Politic-Social

Dupa mai putin de opt ore de cand Nicolae Ceausescu era anuntat ca miscarea de strada a fost reprimata si zona centrala a Capitalei a fost degajata de manifestanti, zeci de mii de muncitori de pe marile platforme industriale se indreptau, in dimineata zilei de 22 decembrie 1989, spre sediul Comitetului Central al PCR si Piata Universitatii, locul in care cu o zi inainte se tragea in manifestanti. Oamenii, plecati de la ora 7, mergeau in coloane, din Militari, Pipera, de la Uzinele "23 August" si Republica, spre centru orasului, purtand steaguri fara stema Republicii Socialiste Romania. Barajele instalate pentru a impiedica accesul in Piata Universitatii si in Piata Palatului s-au dovedit inutile. Doua ore mai tarziu, Piata Universitatii era plina de demonstranti care cereau Armatei si Militiei sa treaca de partea lor. Ultima sedinta prezidata de Ceausescu la Comitetul Central al PCR Cu putin inainte de ora 10.00, Nicolae Ceausescu, in sediul Comitetului Central al PCR, prezida ultima sedinta, in care anunta ca, din cauza situatiei extrem de grave, a preluat conducerea armatei si a instituit starea de necesitate in intreaga tara, care interzicea intrunirea in grupuri mai mari de cinci persoane. La acea ora, in centrul Bucurestiului se aflau sute de mii de oameni. Momentul victoriei Revolutiei Manifestantii care au ocupat piata din fata Comitetului Central au fortat usile masive ale cladirii si au escaladat balconul. Nicolae si Elena Ceausescu s-au refugiat pe acoperisul cladirii, unde erau asteptati de un elicopter. Dupa fuga dictatorului, manifestantii au ocupat atat Comitetul Central, cat si sediul televiziunii publice, in jurul orei 12.30, acesta fiind considerat momentul victoriei Revolutiei. Din seara zilei de 22 decembrie, starea de euforie generala a fost inlocuita de haos, odata cu atacarea cu focuri de arma a unor institutii publice de catre indivizi necunoscuti. Cum s-a creat psihoza In Bucuresti, de la izbucnirea protestelor, s-au tras focuri de arma in Piata Universitatii, la sediul CC si la sediul Televiziunii, dar si in alte zone ale orasului. In acele zile erau frecvente informatiile privind atacuri asupra unor institutii importante. Psihoza creata a dus si la situatii in care cei care aveau arma au deschis focul tocmai asupra celor veniti sa-i ajute. Timp de cateva zile, strazile din Bucuresti, dar si din multe orase din tara au fost patrulate de militari si voluntari, iar schimburile de focuri cu teroristii au facut victime. Mii de romani morti sau raniti la Revolutie Potrivit statisticilor oficiale, la Revolutie, 1.142 de persoane si-au pierdut viata, 3.138 au fost ranite, iar 760 de oameni au fost retinuti. Razboiul de strada cu inamici a caror identitate ramane si astazi, cel putin in parte, necunoscuta s-a incheiat in 25 decembrie 1989, cand Nicolae si Elena Ceausescu, prinsi la Targoviste, au fost executati in urma unui proces sumar, judecat de un tribunal militar. Sotii Ceausescu au fost acuzati de genocid si de subminarea puterii de stat, intrucat au organizat actiuni armate impotriva poporului roman si a puterii de stat, au distrus bunuri obstesti si au incercat sa fuga din tara pe baza unor fonduri de peste un miliard de dolari depusi la banci din strainatate. Aceste acuzatii formulate de completul de judecata au fost incadrate in categoria crimelor grave savarsite impotriva poporului roman. Sentinta a fost executata in 25 decembrie 1989, in jurul orei 14.45, in incinta garnizoanei din Targoviste. Ulterior, a fost pusa in discutie legalitatea tribunalului care i-a condamnat si executat pe Nicolae si Elena Ceausescu, in ziua de Craciun a anului 1989. Dosarul sotilor Ceausescu a disparut imediat dupa redactarea sentintei, in perioada ianuarie-februarie 1990, iar judecatorul care i-a condamnat, colonelul de justitie Gica Popa, s-a sinucis la 1 martie 1990.