Zf 24

Directiva (UE) 2025/1892 a Parlamentului European si a Consiliului din 10 septembrie 2025 de modificare a Directivei-cadru privind deseurile (" Directiva 2025/1892 ") introduce o serie de modificari Directivei 2008/98/CE si isi produce efectele incepand cu 16 octombrie 2025 . Modificarile aduse reprezinta un pas inainte catre economia circulara si deschid drumul catre un regim armonizat de raspundere extinsa a producatorului pentru produse textile si incaltaminte, aplicabil in toate statele membre.

Statele membre trebuie sa asigure transpunerea in dreptul intern a acestor noi obligatii pana la 17 iunie 2027 .

Odata implementata la nivel national, Directiva (UE) 2025/1892 de modificare a Directivei-cadru 2008/98/CE va genera costuri suplimentare semnificative pentru companii, determinate atat de obligativitatea finantarii colectarii, sortarii si reciclarii produselor textile, cat si de masurile necesare pentru reducerea risipei alimentare pe intregul lant de aprovizionare. Pentru multi operatori economici, aceste costuri nu vor mai fi doar optionale sau reputationale, ci obligatii legale directe, impuse prin mecanisme de raspundere extinsa a producatorului si prin tinte cuantificabile de reducere a deseurilor alimentare.

Cui se aplica?

Directiva 2025/1892 vizeaza in principal:

producatori, importatori si distribuitori de produse textile si incaltaminte, inclusiv cei care vand online catre consumatori din UE. actori din lantul alimentar, respectiv producatori si procesatori de alimente, comercianti cu amanuntul si alte forme de distributie, restaurante si servicii de catering.

Indirect, aceasta reglementare este relevanta si pentru entitatile din economia sociala implicate in colectarea si reutilizarea textilelor (ONG-uri, intreprinderi sociale, organizatii caritabile), precum si pentru platformele online care faciliteaza vanzarea de textile catre consumatori din UE.

Obiective obligatorii pentru deseurile alimentare

Directiva introduce obiective noi de reducere a deseurilor alimentare obligatorii pentru statele membre, care trebuie atinse pana la 31 decembrie 2030, raportat la media perioadei 2021-2023:

cel putin 10% reducere a deseurilor alimentare in etapa de productie si procesare; 30% reducere per capita a deseurilor alimentare in comertul cu amanuntul si alte forme de distributie, restaurante, catering si gospodarii.

Pentru a atinge aceste obiective, directiva cere statelor membre (i) sa instituie programe specifice de prevenire a deseurilor alimentare, ce trebuie comunicate Comisiei pana la 17 octombrie 2027; (ii) sa implice toti actorii relevanti din lantul alimentar, proportional cu rolul si capacitatea lor, cu atentie speciala la IMM-uri; si (iii) sa faciliteze donarea alimentelor nevandute, dar sigure, prin stimularea incheierii de acorduri de donatie cu banci de alimente si organizatii de redistribuire.

In concret, pentru companiile din sectorul alimentar, inseamna ca:

pentru producatori si procesatori de alimente va deveni necesara monitorizarea cantitatilor de produse respinse, neconforme sau expirate inainte de vanzare, iar adaptarea volumelor de productie la cerere, optimizarea planificarii productiei, valorificarea sub-produselor (ingrediente pentru alte produse, hrana pentru animale, biomasa etc.) vor fi unele dintre masurile pe care vor trebui sa le implementeze; pentru retail si alte forme de distributie (hipermarketuri, magazine de proximitate, cash&carry, marketplace-uri alimentare) va exista o presiune pentru a reduce alimentele aruncate din cauza datei de expirare, a schimbarilor de sortiment sau a campaniilor promotionale. Ca masuri posibile ce pot fi avute avute in vedere (printre care sunt deja aplicabile in practica) se numara discount-uri progresive pe masura ce se apropie data de expirare, rafturi/zone dedicate produselor "aproape de termen", extinderea sistemelor de donatie prin contracte standard cu banci de alimente (inclusiv solutii logistice dedicate). pentru restaurante, HoReCa si catering va trebui sa se realizeze o evaluare a portiilor, a gradului de retur din farfurie, a surplusului din bucatarie, astfel incat risipa alimentara sa fie la cote cat mai reduse.

In acest sens, autoritatile vor fi nevoite sa traduca obiectivele in masuri concrete, iar operatorii din lantul alimentar vor fi, in practica, sub lupa autoritatilor.

Textile - schema obligatorie de raspundere extinsa a producatorilor (EPR)

Cea mai vizibila noutate pentru mediul de afaceri este instituirea unei scheme de raspundere extinsa a producatorilor (EPR) pentru textile , la nivelul fiecarui stat membru.

