Politic-Social

Redam documentul publicat, duminica, de Administratia Prezidentiala: Prezentul raport sintetizeaza observatiile scrise transmise direct in atentia Presedintelui Romaniei de magistrati activi sau retrasi din activitate, in perioada 11 - 19 decembrie 2025, in contextul: dezbaterilor publice privind sistemul de justitie, declaratiilor publice ale unor magistrati, pozitiilor divergente exprimate la nivel institutional in sistemul de justitie, luarilor de pozitie din randul societatii civile si articolelor de presa (inclusiv o investigatie jurnalistica). Pana la data de 20 decembrie 2025, inclusiv, am consemnat un numar de 320 de emailuri, din care peste 135 provenind de la mai mult de 250 de magistrati care au transmis opinii/sugestii/reclamatii. Distributia pe instante si parchete a magistratilor este urmatoarea: a) Instante judecatoresti Judecatorii - Judecatoria Bistrita, Judecatoria Constanta, Judecatoria Lugoj, Judecatoria Targoviste, Judecatoria Brad Tribunale - Tribunalul Bucuresti, Tribunalul Ilfov, Tribunalul Olt, Tribunalul Mures, Tribunalul Bistrita, Tribunalul Botosani, Tribunalul Timis, Tribunalul Maramures, Tribunalul Covasna, Tribunalul Cluj, Tribunalul Satu-Mare, Tribunalul Brasov, Tribunalul Bihor, Tribunalul Galati, Tribunalul Mehedinti Curti de Apel - Curtea de Apel Bucuresti, Curtea de Apel Constanta, Curtea de Apel Targu Mures, Curtea de Apel Brasov, Curtea de Apel Maramures, Curtea de Apel Iasi, Curtea de Apel Ploiesti, Curtea de Apel Oradea b) Parchete Directia Nationala Anticoruptie (structura centrala si servicii teritoriale), Directia de Investigare a Infractiunilor de Criminalitate Organizata si Terorism, Parchetul de pe langa Curtea de Apel Bucuresti, Parchetul de pe langa Judecatoria Caransebes, Parchetul de pe langa Tribunalul Suceava, Parchetul de pe langa Curtea de Apel Brasov, Parchetul de pe langa Tribunalul Bucuresti, Parchetul Militar de pe langa Tribunalul Militar Bucuresti, Parchetul Militar de pe langa Tribunalul Militar Iasi, Parchetul de pe langa Judecatoria Sectorului 2, Parchetul de pe langa Judecatoria Rosiori de Vede, Parchetul de pe langa Judecatoria Buftea, Parchetul de pe langa Inalta Curte de Casatie si Justitie, Parchetul de pe langa Judecatoria Sectorului 1. In total, magistratii care au trimis emailuri provin de la 27 de instante si 14 parchete. Este posibil ca magistratii care au transmis observatiile in format anonim sa faca parte si din alte instante sau parchete decat cele anterior enumerate. Am consemnat si un aflux de peste 180 de emailuri adresate de cetateni, avocati, politisti, avertizori in interes public (de integritate), societatea civila, solicitari de audienta, executori judecatoresti, grefieri. Aceste mesaje aduc in atentie, cu precadere, observatii, reclamatii sau perceptii rezultate din experiente personale cu sistemul de justitie si alte autoritati publice. Data fiind gravitatea unei parti insemnate din aspectele semnalate, apreciem ca se impune o analiza ulterioara aprofundata, un dialog corespunzator si sesizarea, acolo unde este cazul, a autoritatilor de control competente. I. Preliminarii Invitatia publica adresata de Presedintele Romaniei in atentia magistratilor din Romania: 1. A avut in vedere rolul constitutional al Presedintelui Romaniei de a veghea la respectarea Constitutiei si la buna functionare a autoritatilor publice, precum si acela de garant al indeplinirii obligatiilor asumate de Romania fata de Uniunea Europeana 2. A luat in considerare ca "prerogativele constitutionale ca si legitimitatea democratica pe care i-o confera alegerea lui de catre electoratul intregii tari ii impun Presedintelui Romaniei sa aiba un rol activ, prezenta lui in viata publica neputand fi rezumata la un exercitiu simbolic si protocolar. Functiile de garantie si de veghe consacrate in art. 80 alin. (1) din Constitutie implica prin definitie observarea atenta a existentei si functionarii statului, supravegherea vigilenta a modului in care actioneaza actorii vietii publice - autoritatile publice, organizatiile legitimate de Constitutie, societatea civila - si a respectarii principiilor si normelor stabilite prin Constitutie, apararea valorilor consacrate in Legea fundamentala. Nici veghea si nici functia de garantie nu se realizeaza pasiv, prin contemplare, ci prin activitate vie, concreta." 3. A fost precedata de observarea Raportului din 2025 privind statul de drept intocmit de Serviciile Comisiei Europene privind situatia statului de drept din Romania care la capitolul dedicat sistemului judiciar retine ca: a) in privinta perceptiei publice cu privire la independenta sistemului judiciar din Romania "44% din populatia generala si 51% din intreprinderi percep nivelul de independenta al instantelor si al judecatorilor ca fiind "destul de bun sau foarte bun" in 2025. Perceptia publicului larg asupra independentei sistemului de justitie s-a deteriorat semnificativ in comparatie cu 2024 (52%) si 2021 (51%). Perceptia intreprinderilor asupra independentei sistemului de justitie s-a deteriorat in comparatie cu 2024 (56%), desi s-a imbunatatit in comparatie cu 2021 (45%)", precum si ca b) potrivit sondajului Eurobarometru special din 2025 privind coruptia, "75% din respondenti percep coruptia ca fiind larg raspandita in tara lor, iar 60% afirma ca se simt afectati de coruptie in viata de zi cu zi (fata de media UE de 30%). In ceea ce priveste intreprinderile, 90% din ele considera ca fenomenul coruptiei este generalizat (fata de media UE de 63%), iar 72% din ele considera ca acesta face dificila desfasurarea de activitati economice (fata de media UE de 35%)." 4. A fost transmisa intr-un context social aparte, caracterizat prin dezbateri publice privind sistemul de justitie, declaratiilor publice ale unor magistrati, pozitiilor divergente exprimate la nivel institutional in sistemul de justitie, luarilor de pozitie din randul societatii civile si articolelor de presa (inclusiv o investigatie jurnalistica). II. Continutul si obiectivele Raportului Observatiile sintetizate in Raport provin de la magistrati care fac sau au facut parte din diferite instante de judecata si parchete (judecatorii, tribunale, curti de apel si parchete de pe langa acestea, din Bucuresti, Mures, Constanta, Cluj, Covasna, Dambovita, Iasi, Bistrita, Brasov, Prahova, Braila, Satu Mare, s.a.), din paliere profesionale diferite (magistrati cu functii de conducere, magistrati cu functii de executie, magistrati pensionari, magistrati debutanti) si acopera aspecte de ordin administrativ, managerial, jurisdictional si normativ. Luand in considerare spectrul larg al remitentilor (atat sub aspectul