Externe

Cartea ei a fost publicata in limba spaniola la editura Capitan Swing. Este o cronica a Rusiei care da voce celor uitati de sistem - de la pacienti din institutii psihiatrice pana la fete din sate recrutate pentru prostitutie - si care, printre aceste relatari despre o tara ce se intinde mult dincolo de Moscova, impleteste propria ei poveste, una de sacrificiu si opresiune. Ea a lucrat pentru deja cenzuratul ziar Novaya Gazeta. A fugit din tara natala la inceputul razboiului cu Ucraina, iar de la distanta afirma ca, desi "Rusia este mai mare decat (presedintele Vladimir) Putin si decat fascismul", nu ezita sa-si numeasca tara astfel. "Mi-e greu sa procesez asta, pentru ca Uniunea Sovietica a luptat candva impotriva fascismului si aproape toate familiile au participat la acel razboi, dar nu trebuie decat sa vezi lucrurile care se spun acum", spune ea despre actualul regim, in cadrul caruia a fost calificata drept tradatoare de patrie. Kostyuchenko (Iaroslavl, 1987) a dezvaluit in 2023 suspiciunea ca ar fi fost otravita de stat din cauza reportajelor sale despre invazia Ucrainei. Apararea propriilor drepturi ca persoana homosexuala i-a adus si batai, si arestari, iar criticile la adresa ambitiilor expansioniste ale Rusiei i-au provocat conflicte chiar si cu mama ei, care are dificultati in a accepta ca URSS nu mai este "cea mai importanta tara din lume". "Mi-ar placea sa cred ca Putin este singura problema pe care o avem, dar el este doar unul dintre cei 150 de milioane de rusi, iar toti sunt responsabili. E greu de inteles ce se intampla acum in Rusia, pentru ca jurnalismul este practic criminalizat. Fascismul are nevoie de represiune, pentru ca se bazeaza pe frica", spune ea intr-o conversatie purtata pe Zoom. Jurnalista crede ca primul pas spre o schimbare consta in ceea ce se intampla deja in Rusia (faptul ca "oamenii s-au saturat de acest razboi"), ceea ce, in opinia ei, reprezinta "o fereastra de oportunitate". Nu considera realista posibilitatea unei lovituri de stat, dar crede ca o revolutie este ceva ce se poate spera. Uniune civica "Oameni diferiti, cu valori si opinii diferite, au inceput sa lucreze impreuna. Acesta este un prim pas. Si, evident, Putin si administratia sa stiu acest lucru, de aceea societatea rusa este puternic reprimata, pentru a-i face pe oameni sa se teama unii de altii." Kostyuchenko nu crede ca presiunea externa functioneaza. Unele sanctiuni menite sa izoleze tara, sustine ea, au servit de fapt la mentinerea economiei si finantarea razboiului. "Asa ca, daca as fi un politician occidental, m-as stradui sa sprijin societatea civila din interiorul Rusiei, pe cei care sunt acolo si pot schimba lucrurile." Ea ramane optimista, "pentru ca, altfel, nu as putea merge mai departe". Totusi, admite ca masinaria de propaganda rusa, "extrem de sofisticata, aproape perfecta", face dificil ca cetatenii sa se ridice impotriva guvernului. "Sper sa ma insel, dar se pare ca functionarii statului rus se gandesc tot mai mult sa aplice modelul chinez in realitatea rusa, precum deconectarea de la internet. Oamenii tind sa creada ca sunt mai inteligenti decat propaganda, dar aceasta influenteaza pe toata lumea, la diferite niveluri", avertizeaza ea. In cartea sa, Kostyuchenko concluzioneaza ca cuvantul nu poate opri un razboi si nici salva o tara, dar are puterea de a crea legaturi intre oameni, care, in ultima instanta, "sunt cel mai puternic lucru pe care il avem in lume". Kostyuchenko nu regreta sacrificiile pe care a trebuit sa le faca pentru a-si face vocea auzita. "Stii ca multi dintre colegii tai au fost ucisi si ca intr-o zi ti se poate intampla si tie. Stii ca unii ajung in exil si niciodata nu am crezut ca voi fi una dintre ei, (...) dar, fara indoiala, incheie ea, nu am impresia ca a fost o greseala."