Directiva introduce o definitie extinsa pentru sintagma " producator " care nu inseamna doar fabricantul din punct de vedere tehnic. Astfel, va fi considerat producator orice entitate care, cu titlu profesional, pune pentru prima data pe piata unui stat membru produse textile sau incaltaminte, sub numele sau marca proprie, indiferent de canal (magazin fizic, online, vanzare la distanta) .

Sunt exceptati de la noile reguli croitorii independenti care fac articole personalizate, precum si producatorii care pun pentru prima data pe piata produse textile uzate evaluate ca adecvate pentru reutilizare sau produse derivate din astfel de articole (upcycling), tocmai pentru a sprijini reutilizarea si prelungirea duratei de viata.

Produsele care intra sub EPR pentru textile sunt enumerate in noua anexa IVc la Directiva 2008/98/CE si acopera, in principal: imbracamintea, accesorii, palarii, incaltaminte, paturi, lenjerii de pat si de bucatarie, perdele si draperii, cu posibilitatea ca statele membre sa extinda schema si la saltele s.a.

Textilele profesionale care sunt comparabile ca natura si compozitie cu cele de uz casnic pot fi, de asemenea, incluse.

Obligatiile producatorilor de textile sunt detaliate in Directiva si vizeaza:

obligatii de inregistrare intr-un registru al producatorilor , gestionat la nivel de stat membru. Fara inregistrare, producatorul nu poate plasa legal produse pe piata. contributii financiare pentru acoperirea costurilor de colectare separata pe tot teritoriul national, sortare, pregatire pentru reutilizare si reciclare, gestionare a fractiilor care nu pot fi reciclate, campanii de informare a consumatorilor. implementarea unui sistem de colectare separata organizat de organizatiile de EPR: containere gratuite si infrastructura de colectare la puncte de colectare, preluarea gratuita a deseurilor textile generate de entitatile din economia sociala si alti actori implicati care sa vizeze o acoperire teritoriala completa. implicarea entitatilor ca parteneri ai sistemelor de colectare, cu obligatii minime de raportare, dar cu posibilitatea de a fi partial scutite daca sarcina ar fi disproportionata. informarea consumatorilor privind obligatia de colectare separata si existenta sistemelor de colectare.

In acest context, intreprinderile cu mai putin de 10 angajati si a caror cifra de afaceri anuala si bilant anual nu depasesc 2 milioane EUR sunt exceptate de la implementarea obligatiilor de mai sus pana la 17 aprilie 2029, lasand astfel un timp de pregatire mai mare micro-intreprinderilor.

Ce ar trebui sa faca in practica operatorii din Romania

Chiar daca implementarea efectiva nu este imediata, o pregatire structurata inca de acum poate atenua riscurile de conformare si poate pozitiona companiile avantajos in raport cu obligatiile viitoare. In practica, producatorii pot lua spre exemplu urmatoarele masuri:

verificarea portofoliului de produse pentru a delimita exact produsele comercializate care intra in sfera de aplicabilitate a Directivei; consolidarea datelor tehnice privind compozitia fibrelor si continutul de material reciclat, revizuirea contractelor de furnizare si distributie pentru a clarifica alocarea obligatiilor privind raspunderea extinsa a producatorului si a mecanismelor de transfer al costurilor; in cazul platformelor online - identificarea acelor fabricanti, importatori sau distribuitori stabiliti intr-un alt stat membru sau intr-o tara terta care plaseaza produse la ei pe marketplace.

Potrivit noilor reglementari, exemplele practice ar trebui sa urmeze urmatoarele directii:

Exemplul 1. Un retailer de fashion care vinde imbracaminte si incaltaminte in UE, inclusiv online va trebui sa se inregistreze in registrul producatorilor din fiecare stat membru unde pune pentru prima data produse pe piata, sa plateasca o contributie pe produs/pe greutate, probabil modulata in functie de factori precum reciclabilitatea, continutul de fibre reciclate etc. si va trebui sa colaboreze cu o organizatie de EPR pentru gestionarea containerelor de colectare din magazine si a fluxurilor de textile uzate. Daca opereaza si un marketplace, in calitate de platforma online, va trebui sa se asigure ca vanzatorii-producatori care vand textile catre consumatori din UE sunt inregistrati si declara ca respecta cerintele EPR.. Exemplul 2. Un producator de produse lactate sau de ready-meal, prezent in toate marile retele de retail va trebui sa furnizeze date privind deseurile alimentare generate in unitatile de productie si eventual sa adopte planuri specifice de reducere, va trebui sa renegocieze cu retailerii clauzele privind retururile nearanjate, termenele de livrare si nivelurile de stoc "de siguranta", pentru a nu suporta indirect costul risipei generate mai jos in lant si poate, totodata, sa implementeze programe interne de " zero waste in productie ", cu valorificarea sub-produselor sau a loturilor cu defecte minore.