Cultura si divertisment

Cercetatorii anunta progrese importante in dezvoltarea unui inlocuitor de zahar care pastreaza gustul dulce, dar evita multe riscuri pentru sanatate, potirivit SciTechDaily. O noua metoda descrie producerea tagatozei, un zahar rar, cu mai putine calorii si impact minim asupra glicemiei. O noua metoda de obtinere a unui zahar rar Cercetatori de la Tufts University au dezvoltat un proces biosintetic care permite producerea eficienta a tagatozei din glucoza. Rezultatele au fost publicate in Cell Reports Physical Science, evidentiind un progres major fata de metodele de productie existente. Tagatoza are un gust aproape identic cu zaharul obisnuit, dar contine cu aproximativ saizeci la suta mai putine calorii. Pana acum, costurile ridicate si randamentele scazute au limitat utilizarea sa comerciala pe scara larga. De ce se remarca tagatoza Tagatoza apare in mod natural in cantitati extrem de mici, mai ales in produsele lactate si in unele fructe. Metodele traditionale de productie folosesc materii prime rare, ceea ce face fabricarea la scara mare ineficienta si costisitoare. Echipa de la Tufts a modificat genetic bacterii pentru a transforma glucoza obisnuita in tagatoza cu ajutorul unor enzime specializate. Procesul a atins randamente de pana la 95%, depasind cu mult tehnicile conventionale. Aceasta eficienta ridicata reduce semnificativ costurile si creste potentialul de productie in masa. Beneficii pentru sanatate dincolo de reducerea caloriilor Consumul de tagatoza determina cresteri reduse ale nivelului de glucoza si insulina din sange. O mare parte din acest zahar este fermentata in colon, ceea ce ii schimba comportamentul fata de zaharurile clasice. Studiile sugereaza ca poate sustine sanatatea intestinala si reduce dezvoltarea bacteriilor orale care provoaca carii. Indulcitorul este clasificat drept "recunoscut ca sigur" de catre U.S. Food and Drug Administration, permitand utilizarea sa in produsele alimentare. Spre deosebire de indulcitorii intensivi, tagatoza ofera volum si se caramelizeaza in timpul coacerii. Cercetatorii spun ca aceeasi abordare ar putea permite producerea eficienta a altor zaharuri rare.