Economic

Pe masura ce atacurile aeriene si perturbarile din transportul maritim zguduie Orientul Mijlociu, lantul global de aprovizionare pentru acest metal al "tranzitiei verzi" se confrunta cu cea mai importanta incercare din ultimul deceniu. Astfel, de la inceputul acestei saptamani, aluminiul a avansat cu aproximativ 8% pana in timpul sesiunii de astazi, atingand un maxim local la 3.527 dolari pe tona metrica, arata Radu Puiu, analist financiar in cadrul XTB Romania. Aluminiul de la Bursa de Metale din Londra (LME) a inregistrat o crestere de aproximativ 10% in decursul lunii martie si a ajuns la un pret recent de aproape 3.450 de dolari pe tona metrica. Principalul catalizator il reprezinta o serie de atacuri care afecteaza marile topitorii din Golful Persic, in special instalatiile operate de Aluminium Bahrain (Alba) si Emirates Global Aluminium (EGA). Desi companiile inca evalueaza amploarea totala a pagubelor, Alba a semnalat deja reduceri de capacitate de aproape 20%. Efectele asupra productiei sunt amplificate si de blocajele din Stramtoarea Ormuz. Aceasta cale navigabila ingusta reprezinta un punct de trecere pentru aproximativ 5,5 milioane de tone de aluminiu primar anual, ceea ce reprezinta aproximativ 9% din productia globala. Avand in vedere ca peste 80% din metalul din regiune este destinat exportului, orice risc de tranzit transforma o problema de productie regionala intr-un eveniment de penurie globala, explica Radu Puiu. Deficitul este tot mai greu de ignorat Piata emite un semnal clasic de criza cunoscut sub numele de "backwardation". Acest fenomen apare atunci cand pretul spot (pretul de cumparare al metalului astazi) este cu mult mai mare decat pretul pentru livrarea peste trei luni. In prezent, aceasta prima a sarit peste 60 de dolari pe tona, cel mai ridicat nivel din 2007 si evidentiaza dezechilibrul acut de pe piata metalului. Comerciantii platesc aceasta "taxa de deficit" pe fondul disparitiei principalelor plase de siguranta din piata financiara. Stocurile din depozitele LME s-au redus cu peste 60% din mai anul trecut si au coborat la cele mai scazute niveluri de la jumatatea lui 2023. In acelasi timp, oferta ramane rigida: topitoriile de aluminiu sunt mari consumatoare de energie, greu de repornit dupa oprire, iar eventualele avarii ale echipamentelor pot intarzia reluarea productiei timp de luni intregi. De asemenea, cererea este sustinuta de China, unde indicele PMI din sectorul manufacturier a urcat din nou peste 50, semnaland o expansiune. Daca cel mai mare consumator mondial de aluminiu isi accelereaza din nou achizitiile intr-un moment in care oferta din Golf ramane afectata, deficitul de pe piata se va adanci rapid, subliniaza analistul financiar XTB Romania. Intreg Occidentul depinde de doar cateva centre Cand stocurile sunt atat de scazute, preturile devin volatile. Fiecare stire care vizeaza o intarziere a livrarii sau o actualizare cu privire la o topitorie poate declansa fluctuatii importante ale preturilor. Acest lucru creeaza o "prima de risc" pentru aluminiu, pe care alte metale similare precum cuprul sau nichelul nu o au in prezent. Pentru investitori, situatia pune in centrul atentiei producatorii si reciclatorii care ar putea beneficia de marje mai mari. In plus, aluminiul este "coloana vertebrala" a productiei moderne, avand un rol esential in transport, pentru ca reduce greutatea vehiculelor electrice si cele din industria aerospatiala. Mai mult, acesta este folosit frecvent si in industria ambalajelor, dar si in infrastructura, prin retele electrice si cadre pentru panouri solare. Pe masura ce costurile de productie cresc, producatorii trebuie sa decida daca absorb impactul asupra marjelor lor sau transfera costurile catre consumatori. Daca aceste socuri de aprovizionare persista, aluminiul ar putea deveni un factor principal al inflatiei "persistente" in sectorul industrial. Actuala criza arata ca lumea occidentala depinde de doar cateva mari centre de productie. Golful Persic este o putere in domeniul metalelor destinate exportului, iar Stramtoarea Ormuz este singura cale de tranzitie. Pe masura ce geopolitica revine ca principal catalizator pentru piata materiilor prime, companiile sunt fortate sa reevalueze riscul. Acest lucru va duce, probabil, la un mediu de preturi mai ridicate pentru o perioada lunga, pe masura ce companiile investesc in lanturi de aprovizionare mai rezistente, desi mai scumpe, mai adauga Radu Puiu.