Externe

Cum ar trebui sa interpretam acest esec initial de a ajunge la un acord si perspectiva unor discutii viitoare? Se indreapta Iranul si Statele Unite spre o escaladare controlata sau spre o deriva inevitabila catre un razboi la scara mai mare? Iata patru scenarii posibile analizate de BBC despre ce s-ar putea intampla in continuare. 1. Un armistitiu fragil ca "pauza tactica" Dupa saptamani de lupte, armistitiul dintre SUA si Iran parea sa indice o dorinta de a controla criza. Cu toate acestea, a fost invaluit in ambiguitate inca de la inceput. Diferentele de interpretare a termenilor (inclusiv domeniul lor de aplicare geografic, tipurile de obiective acoperite si chiar definitia unei "incalcari a armistitiului") i-au determinat pe unii observatori sa considere acordul mai degraba o pauza tactica decat un cadru durabil. "Sansele de a ajunge la un acord au fost aproape zero inca de la inceput, odata ce conflictul a inceput", spune Behnam Ben Taleblu, cercetator la Fundatia pentru Apararea Democratiilor, un think tank cu sediul la Washington. "Este un set de principii, pozitii si politici asupra carora Statele Unite si Republica Islamica au fost in dezacord de ani de zile, iar pe termen scurt, razboiul nu numai ca nu a reusit sa reduca aceste diferente, dar le-a intensificat", a declarat Persian pentru BBC News. Intre timp, declaratiile contradictorii ale oficialilor de ambele parti au subliniat fragilitatea situatiei. In timp ce oficialii din Republica Islamica vorbesc despre incalcari repetate ale armistitiului, Statele Unite si Israelul isi interpreteaza propriile angajamente mai restrans. Aceasta divergenta in naratiuni a adancit, in practica, neincrederea si a semanat indoieli cu privire la durabilitatea armistitiului. Daca eforturile de revenire la masa negocierilor nu dau rezultate, armistitiul va fi probabil putin mai mult decat un mijloc de a castiga timp, permitand partilor sa faca o pauza, sa se redreseze, sa se regrupeze, sa isi reevalueze pozitiile si sa se pregateasca pentru urmatoarea faza. Acest scenariu devine mai plauzibil daca una dintre parti ajunge la concluzia ca obtine putin beneficiu de pe urma situatiei actuale si ca este necesara o crestere semnificativa a presiunii. Statele Unite, de exemplu, ar putea lua in considerare atacarea infrastructurii critice - centrale electrice, poduri sau instalatii energetice - ca o optiune viabila. Desi astfel de atacuri ar putea genera o presiune considerabila pe termen scurt, ele ar avea consecinte umanitare si economice de amploare si ar putea provoca un raspuns mai puternic din partea Iranului. In acelasi timp, Israelul, sceptic fata de negocieri, este probabil sa devina o figura influenta. "Israelul ar putea recurge la actiuni precum asasinarea unor persoane si personalitati iraniene, inclusiv a celor implicate in negocieri", a declarat Hamidreza Azizi, cercetator in relatii internationale. "Politica declarata a lui Donald Trump de blocare a Stramtorii Hormuz creste riscul de confruntare, chiar si fara ca partile sa aiba neaparat intentia de a o provoca", a adaugat el. Desi posibilitatea unei escaladari nu poate fi exclusa, costurile sale potential ridicate - cum ar fi declansarea unui conflict regional mai amplu si a presiunii economice globale - ar putea face acest scenariu mai putin probabil, cel putin pe termen scurt. 2. Un "razboi din umbra" Un scenariu - poate unul dintre cele mai probabile - este o revenire la o forma de confruntare ce ar putea fi descrisa drept o "escaladare controlata". Aceasta ar implica faptul ca conflictul nu atinge nivelul unui razboi de amploare, dar ca niciuna dintre parti nu se abtine complet de la recurgerea la actiuni militare. Acest lucru ar putea duce la continuarea unor atacuri limitate impotriva infrastructurii, a tintelor militare sau chiar a liniilor de aprovizionare. Rolul actorilor intermediari (sau reprezentantilor) ar capata atunci o relevanta mai mare. O intensificare a activitatii grupurilor aliniate cu Iranul - fie in Irak, fie la Marea Rosie - coroborata cu o presiune sporita a SUA asupra acestor retele ar putea largi sfera geografica a conflictului fara a-i creste in mod direct intensitatea. Unii analisti descriu acest scenariu drept un "razboi din umbra". "Ambele parti vor sa isi foloseasca optiunile si mecanismele de presiune pentru a influenta cealalta fara a intra intr-un razboi la scara larga", a declarat Hamidreza Azizi pentru BBC News Persian. "Daca armistitiul este incalcat, se estimeaza ca exista o mare probabilitate ca Iranul sa intreprinda actiuni suplimentare prin intermediul fortelor sale aliate, in special in Yemen", a adaugat el. Totusi, acest scenariu nu este lipsit de riscuri. Pe masura ce tensiunile cresc, creste si pericolul unor calcule gresite si, chiar daca niciuna dintre parti nu intentioneaza sa escaladeze conflictul, o singura judecata gresita l-ar putea scapa de sub control. 