pozitiei in interiorul sistemului judiciar, cat si sub aspect teritorial), s-ar putea extrage unele concluzii privind disfunctionalitatile observate. Este important de subliniat ca Raportul de sinteza: Nu stabileste vinovatii individuale sau colective; Nu califica fapte ca fiind conforme sau contrare legii; Nu cuprinde judecati de valoare; Nu substituie competentele CSM, IJ, MJ sau ale parchetelor, instantelor de judecata ori altor autoritati de control. Raportul reda strict observatiile transmise, intr-o forma coerenta si centralizata, urmarind totodata sa identifice tipare recurente si vulnerabilitati structurale rezultate din observarea coroborata a observatiilor transmise. Este de mentionat si faptul ca o parte dintre magistratii remitenti au formulat o serie de propuneri de modificare a legislatiei in vigoare, insa fata de obiectivele primare ale prezentului raport si ale stadiului dezbaterilor publice din prezent, precum si tinand cont de caracterul eterogen al propunerilor transmise, documentul de fata nu contine o sinteza a acestora. Intr-o etapa ulterioara, acestea vor putea fi valorificate prin inaintarea lor catre autoritatile cu atributii de initiativa legislativa, avand aptitudinea de a contribui la procesul de dezbatere publica. Asadar, Raportul nu isi propune evaluarea situatiilor sau solutiilor individuale si nu interfereaza cu actul de justitie propriu-zis, ci vizeaza mecanismele administrative, procedurale, judiciare si/sau legislative care, potrivit unui volum semnificativ de sesizari convergente, ar fi de natura a afecta: a) independenta efectiva a judecatorului si a procurorului, b) meritocratia in cariera magistratului, c) functionarea previzibila si eficienta a justitiei, d) increderea publica in autoritatea judecatoreasca. Pentru eficienta si trasabilitate, corelarea punctuala dintre observatii, probleme identificate si riscuri de ordin constitutional este prezentata distinct de prezentul raport, aceasta fiind destinata strict uzului intern si pusa la dispozitia strict a Presedintelui Romaniei. III. Confidentialitate Pentru asigurarea deplinei confidentialitati a continutului observatiilor transmise, respectiv a datelor de identificare si de contact ale acelor magistrati care si-au devoalat identitatea, inclusiv ca urmare a solicitarii recurente si ferme a acestora, a fost stabilit un acces strict si restrans la observatiile primite, strict la nivelul Departamentului insarcinat cu procesarea observatiilor. Totalitatea observatiilor primite poate fi consultata integral exclusiv de Presedintele Romaniei, pana la eventuale alte indicatii din partea Domniei sale si a magistratilor remitenti. Va apartine in integralitate Presedintelui Romaniei si autorilor observatiilor decizia cu privire la modul ulterior de utilizare. Aceleasi mentiuni sunt aplicabile si sumarulului observatiilor primite, existand posibilitatea ca direct sau indirect aceasta sa aiba aptitudinea de a devoala identitatea remitentilor, contrar vointei exprimate de acestia. IV. Concluziile generale care se desprind din parcurgerea observatiilor transmise In urma analizei si sistematizarii observatiilor transmise, pot fi extrase unele concluzii generale, dupa cum urmeaza: 1. O parte relevanta din observatiile transmise accentueaza necesitatea asigurarii caracterului confidential al identitatii magistratilor, unii dintre acestia alegand sa nu isi devoaleze identitatea (ci doar instanta/parchetul ori circumscriptia de provenienta), motivele recurente indicand "teama de consecinte" sau "frica de represalii" de natura a afecta evolutia profesionala ulterioara (e.g. cercetari disciplinare, afectarea dosarelor de promovare, delegare, detasare), inclusiv prin formulari de tipul "motivul pentru care am folosit un nume fictiv in mesaj este ca, recunosc, imi este frica de consecintele actiunii mele in interiorul sistemului, in conditiile in care am muncit enorm si am sacrificat multe pentru a ajunge magistrat". Sunt aduse in context exemple din trecut, dar si recente, cel al jud. Besu cu privire la care Inspectia Judiciara ar fi fost sesizata in mai putin de 24 ore de la difuzarea investigatiei jurnalistice, respectiv situatia recuzarii jud. Morosanu. 2. Magistratii nu solicita interventii directe in cariere individuale, ci restabilirea unor garantii institutionale legate de independenta in desfasurarea activitatii, cu precadere in cazul judecatorilor. In acceptiunea generala care degaja din observatiile transmise, perceptia magistratilor pare a fi una de neincredere, avand resort in concentrarea decizionala si fragilizarea independentei interne. 3. Observatiile nu par sa descrie incidente izolate, ci un cumul de vulnerabilitati structurale ale sistemului de justitie care, in lipsa corectiilor, se sustine ca au condus la si au aptitudinea de a accentua erodarea independentei interne a magistratilor (cu precadere in cazul judecatorilor), calitatii actului de justitie si increderii publice. 4. Vulnerabilitatile structurale rezultate din observatiile transmise indica drept potentiale categorii de factori generatori de risc: a) Lipsa de transparenta ori transparenta redusa si inexistenta unor criterii obiective in zone sensibile ale carierei magistratilor (delegare, detasare, numire in functii de conducere - interviuri si evaluare proiect, promovare efectiva - evaluare hotarari si comisii), ceea ce ar permite o selectie informala si de natura a inhiba contestarea; b) Un fenomen de tipul "gatekeeping" prin intermediul interviurilor si rapoartelor in sensul ca interviul (ICCJ, functiile de conducere) si raportul Inspectiei Judiciare sunt descrise ca un veto cu justificare/motivare indoielnica sau inexistenta si predictibilitate redusa; c) Lipsa unor mecanisme, proceduri si metodologii standardizate de adoptare, publicitate si comunicare a deciziilor administrative, existand un acces limitat la inregistrari, comisii, motivari, documente de schimbare a completelor ori altor acte de administrare interna, inclusiv a acelor de constituire a comisiilor de evaluare, de contestare, de organizare a concursurilor, de elaborare a subiectelor si altele asemenea; d) Riscul unui efect descurajant, de inhibare in exercitarea unor drepturi (de a candida, de a contesta) si asupra libertatii de exprimare, prin semnale disciplinare/institutionale sau prin consecinte negative privind cariera; e) Presiunea sistemica generata de volumul de activitate care reduce calitatea si creste vulnerabilitatea la erori, intarzieri si, implicit, genereaza un nivel de vulnerabilitate pentru magistratii care in anumite situatii ar fi in dezacord cu propunerile conducerii, astfel de cazuri avand aptitudinea de a atrage declansarea unor anchete disciplinare; f) Neclaritatile, necorelarile sau insuficientele de ordin legislativ care genereaza o presiune sistemica suplimentara, inclusiv din perspectiva instrumentelor de asigurare a integritatii ori a resurselor umane si logistice. Sunt incluse aici, cu titlu de exemplu, situatia prescriptiei raspunderii penale, ineficienta dovedita a structurilor de parchet competente sa cerceteze infractiuni comise de magistrati, regimul dual de subordonare al politiei judiciare, competenta limitata a ofiterilor DGA, experientei si resurselor tehnice ale acestora. 