Cultura si divertisment

Aceasta este una dintre intamplarile pe care Anthony Hopkins, in varsta de 87 de ani, le relateaza in memoriile sale We did ok, kid, publicate saptamana aceasta, in paginile in care isi aminteste cum s-a transformat in Hannibal Lecter, canibalul din Tacerea mieilor, rol pentru care a castigat, in 1991, unul dintre cele doua premii Oscar ale sale. Celalalt i-a fost acordat pentru Tatal (The Father) in 2020, scrie La Vanguardia. In acea prima conversatie cu Demme, regizorul celui ce avea sa devina un film de referinta, Hopkins a disecat modul in care se va construi personajul, inclusiv o digresiune despre Iosif Stalin, care, spunea el, era mai infricosator atunci cand nu spunea nimic. "Tacerea este partea cea mai infricosatoare, imi aminteste de copilarie, cand intram in camera, aprindeam lumina si vedeam un paianjen urias pe perete, nemiscat, asteptand", i-a spus Hopkins lui Demme, care, daca nu era inca convins, a avut dovada ca actorul galez era alegerea perfecta. Unii spun ca, de exemplu, in filmul Copiii lui Winton, interpretarea sa are acel tip de naturalete aparte care il face sa para o persoana reala printre actori. Aceasta este, de altfel, calitatea care l-a facut atat de potrivit pentru rolul canibalului. Pe ecran, Hopkins emana o gravitate neobisnuita, aproape supranaturala, fie ca recita Regele Lear sau il interpreteaza pe Lecter, captand mereu atentia publicului. Totusi, criticii considera ca volumul de memorii nu reuseste sa surprinda profunzimea existentei sale impresionante. Cu toate acestea, cartea ofera o privire asupra vietii sale: copilaria complicata, dificultatea de a invata, parcursul spre actorie, lupta cu alcoolismul (in 1975 a fost gasit pe o sosea intre Arizona si Los Angeles, dupa un episod de betie, si de atunci a renuntat la alcool), precum si cariera sa cinematografica - o privire careia, spun criticii, ii lipseste insa mai multa adancime. Daca alegi pe oricare dintre marile figuri ale istoriei, fie in bine, fie in rau (Irod, Hitchcock, Hitler, Picasso, Dickens, Freud, papa Benedict al XVI-lea...), sunt mari sanse ca Hopkins sa ii fi dat viata pe ecran. Memoriile sale servesc, in ciuda acestei lipse de profunzime, drept o harta care ghideaza cititorul prin toti acesti oameni si printr-o lista impresionanta de filme memorabile: Omul elefant, Ramasitele zilei, Scrisoarea finala, Fracture, Revolta de la bord, Doar pentru adulti, Amistad, Intoarcere la Howard's End sau Dracula, de Bram Stoker. Si lista continua. Volumul, dictat si narat in varianta audio de Kenneth Branagh - cu exceptia ultimului capitol, unde Hopkins recita o selectie din poeziile sale preferate - nu mentioneaza numele scriitorului din umbra, al coautorului. Actorul explica insa ca "viata mea a fost scrisa de altcineva, nu de mine", desi nu se refera la sensul profesional al expresiei. El vorbeste mai degraba despre puzzle-ul care a fost viata sa, despre piesele care s-au unit intamplator, ca si cum ar fi castigat la loterie. "Privesc in urma si imi amintesc de acel copil sarman si ma intreb: cum s-a putut intampla toate acestea?", marturiseste. Nascut la 31 decembrie 1937 in Port Talbot (Tara Galilor), un oras siderurgic, desi familia sa era de brutari, primul capitol incepe cu perioada in care se afla deja la internat, unde a ajuns la varsta de unsprezece ani. Se remarca prin talentul de a face glume si de a-si distra colegii cu imitatiile sale.