Cultura si divertisment

Intr-un nou studiu, arheologii si antropologii sustin ca cognitia sociala si emotionala a oamenilor ne-a permis sa dezvoltam sisteme sociale si materiale complexe, potrivit IFL Science. Cu alte cuvinte, abilitatea noastra de a empatiza si de a relationa unii cu altii este cea care permite speciei noastre sa prospere, sa construiasca culturi incredibile si sa domine lumea. Toate animalele au nisa lor, o calitate speciala care le permite sa supravietuiasca intr-un anumit habitat. Ghepardul, construit pentru viteza exploziva, ocupa nisa pradatorului de zi care vaneaza in savana deschisa. Pestele-pescar de adancime, care isi atarna momeala bioluminiscenta in intuneric aproape total, ocupa o nisa atat de extrema incat putine alte creaturi pot concura cu el. In cazul oamenilor, specialitatea noastra poate fi ceva mai putin tangibil: abilitatea noastra de a gestiona relatii sociale complexe. Multe primate se pricep la asta, dar Homo sapiens este cel care este "adesea proclamat drept varful cunoasterii sociale", se arata in noul articol. Ce spun cercetatorii Cercetatorii continua sa sustina ca "cognitia noastra sociala din ce in ce mai complexa si mai variata" a jucat un rol crucial in evolutia bioculturala a speciei noastre. Acest lucru ne-a permis sa construim relatii complexe in cadrul grupurilor noastre, facilitand colaborarea si schimbul de idei. Esential este faptul ca suntem suficient de inteligenti din punct de vedere social pentru a extinde aceste legaturi dincolo de rudele noastre imediate, tesand impreuna triburi, clanuri, retele comerciale si civilizatii. Pentru ca acest lucru sa se intample, sustine noul articol, constiinta de sine emotionala este o cerinta fundamentala. Aceasta capacitate le-a permis primilor oameni sa-si asume angajamente pe termen lung pentru bunastarea reciproca, sa tolereze frustrarea, sa planifice colectiv, sa faca sacrificii si sa aiba incredere in ceilalti. "In contextul evolutiei umane, sustinem ca capacitatea progresiva de a regla emotiile a fost o evolutie semnificativa care ofera un punct central pentru examinarea cognitiei emotionale din inregistrarile materiale si comportamentale din Pleistocen", scriu autorii studiului. Dovezile, observate in inregistrarile arheologice Dovezi ale cognitiei emotionale si empatiei pot fi observate in inregistrarile arheologice, spun cercetatorii. In multe cazuri, arheologii au descoperit ramasitele unor oameni cu dizabilitati si varstnici care nu ar fi putut supravietui singuri. Un neanderthalian cunoscut sub numele de Shanidar I, de exemplu, a trait zeci de ani in ciuda unor leziuni traumatice severe care l-au lasat cu un brat atrofiat si, probabil, cu o orbire partiala. Pentru ca el sa fi supravietuit pana la varsta adulta, ceilalti membri ai grupului sau trebuie sa fi empatizat cu starea lui si sa fi avut grija de el in mod constant, pe parcursul mai multor ani. Mii de ani de practici funerare spun o poveste similara. Asezarea deliberata si ritualizata a mortilor - observata in situri variind de la mormintele neanderthaliene pana la remarcabilele depozite de Homo naledi din adancul sistemelor de pesteri sud-africane - sugereaza ca chiar si stramosii nostri aveau un simt al sensului, al pierderii si al personalitatii care se extindea dincolo de simpla supravietuire. In interpretarile populare (si interpretarile eronate) ale darwinismului, compasiunea si sensibilitatea sunt uneori prezentate ca slabiciuni care trebuie eliminate intr-o lume nemiloasa si competitiva, in care doar cei mai puternici supravietuiesc. Dar acest articol este o alta reamintire a faptului ca una dintre cele mai mari forte ale umanitatii nu a fost niciodata doar egoismul sau cruzimea, ci emotiile profunde si capacitatea noastra extraordinara de a transforma aceste sentimente in cooperare.