daniel Cristea-Enache observa ca autoarea "a sarit peste pasajele, numeroase, care ii infirma net teza "extremismului"; le-a rezumat pe altele intr-un mod convenabil; si-a reluat cu insistenta aceleasi cateva fraze bine decupate de restul, pentru a obtine un efect reprobator extins asupra intregii gazetarii politice a lui Sebastian", tragand concluzia: "Cartea ei, cu premise false, analize improprii, rezumate tendentioase si rastalmaciri in toata regula, intra in speta malpraxisului critic" (vezi Idei in dialog, nr. 9/septembrie 2009, nr. 10/octombrie 2009[8]). In pasaje numeroase aparute in revista Tribuna (nr. 171/octombrie - 175/decembrie 2009), se reface cercetarea asupra textelor publicate de Mihail Sebastian in perioada interbelica si e subliniata orientarea democratica, antitotalitara a tanarului evreu. In concluzia sa, Laszlo Alexandru sustine ca "monografia Martei Petreu despre activitatea interbelica de ziarist a lui Mihail Sebastian reprezinta unul dintre cele mai scandaloase abuzuri din cercetarea literara romana contemporana. Un gest descalificant profesional si incalificabil moral".

Alte luari de pozitie critice au apreciat volumul, insistand asupra seriozitatii cercetarii. Textele, consultabile, exista si ele au fost scrise de Mihail Sebastian, dificultatea trecerii peste textele autorului insusi fiind de la sine evidenta. Ca distinctie formala, reactiile contra cartii au apartinut in general criticilor literari, iar cele pro, unor ganditori, eseisti, filozofi si antropologi familiarizati cu istoria ideilor politice (V. Tismaneanu, Andrei Cornea s.a.).

Volumul a fost distins cu premiul "Cartea Anului 2009ᅡ, acordat de Asociatia Revistelor, Imprimeriilor si Editurilor Literare (ARIEL) in 27 ianuarie 2010.

Articolul se bazeaza pe informatiile oferite de Wikipedia

Legal disclaimer:

Acesta este un articol informativ. Produsele descrise pot sa nu faca parte din oferta comerciala curenta Orange. Continutul acestui articol nu reprezinta pozitia Orange cu privire la produsul descris, ci a autorilor, conform sursei indicate.

Articole asemanatoare