5. Din ansamblul observatiilor se poate extrage un nucleu comun, repetitiv de propuneri care vizeaza, in esenta: a) Descentralizarea puterii decizionale prin intarirea rolului colegiilor de conducere inclusiv din perspectiva unei reprezentativitati efective a acestora corelat cu reducerea polilor de putere concentrati in jurul presedintilor de instante (prin alegerea directa de catre judecatori a restului membrilor colegiului de conducere); corelativ, asigurarea reprezentativitatii efective in alegerea membrilor CSM; b) Limitarea stricta a delegarilor si detasarilor, insotite de proceduri competitive, criterii si motivari transparente, publice si predictibile; c) Proceduri competitive si transparente pentru accederea la toate functiile de conducere, inclusiv la functiile de vicepresedinti de instante si presedinti de sectii; d) Revenirea la probe obiective si meritocratice in cazul promovarilor magistratilor, inclusiv la ICCJ, iar in cazul mentinerii si a probei cu interviul, scaderea semnificativa a ponderii acesteia, corelativ cu introducerea unui mecanism public si standardizat de evaluare la nivel national si asigurarea publicitatii componentei si activitatii concrete (actele, interviurile) a comisiilor de organizare, examinare, evaluare, de contestatii si de testare psihologica; aceleasi mentiuni sunt aplicabile mutatis mutandis si probei evaluarii hotararilor judecatoresti, respectiv actelor procurorilor; e) Reformarea Inspectiei Judiciare, inclusiv prin stabilirea unor proceduri transparente, meritocratice si predictibile de numire a inspectorilor si de derulare a cercetarilor disciplinare, precum si prin instituirea unui sistem efectiv de raspundere a inspectorilor, inclusiv prin raportare la finalitatea actiunilor disciplinare exercitate; f) Asigurarea unui management eficient al resursei umane in mod corelat pentru tot parcursul profesional al magistratului - intrare in profesie, evolutie, pensionare; g) Asigurarea unui management logistic eficient; h) Asigurarea unui cadru normativ, institutional si logistic, de cercetare si judecare a infractiunilor de coruptie in randul magistratilor, mecanismul actual fiind considerat nefunctional; i) Clarificarea si asigurarea efectiva a rolului avertizorului in interes public; j) Clarificarea si stabilizarea cadrului normativ penal corelata cu asigurarea continuitatii completelor de judecata din sectiile penale si cu mecanisme eficiente apte sa previna prescriptia raspunderii penale; k) Valorificarea resursei umane si tehnice a DGA prin extinderea competentelor ofiterilor acesteia, precum si clarificarea regimului politiei judiciare, ambele pentru a veni in sprijinul operationalizarii si eficientizarii activitatii de urmarire penala; l) Restrangerea categoriilor de personal de specialitate asimilat magistratilor; m) Recalibrarea competentelor instantelor in vederea asigurarii degrevarii celor suprasolicitate, inclusiv prin masuri care vizeaza regimul taxelor judiciare de timbru, introducerea unor noi proceduri administrativ-jurisdictionale in anumite domenii ori recalibrarea numarului cailor de atac in anumite domenii. 6. Unele observatii cuprind perceptii, evaluari si relatari care nu sunt dezvoltate complet si/sau probate in sine prin emailul ori atasamentele transmise. O serie de alte observatii cuprind date suplimentare (e.g. numele unor persoane, denumiri de institutii, numere de dosare ori fixarea temporala a evenimentelor) care, prin sine ori impreuna cu elemente aditionale minimale, au un caracter verificabil. Avem in vedere, in acest context, observatiile de o gravitate ridicata si care, in forma actuala si pentru scopul prezentului Raport, este necesar sa fie tratate cu deosebita atentie, cu obligatia de rezerva, dar si cu recomandarea aprofundarii lor, extinderii dialogului si, acolo unde este cazul, sesizarea autoritatilor competente. Cu titlu strict exemplificativ, pot fi redate citate precum: a) "favoruri" prin delegari/detasari, "colegiile de conducere practic nu mai exista", "presedintii/vicepresedintii/presedintii de sectie sunt mici dumnezei"; "acest mecanism (n.n. al delegarilor si detasarilor) este perceput ca un sistem de recompense (...) si ca instrument de indepartare a unor judecatori". Sunt relatate inclusiv situatii verificabile prin demersuri ulterioare, precum: "presedinta Curtii de Apel Bucuresti a aprobat delegarea, desi se afla in perioada de interdictie si in ciuda faptului ca persoana respectiva avea dosare ramase in pronuntare si instanta de la care a plecat a ramas la un deficit de 60%. Aceasta nu este o situatie singulara, in care Curtea de Apel Bucuresti trece peste interdictiile celor admisi direct in magistratura de a se transfera la alte instante, aproband delegari pe care le prelungeste succesiv pana la expirarea celor 3 ani, urmand ca atunci sa li se solutioneze favorabil cererile de transfer. Mecanismul cu delegarea este mai facil pentru ca este complet lipsit de transparenta"; b) Existenta unor "exemple concrete" de judecatori detasati la CSM de mai multi ani, promovari "dubioase" la CAB, numiri de sefi de sectie fara integrare anterioara; c) "Suntem amenintati cu inspectia judiciara, cu sanctionarea de catre CSM", "La CAB s-a instaurat frica", "nu te inscrii la concurs daca nu ai chemare", "candidatii neagreati sunt descurajati sau eliminati", "ne spun in sedinta ca se vor asigura ei ca nu avem ce sa le facem, ca sunt intangibili", "raportul IJ semnalizeaza soarta candidatului", "suntem in teroare", "ni se ofera directii clare pe tipuri de dosare", "sedinte de supunere si denigrare", "ne spuneau ca vor urma pedepse si cercetari", "totul functioneaza pe principiul recompensa si pedeapsa", "presedintele instantei (...) este pus in functie de (...) membru CSM (...) raspunde bine la comenzi (...)". d) "Presiunea din interior este reala, iar mecanismele informale de influenta functioneaza mult mai dur decat se vede din exterior", "ai o cauza cu persoane influente te trezesti ca ti se ia fara explicatii si ajunge la un parchet superior...iar