Zf 24

Presedintele Frantei, Emmanuel Macron, se confrunta cu un obstacol major in ambitia sa de a construi un avion de lupta european de noua generatie, proiect menit sa devina simbolul cooperarii strategice franco-germane. Paradoxal, dificultatea nu vine din exterior, ci chiar din interiorul Frantei: Dassault Aviation, principalul contractor francez din domeniul apararii, despre care multi ar fi presupus ca va urma fara ezitare linia trasata de la Palatul Elysee, noteaza Financial Times.

Insa Dassault nu este o companie obisnuita. Fiind furnizorul traditional al avioanelor de lupta franceze inca din anii 1950, grupul si-a construit o reputatie de independenta si exercita o influenta considerabila in industria de aparare. In anii '80, a renuntat la un proiect european comun care avea sa devina ulterior Eurofighter Typhoon (dezvoltat de Marea Britanie, Italia, Germania si Spania) deoarece nu a obtinut controlul asupra designului si asupra partii principale de productie.

Astazi, istoria pare sa se repete.

Dassault si directorul sau general, Eric Trappier, sunt hotarati sa pastreze controlul asupra componentei avionului de vanatoare din cadrul programului Future Combat Air System (FCAS), evaluat la aproximativ 100 de miliarde de euro. Partenerul german Airbus contesta ferm aceasta pozitie, iar tensiunile dintre cele doua tabere au adus proiectul in pragul blocajului. Macron a intervenit personal in repetate randuri pentru a debloca situatia, inclusiv prin discutii directe cu cancelarul german Friedrich Merz.

Criza scoate din nou in evidenta relatia complexa dintre Dassault si principalul sau client, statul francez. Desi guvernul este beneficiarul direct al sistemelor de armament si are ultimul cuvant in autorizarea exporturilor, ramane intrebarea esentiala: cine stabileste, in realitate, directia strategica?

Marwan Lahoud, fost executiv de rang inalt la Airbus si un veteran al industriei, considera ca Dassault nu va ceda usor. Cu o istorie de peste un secol, un actionariat familial solid si o cultura corporativa dominata de ingineri, compania este obisnuita sa isi apere autonomia.

"Toata lumea crede ca guvernul ia toate deciziile, dar realitatea este mult mai complexa. Exista un echilibru de putere", a declarat Lahoud. "In fond, totul depinde de ce asteapta Franta de la o companie de aparare: obedienta sau performanta maxima in dezvoltarea celor mai avansate sisteme de armament?"

Un alt executiv din industrie a formulat situatia si mai direct: "Ministrii vin si pleaca, presedintii vin si pleaca, Dassault ramane."

Totusi, nici compania nu isi poate permite sa ignore complet statul. Armata franceza este principalul cumparator al avioanelor Rafale, care genereaza cea mai mare parte a veniturilor Dassault. In plus, orice contract de export necesita aprobarea autoritatilor. De altfel, presedintele Frantei actioneaza adesea ca principal ambasador al industriei nationale de aparare: in februarie, Macron va incerca sa finalizeze in India un contract pentru aproximativ 100 de avioane Rafale.

In cazul in care impasul cu Germania nu va fi depasit, consecintele ar putea afecta serios mostenirea politica a lui Macron, un sustinator constant al autonomiei strategice europene si al reducerii dependentei de armamentul american.

Lansat cu mare fast in 2017, alaturi de cancelarul german Angela Merkel, programul FCAS a fost gandit drept viitorul apararii aeriene europene: un sistem integrat in care avionul de lupta ar functiona in coordonare cu drone, armament de noua generatie si sisteme avansate de comunicatii. Planul initial prevedea ca Dassault sa conduca dezvoltarea aeronavei, in timp ce divizia de aparare a Airbus din Germania sa coordoneze celelalte componente ale sistemului.

Astazi, insa, proiectul care trebuia sa simbolizeze unitatea strategica a Europei risca sa se transforme intr-un camp de confruntare industriala si politica, cu mize uriase. Iar intrebarea care planeaza asupra Parisului si Berlinului devine tot mai presanta: cine va controla, in cele din urma, viitorul apararii europene?