Politic-Social

Campania masiva de impadurire a Chinei in jurul desertului Taklamakan transforma unul dintre cele mai dure peisaje din lume. Noile cercetari sugereaza ca fostul "vid biologic" absoarbe acum mai mult dioxid de carbon decat emite, scrie LiveScience. Oamenii de stiinta spun ca este primul caz clar in care marginea unui desert se transforma intr-un rezervor natural de carbon. Desertul Taklamakan se intinde pe aproximativ 337.000 de kilometri patrati in nord-vestul Chinei. Inconjurat de munti, primeste foarte putina umiditate si ramane extrem de arid. Peste 95% din suprafata sa este acoperita de nisipuri miscatoare. Proiectul Marele Zid Verde In 1978, China a lansat Programul Centurii Forestiere din Nord, cunoscut drept Marele Zid Verde. Initiativa a urmarit plantarea a miliarde de copaci pentru a combate desertificarea. Pana in prezent, peste 66 de miliarde de copaci au fost plantati in nordul Chinei. Din 2024, vegetatia inconjoara complet desertul Taklamakan. Suprafata impadurita la nivel national a crescut de la 10% in 1949 la peste 25% astazi. Cercetatorii spun ca centura verde a stabilizat dunele de nisip de la marginea desertului. Dovezi privind cresterea absorbtiei de carbon Oamenii de stiinta au analizat 25 de ani de date satelitare si observatii la sol. Au studiat precipitatiile, cresterea vegetatiei, ratele de fotosinteza si nivelurile de dioxid de carbon. Rezultatele arata o extindere a vegetatiei de-a lungul marginilor desertului. In sezonul umed, intre iulie si septembrie, cantitatea de precipitatii creste semnificativ. Acest lucru stimuleaza cresterea plantelor si fotosinteza. Nivelurile de CO2 scad de la 416 parti per milion in sezonul uscat la 413 ppm in sezonul umed. Cercetatorii concluzioneaza ca vegetatia de la margine absoarbe mai mult CO2 decat elibereaza desertul. Studiile anterioare se concentrau pe absorbtia realizata de nisip, considerata instabila in contextul schimbarilor climatice. Un model pentru alte regiuni desertice Rezultatele au fost publicate in revista PNAS. Oamenii de stiinta spun ca Taklamakan reprezinta acum un model functional de captare a carbonului in zone desertice. Totusi, dezbaterile continua privind impactul proiectului asupra frecventei furtunilor de nisip. Expertii sustin ca Marele Zid Verde ar putea inspira initiative similare la nivel global.