3. Diplomatia discreta continua In ciuda esecului discutiilor din Pakistan, nu este inca posibil sa se concluzioneze ca diplomatia si-a incheiat cursul sau ca negocierile au fost excluse. Pakistanul, in calitate de gazda a acestor discutii, isi va continua probabil eforturile in zilele urmatoare pentru a incuraja Teheranul si Washingtonul sa ajunga la un acord, actionand ca intermediar pentru transmiterea mesajelor intre cele doua parti. In acelasi timp, unii mediatori traditionali - precum Qatar, Oman si chiar Arabia Saudita si Egipt - ar putea interveni pe fondul ingrijorarilor ca conflictul scapa de sub control, actionand ca canale de comunicare si incercand sa previna o escaladare brusca a crizei. Totusi, punctul cheie este ca orice progres pe aceasta cale depinde de reducerea decalajelor semnificative care separa ambele parti. Propunerea in 15 puncte a SUA si contrapropunerea in 10 puncte a Iranului sugereaza ca ambele parti continua sa actioneze de pe pozitii care prioritizeaza impunerea propriilor cadre, in loc sa caute un teren comun. Astfel, desi ar putea avea loc o noua runda de discutii, asteptarea unui acord rapid si cuprinzator pare nerealista, cel putin pe termen scurt. 4. Blocada navala sustinuta Presedintele SUA a anuntat ca Marina tarii intentioneaza sa impuna o blocada maritima Iranului, impiedicand orice nave sau petroliere sa tranziteze Stramtoarea Hormuz. De asemenea, a amenintat ca va intercepta in apele internationale orice nava care plateste taxe de tranzit Iranului pentru a traversa stramtoarea, o strategie care pare sa vizeze privarea Iranului de veniturile sale din petrol, sufocarea economiei sale si, in acelasi timp, lovirea celui mai mare rival al Americii, China, in calitate de principal cumparator de petrol iranian. "O blocada maritima a porturilor Republicii Islamice ar putea fi extrem de eficienta daca sunt alocate suficiente resurse de informatii, supraveghere si recunoastere", a declarat Behnam Ben Taleblu, subliniind extinderea liniei de coasta a Iranului. "Rezultatul practic al unei astfel de masuri ar fi privarea guvernului de capacitatea sa de a exporta principala sa marfa", a adaugat el. Totusi, alti analisti au subliniat costurile considerabile pe care o astfel de politica le-ar putea implica pentru Statele Unite, prin apropierea fortelor lor militare de Iran si expunerea acestora la o vulnerabilitate mai mare la posibile atacuri. In plus, pentru ca planul sa fie eficient, fortele navale ar trebui sa ramana desfasurate in apropierea granitelor Iranului pentru o perioada extinsa, ceea ce ar genera costuri substantiale. Mentinerea unei astfel de politici ar putea declansa, de asemenea, o crestere a preturilor globale la petrol si energie, sporind in acelasi timp probabilitatea unei interventii Houthi de a perturba Stramtoarea Bab al-Mandab, ceea ce ar putea duce la cresterea si mai mare a preturilor petrolului. Instabilitate structurala: noua ordine in regiune? In cele din urma, ceea ce reiese din aceste scenarii este ca regiunea a intrat intr-o faza in care linia de demarcatie dintre razboi si pace este mai neclara ca niciodata. Esecul discutiilor din Pakistan nu semnifica sfarsitul diplomatiei si nici inceputul definitiv al unui razboi mai amplu. Mai degraba, indica persistenta unei situatii de "zona gri". "Desi ambele parti ar dori ca acest conflict sa se incheie, acest lucru nu pare probabil pe termen scurt", spune Hamidreza Azizi. In contextul actual, deciziile tactice, problemele de securitate si chiar evenimentele minore de pe teren pot avea efecte disproportionate asupra traiectoriei generale a crizei. Acest lucru i-a determinat pe multi analisti sa vorbeasca despre o "instabilitate structurala" in regiune, o situatie in care regulile jocului nu sunt pe deplin definite si al carei rezultat este imprevizibil. In astfel de circumstante, poate cea mai exacta descriere este ca Iranul si Statele Unite au intrat intr-o faza in care razboiul si negocierile au loc simultan. Ambele parti continua sa utilizeze instrumente militare, mentinand in acelasi timp canalele diplomatice partial deschise.