Economic

Scaderea nu a fost insa determinata de o explozie a exporturilor, ci mai degraba de reculul importurilor, care au coborat cu 5%, pe fondul unui consum mai redus. Romania continua sa exporte anual preparate din fructe si legume de peste 130 de milioane de euro, insa acest avans nu a fost suficient pentru a echilibra balanta comerciala. Categoria preparatelor din fructe si legume - care include conserve, bulion, muraturi, dulceata, compoturi sau legume congelate - este a patra cea mai importanta din punctul de vedere al valorii importurilor. In ultimii zece ani, atat importurile, cat si deficitul comercial din acest sector s-au dublat, pe fondul lipsei unei productii interne capabile sa acopere cererea. Cele mai importate produse sunt legumele preparate, congelate sau necongelate, care cumulat reprezinta peste 40% din totalul importurilor din aceasta categorie. Totodata, conservele de fructe vin puternic din urma. In 2024, circa 23% din importurile de preparate din fructe si legume au fost reprezentate de fructe si alte parti comestibile de plante preparate sau conservate, precum fructe congelate, piureuri sau compoturi. Pe rafturile magazinelor locale ajung tot mai multe produse din import - de la mazare congelata din Polonia si spanac ambalat in Belgia, pana la bulion realizat din concentrat de tomate provenit din afara Uniunii Europene. Pe fondul diversificarii consumului si al presiunii pe pret, produsele de import castiga teren in fata celor fabricate local. Unul dintre motivele principale pentru care Romania ramane dependenta de importuri este lipsa capacitatilor de procesare. Desi exista productie locala de fructe si legume, inclusiv in anii cu supraproductie sezoniera, infrastructura industriala nu este suficient dezvoltata pentru a transforma aceasta materie prima in produse cu valoare adaugata. In piata exista doar cativa jucatori mari care reusesc sa intre constant in marile lanturi de magazine, in timp ce restul producatorilor opereaza la scara mica. In plus, producatorii locali se confrunta cu costuri ridicate, un sezon de productie mai scurt si mai putine spatii protejate comparativ cu state precum Turcia, Grecia, Spania sau Polonia. Investitiile in procesare raman limitate, in ciuda unor proiecte aflate in derulare prin programul INVESTALIM, ale caror efecte ar urma sa se vada in anii urmatori.