dupa cateva luni afli ca s-a clasat", "Orice urma de nesupunere poate duce oricand la retragerea delegarii"; e) Similar, poate fi amintita o relatare indirecta despre un apel telefonic atribuit unui membru CSM (nume indicat) catre presedintele unei instante, cu mesaj de tip conditionare ("daca vei fi cuminte") in cadrul unei proceduri vizand cariera magistratului; f) "Dupa comunicatul de presa au fost trimise mesaje printre noi. Mesaje de amenintare. Sa nu indraznim sa ne solidarizam sau sa semnalam ceva." g) "IJ (n.n. Inspectia Judiciara) genereaza temere in randul magistratilor si nu este perceputa ca o institutie cu functie de autoreglare a sistemului judiciar, ci ca un mijloc de presiune atat asupra magistratilor in ansamblu (mijloc de disuasiune), dar si asupra magistratilor incomozi.", "IJ are imaginea unui instrument folosit in scopul reducerii la tacere a celor care nu sunt de acord cu opinia asumata de catre CSM.", "realitatea din sistem semnaleaza imaginea unei inspectii autoritare care inspira teama"; h) "evaluarea discretionara a comisiei de evaluare constituite la nivelul curtii de apel", "independenta judecatorului poate fi amenintata nu numai de factori din exterior, ci si de ierarhia judiciara"; i) "sa intelegeti ca sub aparenta legalitatii se intampla lucruri grave". 7. Perceptiile recurente (exprimate de mai multi autori) converg spre semnalarea: unui climat institutional caracterizat prin instalarea fricii si descurajarea exprimarii critice in interiorul sistemului, coroborat cu opinia conform careia accesul la functii de conducere sau promovare este conditionat de conformare; abandonarii unui sistem meritocratic, bazat pe profesionalism si responsabilitate, in detrimentul unui sistem bazat pe aprecieri si decizii subiective, netransparente si de conformare; utilizarii unor mecanisme contrar scopului prevazut de lege sau prin deturnarea de la acest scop, cu obiectivul de a fideliza, recompensa ori de a sanctiona diferiti magistrati; mentinerii unor vulnerabilitati ale magistratilor, cauzate de factori extrinseci lor (volumul de munca, resursele umane si logistice - personal auxiliar, spatii de lucru si echipamente), ca in cazul neconformarii la unele decizii ori directii ale conducerii sa fie expusi la initierea unei anchete disciplinare; unui rol al Inspectiei Judiciare si comisiilor de evaluare ca instrumente de semnalizare negativa a magistratilor "incomozi", iar nu ca mecanisme de prevenire, indrumare si corectie; pierderii atractivitatii profesiei si, in special, a resursei umane prin pensionari ori demisii timpurii ale unor magistrati competenti, fara mecanisme eficiente de recuperare. 8. Potrivit observatiilor unor magistrati, reactia imediata la nivelul conducerii sistemului de justitie este relevanta, iar aceasta se reflecta prin cel putin trei directii principale de actiune: Sesizarea Inspectiei Judiciare cu privire la judecatorul Besu in mai putin de 24 ore de la difuzarea investigatiei jurnalistice; Admiterea unei cereri de recuzare a judecatoarei Morosanu, cerere bazata pe opiniile exprimate de aceasta de sustinere a magistratilor care au fost intervievati in investigatia jurnalistica; Initierea unui apel public la dialog in randul magistratilor, dar nu prin consultari efective, ci prin convocari interne ale conducerilor instantelor de a colecta "alte probleme", mecanism perceput de unii dintre magistrati ca o tentativa de disciplinare si aliniere a judecatorilor in spatele conducerii, exploatand prudenta si teama acestora de consecinte administrative. Pornind de la aceste premise, unele observatii percep tacerea majoritatii magistratilor nu ca achiesare la starea existenta ori ca lipsa de opinie, ci ca o strategie de autoprotectie profesionala, menita sa evite polarizarea, represaliile sau compromiterea carierei. Astfel, tacerea ar fi explicata prin vulnerabilitati concrete si cunoscute in sistem, precum restantele in motivarea hotararilor, utilizarea programului flexibil, erori inevitabile sub presiunea volumului de munca, aspiratii de promovare. Toate acestea sunt sau par a fi percepute drept parghii informale de control, care descurajeaza formele de exprimare critica. 9. Cauza structurala a acestui climat este evidentiata in mai multe observatii care considera drept cauza legile justitiei din 2022, legi care: au concentrat puterea decizionala in mainile presedintelui instantei care desemneaza vicepresedintii si presedintii de sectii, impreuna acestia alcatuind o majoritate confortabila a colegiului de conducere; au golit colegiul de conducere de legitimitate democratica si rol efectiv; au creat o retea ierarhica in care fiecare presedinte de instanta devine un vector de control asupra colectivului, inclusiv asupra completelor, mutarii intre sectii pe alte specializari, evaluarii profesionale, capacitatea de blocare a posibilitatilor de promovare, detasare, dar si modalitati de soft power precum asigurarea sau nu a accesului la un program mai flexibil, stabilitatea unui anumit grefier, alocarea unui asistent. 10. Aceasta arhitectura ar fi, potrivit unor observatii, de natura a explica: conformismul generalizat; uniformitatea "suspecta" a voturilor la alegerile pentru CSM; succesul aproape automat al candidatilor sustinuti de structurile de conducere. V. Prezentarea sistematizata si coerenta a principalelor mecanisme de organizare judiciara si privind cariera judiciara potrivit magistratilor care au formulat observatii cu privire la aceste aspecte 1. Preliminarii. Interventiile legislative la nivelul anului 2022. In viziunea reflectata in cuprinsul observatiilor, legile justitiei adoptate in anul 2022 au reconfigurat profund structura de conducere a instantelor, cu efecte directe asupra echilibrului intern al puterii si asupra independentei functionale a judecatorilor. Printre modificarile centrale sunt aduse in atentie conducerea instantelor, cariera si promovarea, pensionarea, regimul CSM. O serie de observatii fac trimitere la forme anterioare ale cadrului normativ ca fiind mai degraba caracterizate prin transparenta decizionala, decizie participativa, reprezentativitate a magistratilor in organele de conducere ori un grad mai ridicat de independenta. 