Politic-Social

Cand Islanda a redus discret saptamana de lucru in 2019, criticii au considerat masura nerealista. Intre timp, datele arata ca programul mai scurt a imbunatatit starea de bine fara a afecta productivitatea, scrie Doubleglazinginbanbridge. Ceea ce a inceput ca un experiment influenteaza acum dezbaterile globale despre munca, epuizare si performanta. Cum a redus Islanda orele de lucru fara a reduce rezultatele Intre 2015 si 2019, Islanda a desfasurat unul dintre cele mai ample experimente din lume privind reducerea timpului de lucru. Peste 2.500 de angajati din sectorul public au trecut de la aproximativ 40 de ore pe saptamana la doar 35. Salariile au ramas neschimbate, iar nivelul serviciilor si asteptarile au fost mentinute. Pana in 2019, modelul s-a extins la nivel national. Aproximativ 86% din forta de munca a Islandei a obtinut program redus sau dreptul de a-l negocia. Schimbarea a vizat asistente medicale, functionari, lucratori in educatie si angajati ai administratiei locale. Productivitatea a crescut pe masura ce epuizarea a scazut Contrar temerilor, productivitatea nu s-a prabusit. In multe institutii, rezultatele au ramas stabile sau chiar s-au imbunatatit. Angajatii au raportat mai putin stres, mai putine zile de concediu medical si un echilibru mai bun intre viata profesionala si cea personala. Reforma a obligat organizatiile sa-si regandeasca prioritatile. Sedintele au fost scurtate sau eliminate, sarcinile simplificate, iar timpul de concentrare protejat. Managerii au renuntat la ideea ca prezenta indelungata inseamna implicare si au inceput sa masoare rezultatele reale. Expertii spun ca esenta a fost simpla. Capacitatea de concentrare scade dupa perioade lungi de lucru, iar zilele extinse devin ineficiente. Reducerea programului a ajutat echipele sa elimine activitatile inutile. De ce cererile Generatiei Z par acum realiste Ani la rand, Generatia Z a fost criticata pentru respingerea culturii suprasolicitarii. A fost etichetata drept "pretentioasa" pentru ca cere flexibilitate, limite clare si protectie a sanatatii mintale. Experienta Islandei sugereaza ca aceste cereri se aliniaza cu date concrete despre productivitate. Tinerii angajati trateaza odihna ca pe o resursa, nu ca pe o recompensa. Ei prefera munca integrata intr-o viata echilibrata, nu o viata construita in jurul muncii. Aceasta perspectiva reflecta obiceiurile pe care multi angajati islandezi le considera acum normale. Ce pot invata alte tari din exemplul Islandei Modelul islandez nu este o reteta universala. Industriile si culturile difera, iar nu toate domeniile pot face tranzitia imediat. Totusi, dovezile contesta ideea ca mai multe ore inseamna automat munca mai buna. Specialistii spun ca inclusiv locurile de munca cu program de cinci zile pot aplica principiile. Protejarea timpului de concentrare, eliminarea sarcinilor cu valoare scazuta si stabilirea unor limite clare pot face diferenta.