Cultura si divertisment

Ministerul Culturii normeaza arta si o trimite la pontaj. Publicarea, recenta a normelor privind "Organizarea unitara si evidenta timpului de munca" in institutiile publice de spectacole si concerte a declansat ironii si reactii extrem de dure dinspre lumea artistica. Din perspectiva administrativa, documentul urmareste uniformizarea evidentei muncii si corelarea activitatilor artistice cu normele generale ale legislatiei muncii, insa, "pe teren", aceasta abordare este privita ca o negare a specificului creatiei, o incercare de a inghesui actul artistic intr-un tipar incompatibil cu insasi natura lui. Muzicienii sa se jure cu mana pe inima ca au exersat acasa! Ideea acestei birocratizari a artei a venit dinspre Curtea de Conturi in 2023, atunci cand aceasta institutie a elaborat un document care prevedea obligativitatea pontarii timpului de lucru pentru personalul artistic si tehnic: repetitii, spectacole, dar si asa-numita "activitate de lucru invizibila", cum ar fi memorarea textelor de catre actori sau exersarea muzicienilor pentru concerte. Documentul Ministerului Culturii forteaza o trasabilitate a actului artistic care, pana la urma, daca e sa ignoram componenta pur birocratica, devine chiar comica. Creatia insasi e pontata intre ore fixe, clare, in acord cu Legislatia Muncii, atent urmarita si controlata, ca in cel mai bun roman distopic. Dupa un prim val de ironii, Ministerul Culturii simte nevoia sa specifice ca, de fapt, aceasta normare a actului artistic se aplica doar institutiilor aflate in subordinea primariilor sau consiliilor judetene, iar timpul de lucru poate fi inegal, atata vreme cat se respecta numarul de 40 de ore pe saptamana si de 160 de ore pe luna. Artistul trebuie sa declare "pe proprie raspundere" ca a muncit si ca si-a indeplinit numarul de ore cerute de lege. "Alifantis de la tamplarie!" Cu toate precizarile ministerului, documentul ramane expresia unei logici de control si contabilizare care pune semnul egalului intre creatia artistica si lucrul la banda de rulare. Reactiile artistilor. Nicu Alifantis: "Hai, mai, Demeter, mama ei a dracului de politica!" Nicu Alifantis se declara amuzat, insa, in egala masura, este surprins de faptul ca ministrul Culturii, Andras Demeter, el insusi actor si regizor, nu a inteles pana acum ca arta nu poate fi normata. "Doamne, ce m-am mai amuzat afland ca, mai nou, in teatru, trebuie sa vii la serviciu 8 ore pe zi. Ma rog, amuzat e un fel a spune. E de rasu'-plansu'. Niciodata, dar niciodata, nici macar o data, in teatru nu s-a muncit normat, 8 ore. Nici macar atunci cand domnul Sararu m-a angajat in 1979 pe post de tamplar la Teatrul Mic, neavand alt post liber la dispozitie, n-am fost obligat sa ma duc la atelierul de tamplarie 8 ore pe zi. Dar ce ma mira pe mine e ca domnul Andras Demeter, actor si regizor, nu stie ca in arta munca n-are norma? Oare nu stie cat se munceste pentru un rol sau cat timp trudesti pentru ca un spectacol sa iasa foarte bine? Hai, mai Demeter, mama ei a dracului de politica! Unu' Alifantis de la tamplarie!", a scris muzicianul pe contul sau de socializare. "Cand aud de cultura, imi vine sa scot pistolul" Pentru Lia Bugnar, masura Ministerului Culturii, care vine, de fapt, in prelungirea masurilor aberante ale administratiei Bolojan, se inscrie perfect in tiparul nazist. "Atribuita fie lui Goring, fie lui Goebbels, fie lui Himmler, fraza "Wenn ich Kultur hore... entsichere ich meinen Browning!" (intalnita in romaneste drept "Cand aud de cultura imi vine sa scot pistolul!") i se potriveste perfect lui Ilie Bolojan (de fapt, fraza este o replica dintr-o piesa de teatru - Schlageter, actul I, scena 1 - scrisa de nazistul Hanns Johst, care a terminat al Doilea Razboi Mondial ca Gruppenfuhrer SS). Desi pozeaza in mare cititor, rasfoind carti prin librarii si la targuri de profil sau recomandand carti scrise in engleza, limba pe care nu o cunoaste deloc, Ilie Bolojan uraste cultura aproape la fel de mult cum ii uraste pe oameni". Actrita observa dispretul premierului pentru cultura ("nu stapaneste mai mult de 6-700 de cuvinte) si remarca obedienta ministrului Culturii, "un nerealizat slugarnic, dispus sa-i faca pe plac sefului, cu orice pret. Andras Istvan Demeter este prezentat ca actor si regizor, dar este, de fapt, unul dintre rarele rebuturi politice produse de UDMR", scrie aceasta. "Inghesuim cultura in hale de productie" "Ideea domnului Andras Istvan Demeter, idee care, cel mai probabil, i-a provocat lui Ilie Bolojan minim doua orgasme mici, dar intense, este ca actorii, muzicienii, solistii, balerinele, regizorii si personalul tehnic din amintitele institutii de spectacole si concerte sa aiba program de lucru de 8 ore pe zi, 40 de ore pe saptamana si, neaparat, sa aiba si fise de pontaj. O fi vazut "domnul ministru" ca pana si Chaplin, oricat de genial era, a lucrat la banda de asamblare si-si ponta cartela. Ar fi de ajutor daca i-ar explica cineva ca ala era un film artistic, "Timpuri noi", nu un documentar. Nu mai bagam cultura la duba, am avansat. Acum o inghesuim in hale de productie si-i punem pe actori, pe muzicieni, pe artisti sa-si ponteze talentul si performantele interpretative. (...) Nu, serios. Domnu' Bolojan, domnu' Demeter, fiti consecventi si mergeti pana la capat: cand auziti de cultura chiar scoateti pistolul si scapati-ne de toti inutilii astia"! "Normarea actului artistic inseamna mediocritate si moarte culturala" Aceasta tendinta de subordonare a culturii a fost remarcata si de Oana Pellea, care comenteaza ridicola masura a Ministerului Culturii cu un text relevant din Eugene Ionesco, scris in 1972. Artistul, spune Ionesco, nu este un executant, ci un creator de lumi, un contestatar al ordinii existente, iar rolul statului si al functionarului nu este sa conduca actul artistic, ci sa-i garanteze independenta. Este evident, deci, ca din aceasta perspectiva, normarea "la virgula" a actului artistic risca sa produca exact ceea ce avertiza Ionesco: mediocritate, sufocare, moarte culturala. "Ce e de fapt un artist? Creatorul sau nascocitorul unei lumi noi, descoperitorul, cautatorul izvoarelor; datoria lui e sa puna in discutie organizarea, societatea, cultura, civilizatia insasi", arata dramaturgul intr-un editorial publicat in Le Monde si citat de Oana Pellea.