2. Procedura de selectie si numire a presedintilor instantelor judecatoresti Procedura este reglementata prin Legea nr. 303/2022 coroborata cu Legea nr. 304/2022 si cu regulamentele adoptate de Consiliul Superior al Magistraturii. Aceasta nu este o procedura electiva la nivelul instantei, ci un mecanism de numire centralizata, aflat integral sub controlul CSM, in special al Sectiei pentru judecatori. In esenta, principiul care guverneaza actualul sistem este acela ca presedintii instantelor nu sunt alesi de colectivul judecatorilor din instanta respectiva, ci sunt numiti de CSM, in urma unui concurs national. Mandatul este, de regula, de trei ani, cu posibilitatea unei singure reinvestiri, iar exercitarea functiei este conditionata de mentinerea sprijinului institutional al organelor implicate in procedura. Procedura se declanseaza prin decizia CSM de a scoate la concurs functiile de conducere vacante sau care urmeaza sa devina vacante. Sectia pentru judecatori stabileste posturile, calendarul concursului si conditiile de desfasurare, publicand anuntul oficial. In aceasta etapa, controlul este exclusiv institutional, fara vreo implicare a instantelor sau a adunarilor generale ale judecatorilor in decizia de declansare a procedurii. In etapa urmatoare, judecatorii care indeplinesc conditiile legale de vechime si integritate pot depune candidaturi. Dosarul de inscriere include, in mod obligatoriu, un proiect de management al instantei, prin care candidatul isi expune viziunea administrativa si organizatorica, alaturi de documente privind activitatea profesionala. Desi formal deschisa tuturor celor eligibili, aceasta etapa este perceputa ca fiind influentata in practica de climatul institutional existent in instanta si de relatia candidatului cu structurile de conducere. Ulterior, sunt solicitate avize consultative, in special din partea colegiului de conducere al instantei in cauza si, in anumite situatii, din partea conducerii instantei ierarhic superioare. Desi legea califica aceste avize drept consultative, fara caracter obligatoriu, ele sunt percepute ca avand o greutate practica semnificativa, in special atunci cand sunt negative, fiind frecvent valorificate in evaluarea globala a candidaturii. In aceasta faza s-ar contura, potrivit observatiilor, primele mecanisme informale de "filtrare" a candidatilor. Un rol central in procedura il are Inspectia Judiciara, care intocmeste un raport de evaluare a activitatii si conduitei profesionale a candidatului. Raportul nu este, in sine, o sanctiune si nu presupune constatarea unor abateri disciplinare, insa poate contine observatii sau aprecieri care, desi formulate generic, sunt suficiente pentru a crea o perceptie negativa asupra candidatului, astfel cum descriu unii dintre magistrati. In practica, potrivit acestora, o singura mentiune defavorabila, chiar marginala, poate deveni decisiva in etapa urmatoare. Etapa determinanta a procedurii este interviul sustinut de candidat in fata Sectiei pentru judecatori a CSM. Interviul vizeaza proiectul de management, capacitatea de conducere si viziunea institutionala, dar nu este guvernat de criterii clare si nici de o grila de evaluare transparenta. Evaluarea este centrata pe o evaluare despre care se sustine ca este subiectiva, iar Sectia pentru judecatori/procurori dispune de o marja larga de apreciere in perceptia magistratilor. Devin astfel posibile situatiile in care Sectia poate respinge un candidat fara o motivare substantiala, poate acorda note sub pragul necesar sau poate decide sa nu ocupe postul, chiar daca exista candidati care au parcurs toate etapele procedurii. In final, Sectia din cadrul CSM adopta decizia de numire sau de respingere a candidatului. Decizia are natura unui act administrativ si poate fi atacata in contencios administrativ, competenta revenind Inaltei Curti de Casatie si Justitie. Totusi, controlul judecatoresc este unul limitat, circumscris legalitatii formale a procedurii, fara a permite instantei de control sa analizeze oportunitatea sau temeinicia aprecierilor CSM. Asadar, legislatia in vigoare nu prevede alegerea presedintelui instantei de catre judecatorii acesteia, nu instituie obligatia respectarii unui clasament obiectiv si nu asigura transparenta deliberarilor CSM in procesul decizional, nu exista o proba scrisa teoretica sau practica anonimizata standardizata, nu sunt criterii cuantificabile comparabile unui examen clasic. In consecinta, functia de presedinte de instanta devine, in acceptiunea magistratilor, una profund dependenta de vointa CSM, iar sistemul, in ansamblu, genereaza, potrivit acestora, o relatie de subordonare institutionala care poate influenta, chiar si indirect, independenta judecatorilor in plan administrativ si profesional. 3. Conducerea instantelor O alta modificare relevanta in observatiile transmise vizeaza colegiul de conducere. Acesta nu mai este un organ reprezentativ al colectivului instantei, ci este alcatuit preponderent din membrii echipei de conducere - presedinte, vicepresedinti si presedinti de sectie - ca membri de drept, la care se adauga doi judecatori alesi. Prin aceasta formula, caracterul participativ al colegiului este substantial diminuat. In acelasi timp, rolul colegiului a fost redus, dintr-un organ cu atributii decizionale intr-unul in principal consultativ. Desi legea mentine, formal, competenta colegiului asupra "problemelor generale de conducere", atributiile sale concrete sunt stabilite la nivel infralegal, prin Regulamentul de ordine interioara. Din coroborarea normelor rezulta ca deciziile relevante sunt adoptate, in fapt, de presedintele instantei, prin acte administrative individuale. Aceasta mutatie ridica, in unele observatii, probleme de transparenta, intrucat hotararile colegiului beneficiaza de o minima publicitate interna, in timp ce actele presedintelui nu sunt supuse acelorasi exigente. O alta modificare esentiala sesizata priveste desemnarea vicepresedintilor si a presedintilor de sectie, care nu mai are loc prin concurs, ci exclusiv la propunerea presedintelui instantei. In perceptia magistratilor, aceasta solutie concentreaza controlul asupra echipei de conducere in mainile unei singure persoane si elimina mecanismele de selectie meritocratica. Centralizarea ar fi amplificata de faptul ca presedintele instantei exercita atributii relevante si in materia carierei judecatorilor - delegare, detasare, evaluare si promovare - domenii in care aprecierea conduitei si a activitatii profesionale are un rol determinant. Cumulul acestor prerogative nu afecteaza direct actul de judecata, dar in perceptia magistratilor poate influenta raporturile administrative si climatul profesional din instanta. 