Cultura si divertisment

Identificarea fosilelor enigmatice de os de picior de la un hominid care a trait acum 3,4 milioane de ani a rezolvat un mister care ramasese nerezolvat din 2009. Ramasitele apartineau unei specii diferite de celebra fosila Lucy, primul schelet aproape complet de australopitec descoperit in 1974, ceea ce implica faptul ca doua specii ancestrale de hominizi au coexistat in acelasi timp si in aceeasi regiune, potrivit El Espanol. In 2009, o echipa de oameni de stiinta condusa de Yohannes Haile-Selassie, paleoantropolog la Universitatea de Stat din Arizona, a descoperit oase de opt picioare ale unui stramos uman antic in sedimente vechi de 3,4 milioane de ani in Valea Riftului Afar din Etiopia. Fosila, supranumita " piciorul Burtele ", a fost descoperita la situl paleontologic Woranso-Mille si descrisa intr-un articol din 2012. In 2015, grupul a descris o noua specie, Australopithecus deyiremeda, din fosile din aceeasi zona, dar nu a inclus piciorul in cadrul acestei specii. Dupa mai bine de un deceniu de cercetari suplimentare pe teren si descoperirea de noi ramasite, autorii cred ca pot asocia in mod fiabil aceste ramasite cu A. deyiremeda. Situl Woranso-Mille are o importanta deosebita Situl Woranso-Mille are o importanta deosebita deoarece este singurul loc unde exista dovezi clare ca doua specii de hominizi inruditi au coexistat simultan in aceeasi zona. Piciorul Burtele, apartinand lui A. deyiremeda, este mai primitiv decat cel al speciei lui Lucy, Australopithecus afarensis. A pastrat un deget mare opozabil, o trasatura cruciala pentru catarat, dar pe sol, A. deyiremeda se misca biped. Cel mai probabil, se propulsa cu al doilea deget de la picior, mai degraba decat cu degetul mare, asa cum este cazul la oamenii moderni. Acest lucru sugereaza ca bipedismul la hominizii timpurii a luat diverse forme inainte de a se stabiliza in modelul actual. Pentru a investiga dieta speciei A. deyiremeda, opt dintre cei 25 de dinti gasiti in siturile Burtele au fost supusi unei analize izotopice, prelevandu-se doar probe de smalt. Rezultatele arata ca, in timp ce specia lui Lucy era o consumatoare mixta de resurse C3 ( copaci si arbusti ) si plante C4 ( ierburi si papura tropicale ), A. deyiremeda se baza in principal pe resurse C3. Profilul izotopic al carbonului seamana cu cel observat la homininii mai vechi, cum ar fi Ardipithecus ramidus si Australopithecus anamensis, sugerand ca A. deyiremeda nu a exploatat acelasi spectru de resurse ca A. afarensis. Reconstituirea mediului in care au trait hominizii Un alt aspect esential al cercetarii a fost stabilirea cu exactitate a varstei fosilelor si reconstituirea mediului antic in care au trait acesti hominizi. Munca detaliata de teren de la Woranso-Mille a permis cercetatorilor sa defineasca relatiile stratigrafice dintre ramasite, ceea ce este crucial pentru a determina cand si in ce conditii de mediu au coexistat diferitele specii. Pe langa cei 25 de dinti gasiti la Burtele, echipa lui Haile-Selassie a recuperat maxilarul unui individ juvenil care, pe baza anatomiei sale dentare, apartine in mod clar exemplarului A. deyiremeda. Acest maxilar isi pastreaza toti dintii de lapte erupti, impreuna cu numerosi dinti permanenti in curs de dezvoltare in osul mandibular, permitand cercetatorilor sa estimeze ca individul avea in jur de 4,5 ani in momentul mortii. Analiza prin tomografie computerizata a dintilor in curs de dezvoltare releva un model de dezvoltare inegal intre incisivi si molari, similar cu cel observat la maimutele mari moderne si la alte australopitecine timpurii, cum ar fi specia lui Lucy. In ciuda dovezilor tot mai numeroase privind diversitatea acestor australopitecine timpurii - in ceea ce priveste dimensiunea corpului, dieta, locomotia si anatomia - datele sugereaza ca aveau modele de crestere foarte similare. Raspunsul la interbarile legate de originile noastre Intelegerea modului in care se deplasau acesti stramosi antici si a alimentatiei lor ne permite sa intelegem mai bine cum diferite specii puteau coexista fara ca una sa o inlocuiasca pe alta pana la disparitie. Studierea acestor ecosisteme de acum milioane de ani nu numai ca raspunde la intrebari despre originile noastre, dar ofera si indicii pentru interpretarea proceselor actuale si viitoare, cum ar fi schimbarile climatice. Fenomene de schimbari climatice comparabile cu cele observate astazi au avut loc deja pe vremea lui Lucy si A. deyiremeda, iar lectiile invatate din acea perioada pot ajuta la atenuarea unora dintre cele mai adverse efecte ale schimbarilor climatice contemporane.