4. Promovarea Procedura de promovare a judecatorilor distinge intre promovarea pe loc, care presupune dobandirea gradului profesional superior fara schimbarea instantei la care judecatorul isi desfasoara activitatea, si promovarea efectiva, care implica ocuparea unui post vacant la o instanta superioara. Din perspectiva functionarii sistemului judiciar si a independentei judecatorilor, promovarea efectiva este cea care produce consecinte institutionale directe si care ridica cele mai multe dificultati in aplicare. In forma actuala a legii, promovarea efectiva nu se realizeaza prin sustinerea unui examen scris de verificare a cunostintelor juridice. Nu exista probe anonimizate, subiecte unice sau bareme de evaluare care sa permita o ierarhizare obiectiva si verificabila a candidatilor. Selectia se face printr-un mecanism de evaluare, axat pe aprecierea activitatii profesionale anterioare, in special a calitatii hotararilor judecatoresti pronuntate si a conduitei magistratului in exercitarea functiei. Procedura incepe prin inscrierea judecatorului care indeplineste conditiile de vechime si pentru care exista posturi vacante la instanta superioara. Urmeaza evaluarea unui portofoliu de hotarari judecatoresti, realizata de o comisie constituita la nivelul Curtilor de Apel pentru judecatori, respectiv la nivel national in cazul procurorilor. Comisia constituita la nivelul Curtilor de Apel este alcatuita din presedintele Curtii de Apel si alti 4 judecatori cu specializarea corespunzatoare, propusi de colegiul de conducere al acesteia, mecanism care reflecta, in opinia magistratilor, un instrument suplimentar de putere al presedintelui instantei. Aceasta evaluare are un caracter preponderent subiectiv, fiind realizata pe baza unor criterii generale, care nu pot fi cuantificate cu precizie si care permit variatii semnificative de apreciere de la un candidat la altul, astfel cum rezulta din opiniile magistratilor care au transmis observatii. In paralel, Inspectia Judiciara intocmeste un raport privind activitatea profesionala si conduita judecatorului. Acest raport include referiri la activitatea de judecata, la eventuale sanctiuni sau sesizari, precum si, in anumite situatii, la pozitii publice, apartenenta la asociatii profesionale sau articole de presa. Desi raportul Inspectiei Judiciare nu este, in mod formal, un criteriu eliminatoriu, potrivit celor transmise de magistrati are in practica o influenta semnificativa asupra perceptiei generale asupra candidatului si asupra rezultatului final al procedurii. Desi procedura este conceputa formal ca una nationala si unitara, se sustine in cadrul observatiilor ca in practica ar exista o influenta semnificativa a conducerilor instantelor in care candidatii isi desfasoara activitatea. Avizele, evaluarile interne si pozitionarea presedintilor de instanta pot influenta atat continutul rapoartelor Inspectiei Judiciare, cat si perceptia generala asupra candidatului in cadrul procedurii de promovare. Un factor suplimentar de dezechilibru este decalajul creat intre promovarea pe loc si promovarea efectiva, in special in urma concursurilor de promovare pe loc organizate in anul 2022, in urma carora un numar foarte mare de judecatori au dobandit grade profesionale superioare fara a putea ocupa in mod efectiv posturi corespunzatoare la instantele superioare. Aceasta situatie a accentuat dependenta de mecanisme administrative precum delegarea, decisa intr-o masura semnificativa de conducerile instantelor (presedinte CA, respectiv sectie judecatori CSM, respectiv PG). Se adauga in acest caz si o ipoteza amintita in sensul ca un post ocupat prin delegare este apt sa blocheze un post vizat de o procedura de transfer. Acest intreg cadru are aptitudinea de a genera, potrivit opiniilor exprimate, vulnerabilitati structurale care afecteaza perceptia de meritocratie in interiorul sistemului judiciar, creeaza presiuni indirecte asupra judecatorilor in raport cu exprimarea publica si cu raporturile interne de autoritate si contribuie la diminuarea increderii in echitatea mecanismelor de evolutie profesionala. 5. Delegarea Potrivit conceptiei legiuitorului, delegarea reprezinta o masura temporara si exceptionala, destinata asigurarii continuitatii activitatii instantelor si parchetelor in situatii obiective, precum lipsa temporara de personal sau vacanta unor functii. Din punct de vedere juridic, competenta de a dispune delegarea judecatorilor apartine presedintelui Curtii de apel pentru delegari intra-circumscriptie, respectiv CSM, prin Sectia pentru judecatori, pentru circumscriptii ale altor curti de apel ori pentru functii de conducere vacante, cu acordul expres al judecatorului. Potrivit unor observatii, functionarea mecanismului in practica releva o disociere semnificativa intre competenta formala si controlul efectiv al procedurii. Sustinerea presedintelui curtii de apel ar fi determinanta inclusiv pentru aprobarea de catre CSM. Delegarea este dispusa pentru perioade de cel mult sase luni, cu posibilitatea prelungirii succesive. In practica, aceasta posibilitate se sustine ca a fost utilizata extensiv, conducand la situatii in care judecatori sunt delegati pe perioade mai indelungate, fara organizarea unui concurs sau a unei proceduri de numire efectiva. In aceste conditii, delegarea isi pierde caracterul temporar si se transforma intr-un mecanism de ocupare de facto a posturilor sau a functiilor, inclusiv a celor de conducere, insa cu mentinerea postului initial al judecatorului delegat, ceea ce poate genera supra-incarcarea celor ramasi in instanta de origine. De asemenea, delegarea produce efecte profund negative in special in privinta proceselor penale (din perspectiva asigurarii continuitatii completului si necesitatii de readministrare a probelor in cazul incetarii delegarii in cursul procesului), dar si in cazul promovarilor (in acest caz, postul ocupat temporar prin delegare neputand fi atribuit prin promovare, nefiind considerat vacant). Un element problematic al regimului delegarii semnalat il constituie absenta unor criterii legale clare de selectie si departajare (cazuri obiective, temeinic justificate, legate exclusiv de necesitatea asigurarii bunei functionari a instantei unde se solicita delegarea). In perceptia unor magistrati, legea nu prevede o procedura concurentiala, un sistem de punctaj sau obligatia motivarii comparative a deciziei in ipoteza existentei mai multor cereri pentru acelasi post. Delegarea este tratata, potrivit acestor observatii, ca un act strict de oportunitate administrativa, iar refuzul sau neprelungirea acesteia nu beneficiaza de cai efective de contestare, desi consecintele asupra carierei judecatorului pot fi semnificative. In acest context, delegarea se sustine ca a devenit, in mod implicit, o etapa premergatoare transferului, promovarii sau numirii in functii de conducere. Accesul efectiv la instante superioare sau la pozitii relevante in sistem este, in practica, conditionat de parcurgerea acestei etape, ceea ce transforma delegarea intr-un instrument informal de selectie a carierei judiciare. Intre observatiile transmise, au fost indicate si doua cazuri de delegare cu privire la care s-au ridicat probleme de legalitate din perspectiva respectarii legii sub aspectul termenului minim impus de la data numirii in functie dupa promovarea concursului de numire in magistratura. Potrivit perceptiei magistratilor, rezulta cu titlu general ca functionarea actuala a delegarii produce efecte sistemice importante, intre care se remarca diluarea caracterului sau exceptional, substituirea procedurilor de concurs prin decizii administrative, consolidarea controlului ierarhic intern asupra judecatorilor si accentuarea conformismului institutional. Toate acestea afecteaza, in intelegerea observatiilor primite, independenta interna a judecatorilor, nu in raport cu solutiile pronuntate, ci in raport cu traseul profesional si relatia cu ierarhia administrativa. 6. Consiliul Superior al Magistraturii si Inspectia Judiciara Consiliul Superior al Magistraturii, consacrat constitutional drept garant al independentei justitiei, exercita aceasta functie printr-o arhitectura institutionala duala, in care, la nivel legislativ, competentele sunt impartite intre Plen si cele doua sectii corespunzatoare carierelor judiciare. In practica, aceasta distributie a atributiilor a generat, potrivit observatiilor transmise, o diferenta semnificativa intre rolul formal al Plenului si puterea decizionala efectiva exercitata de sectii, cu consecinte directe asupra functionarii sistemului judiciar si asupra perceptiei interne a independentei magistratului. Plenul Consiliul Superior al Magistraturii este organul colegial in care se reunesc toti membrii Consiliului, respectiv judecatorii si procurorii alesi, membrii de drept (intre care si Presedintele Inaltei Curti de Casatie si Justitie) si reprezentantii societatii civile. Din punct de vedere normativ, Plenul concentreaza atributiile de ordin institutional, administrativ si strategic. El aproba regulamentele de organizare si functionare ale CSM, adopta regulamentele-cadru privind organizarea instantelor si parchetelor, avizeaza proiectele de acte normative care privesc justitia si exercita rolul de reprezentare a autoritatii judecatoresti in raporturile cu celelalte puteri ale statului si cu organismele internationale. Tot Plenului ii revine responsabilitatea bugetara, inclusiv aprobarea proiectului de buget al CSM si gestionarea resurselor administrative, precum si competenta esentiala de a numi conducerea Inspectiei Judiciare. Cu toate acestea, Plenul nu exercita atributii directe asupra carierei individuale a judecatorilor si procurorilor. El nu decide promovari, numiri in functii de conducere, delegari, detasari sau sanctiuni disciplinare si nu solutioneaza conflicte concrete privind independenta unui magistrat. Aceasta delimitare este esentiala, deoarece muta centrul de greutate al puterii decizionale catre sectiile CSM. In opinia magistratilor remitenti, membrii sectiei de judecatori din cadrul CSM (n.n. in actualul cadru legislativ) ar fi reprezentantii presedintilor de instante, cu precadere ai celor de curti de apel, care isi pot exercita astfel in extenso sfera de putere decizionala. Sectia pentru judecatori si Sectia pentru procurori exercita competentele decisive in materie de cariera. Ele hotarasc asupra promovarii, evaluarii profesionale, numirii si revocarii din functii de conducere, delegarii si detasarii magistratilor, precum si asupra raspunderii disciplinare. Tot aceste sectii sunt cele care valideaza sau resping candidaturile la functii superioare, inclusiv la Inalta Curte de Casatie si Justitie, si care apreciaza, intr-o maniera larg discretionara, potrivit opiniilor exprimate de remitenti, conduita profesionala si manageriala a magistratilor. In acest cadru, rolul Plenului ramane unul de fundal, fara parghii efective de control sau corectie a deciziilor sectiilor. O vulnerabilitate structurala majora rezulta, conform observatiilor magistratilor, din faptul ca Plenul, desi este forul suprem al CSM, nu poate interveni pentru a corecta decizii ale sectiilor percepute ca arbitrare sau neunitare. Mai mult, Inspectia Judiciara, desi este formal sub controlul Plenului, actioneaza operational in procedurile gestionate de sectii, iar rapoartele acesteia joaca un rol determinant in promovare si cercetarile disciplinare. Aceasta configuratie creeaza o concentrare indirecta a puterii in mainile unui numar restrans de decidenti, cu o responsabilitate diluata si cu mecanisme limitate de transparenta si control intern. Din perspectiva observatiilor transmise de magistrati, aceasta arhitectura institutionala favorizeaza conformismul, inhiba exprimarea critica si genereaza perceptia ca evolutia profesionala depinde mai putin de criterii obiective si verificabile si mai mult de relatia cu structurile de conducere si cu decidentii din sectii. In acest context, rolul constitutional al CSM ca garant al independentei justitiei risca sa fie golit de continut in plan practic, independenta fiind protejata formal fata de ingerinte externe, dar vulnerabila in raport cu ierarhia interna si cu mecanismele administrative. In concluzie, competenta Plenului CSM este una esentiala pentru functionarea institutionala a sistemului judiciar, dar insuficienta pentru a asigura un echilibru real al puterii in interiorul acestuia. Fara o regandire a raportului dintre Plen si sectii si fara mecanisme suplimentare de transparenta si control, actuala distributie a atributiilor continua sa alimenteze tensiuni, sa afecteze increderea interna si sa fragilizeze standardul independentei judiciare. Printre aspectele care au fost invocate de magistrati, se regaseste si aceea conform careia Plenul are atributia de a propune procurorului general al Parchetului de pe langa Inalta Curte de Casatie si Justitie procurorii care efectueaza urmarirea penala pentru infractiunile savarsite de magistrati. In contextul ponderii majoritare a numarului de judecatori (zece), se apreciaza in cuprinsul observatiilor ca aceste propuneri au fost fie respinse in mai multe cazuri nejustificat, fie aprobate luandu-se in considerare criterii care nu sunt bazate pe aspecte meritocratice. Alti magistrati au subliniat ca Sectia pentru judecatori a CSM ar putea respinge un candidat fara a oferi nicio motivare. In concret, in lipsa unor criterii obiective ale interviului candidatilor pentru promovare la Inalta Curte, s-ar limita controlul judecatoresc efectiv si se alimenteaza astfel perceptia deciziilor discretionare in procesul de promovare in randul magistratilor. In privinta Inspectiei Judiciare, pot fi amintite o serie de observatii care pun sub semnul intrebarii si chiar afirma ca activitatea de control exercitata de aceasta reprezinta un mecanism de conformare la deciziile organelor de conducere a instantelor. In acest context, este subliniat si ca procedurile de numire a inspectorilor sunt subiective si arbitrare, nefiind bazate pe criterii clare, obiective si care sa testeze in mod veritabil competentele profesionale si de etica. Sub acest aspect, perceptia magistratilor este alimentata de etapa unui interviu care are caracter eliminatoriu. In final, amintim observatiile primite privind existenta in cadrul Inspectiei Judiciare a magistratilor delegati, aspect de natura a vulnerabiliza ideea de cercetare disciplinara independenta si obiectiva, fiind transmise inclusiv propuneri care sa vizeze un sistem de evaluare a inspectorilor raportat la gradul de confirmare sau infirmare a rezultatelor anchetelor disciplinare prin hotararile judecatoresti definite. 7. Unele disfunctionalitati particulare, sesizate in privinta raspunderii penale, urmaririi penale si a avertizorilor in interes public Problema prescriptiei raspunderii penale a fost tratata de o serie de magistrati in observatiile transmise, atat din perspectiva cauzelor, cat si prin formularea unor propuneri in materie. Premisele acestui subiect aduc in atentie un cadru legislativ deficitar care a fost apoi sanctionat prin doua decizii ale Curtii Constitutionale, respectiv decizia nr. 297/26.08.2018 si decizia nr. 358/26.05.2022, cea dintai nefiind urmata de o punere a cadrului legislativ in acord cu dispozitiile Curtii. Practic, pe fondul lipsei de interventie la nivel legislativ, s-a produs efectul scurtarii termenului in care persoanele cercetate puteau fi trase la raspundere penala (in acest context intreruperea cursului prescriptiei neputand opera si ramanand aplicabil exclusiv termenul general de prescriptie). Ulterior, prin decizia nr. 67/25.10.2022 pronuntata de catre Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept in materie penala al Inaltei Curti de Casatie si Justitie s-a consacrat faptul ca normele referitoare la intreruperea cursului prescriptiei sunt norme de drept penal material care se aplica cu respectarea dispozitiilor privind legea penala mai favorabila. Astfel, potrivit acestei dezlegari, incepand cu data de 01.02.2014 (data intrarii in vigoare a Codului penal) si pana la data de 30.05.2022 (data intrarii in vigoare a dispozitiilor Ordonantei de Urgenta a Guvernului nr. 71/2022) nu au existat cazuri de intrerupere a termenului de prescriptie a raspunderii penale, ceea ce a insemnat aplicarea termenelor de prescriptie generala (si nu a celor speciale, care reprezentau dublu termenelor generale). In acest context, prescriptia raspunderii penale a generat incetarea unui numar impresionant de dosare penale, ceea ce a produs un efect profund negativ in perceptia societatii cu privire la eficienta si credibilitatea actului de justitie. Suplimentar, magistratii remitenti au aratat in cadrul observatiilor si faptul ca la data de 16 iunie 2025, Inalta Curte de Casatie si Justitie - Completul pentru solutionarea recursurilor in interesul legii, a pronuntat Decizia nr. 8 in dosarul nr. 531/1/2025 prin care a stabilit ca "lucratorii politiei judiciare din cadrul Directiei Generale Anticoruptie au competenta sa efectueze, prin delegare, in conditiile prevazute de lege, actele de cercetare penala dispuse de procurorul competent exclusiv in cauzele privind infractiunile prevazute de art. 1 alin. (2) din OUG nr. 120/2005". Si in acest domeniu magistratii remitenti subliniaza necesitatea unei reactii in plan legislativ prin care sa extinda competentele acestei structuri de politie de a cerceta faptele de coruptie la un nivel general, iar nu doar limitat pe structurile MAI. Justificarea este data de faptul ca resursa umana este una specializata si experimentata, fiind depuse eforturi in calificarea ofiterilor de politie judiciara si fiind alocate resurse financiare importante pentru dotarea acesteia cu tehnica speciala, specifica instrumentarii cauzelor de coruptie. In observatiile transmise, s-a subliniat ca privarea procurorilor care lucreaza cauze de coruptie de posibilitatea delegarii organelor de politie din cadrul DGA in dosare poate fi comparata plastic cu o actiune de tragere in mers a "franei de mana la lupta anticoruptie". Corelativ, a fost propus si faptul ca detasarea politistilor la DNA ar trebui supusa unei proceduri bazate pe verificarea criteriilor de experienta, cunostinte si calitati ale acestora. Corelativ, situatia structurilor de cercetare a infractiunilor comise de magistrati, dezvoltata anterior, a fost amintita in cadrul unei serii de observatii, din care rezulta ineficienta si nefunctionalitatea acestei organizari, inclusiv din cauza lipsei de resurse umane specializate si tehnice. In final, se cuvine a fi amintita situatia speciala a protectiei avertizorului in interes public, in contextul mai multor observatii care privesc acest subiect. Conform unei hotarari a CSM din anul 2025, normele privind protectia avertizorului in interes public nu s-ar aplica in cazul instantelor de judecata, fapt perceput de magistrati ca un factor de presiune si care, daca s-ar achiesa la aceasta interpretare, ar necesita o interventie legislativa, in sensul unei prevederi exprese a acestei incidente. Este, totusi, interesant de observat, ca pe site-ul oficial al Inspectiei Judiciare, la sectiunea legislatie aplicabila, figureaza inclusiv Legea nr. 361/2022 privind protectia avertizorilor in interes public.*** In concluzie, aspectele semnalate de magistrati semnaleaza deficiente privind mai multe componente ale sistemului judiciar, unele care privesc organizarea judiciara, unele care vizeaza cariera magistratilor, iar altele care au in vedere cadrul legislativ aplicabil. De asemenea, sunt aduse in atentie elemente si disfunctionalitati care pot impune analize suplimentare, inclusiv prin colectarea si corelarea unor date obiective, in vederea delimitarii riguroase intre perceptii institutionale si situatii de fapt verificabile. In acord cu atributiile sale constitutionale, Presedintele Romaniei urmeaza sa isi exercite prerogativele prin initierea unui dialog institutional structurat cu autoritatile competente si actorii relevanti, prin solicitarea unor evaluari tehnice si juridice din partea organismelor cu atributii in materie, precum si, dupa caz, prin sustinerea autoritatilor investite cu initiativa legislativa in demersurile de adaptare a cadrului normativ, menite sa asigure functionarea coerenta, transparenta si echilibrata a sistemului judiciar.