Externe

"Europenii au indoieli tot mai mari ca presedintele Trump ramane angajat fata de NATO si apararea reciproca pe care o asigura. Asadar, vorbesc mai serios despre despre garantia pentru apararea colectiva, un articol ascuns in documentele de guvernare ale Uniunii Europene", dezvaluie NYTimes. Totul pleaca de la un articol din Tratatul de la Lisabona al UE despre ajutorul militar reciproc Multa vreme respins de multi ca fiind impracticabil si chiar inutil, avand in vedere stabilitatea aliantei NATO, articolul 42.7 din Tratatul de la Lisabona al UE obliga statele membre sa ofere ajutor militar, umanitar si financiar altor membri in caz de atac. Menit sa completeze NATO, acesta a fost folosit o singura data, cand Franta l-a invocat dupa atacurile teroriste din noiembrie 2015 din Paris. Insa, avand in vedere ca Trump ameninta ca va parasi NATO din cauza refuzului tarilor membre de a sprijini razboiul din Iran, acest moment remodeleaza profund atat alianta, cat si Uniunea Europeana, a declarat Camille Grand, fost oficial NATO si secretar general al ASD Europe, o asociatie comerciala pentru industriile de aparare. El a spus ca pozitia in continua evolutie a administratiei Trump "creeaza nevoia de a apara Europa cu mai putina America". Discutii informale in Cipru Liderii UE din Cipru, unde au purtat discutii informale saptamana aceasta, au discutat joi seara prevederea tratatului. Acestia intentioneaza sa desfasoare un exercitiu luna viitoare, in cadrul caruia diplomati de rang inalt care se ocupa de chestiuni de securitate analizeaza modul in care articolul 42.7 ar putea functiona in practica. Planuri si scepticism "Am convenit aseara ca Comisia va pregati un plan privind modul in care vom reactiona, in cazul in care un stat membru activeaza" prevederea, a declarat reporterilor vineri dimineata presedintele Ciprului, Nikos Christodoulides, referindu-se la Comisia Europeana. "Sa presupunem ca Franta cere ajutor militar", a spus el. "Care tari vor fi primele care vor raspunde solicitarii guvernului francez?" Radoslaw Sikorski, ministrul de externe al Poloniei si fost ministru al apararii, este sceptic ca ar functiona foarte bine. "Nu poti realiza o aparare europeana serioasa fara o modificare a tratatelor, iar in acest moment acest lucru este imposibil de realizat", a spus el. El subliniaza ca Uniunea Europeana nu poate finanta operatiuni militare din bugetul sau si ca statele membre sunt reticente in a-si angaja propriile trupe si fonduri intr-o operatiune pe care nu o pot controla direct. Fiecare natiune are propriile cerinte legale, restrictii si restrictii privind regulile de angajament, a spus el, si exista probleme lingvistice si confuzie intrinseca cu privire la cine anume ar comanda orice operatiune paneuropeana. "Sunt disperat in privinta a ceea ce trebuie sa se intample pentru ca noi sa luam apararea in serios", a spus Sikorski. Celebrul Articol 5 al NATO , care angajeaza statele membre la aparare colectiva, le impune, de fapt, doar sa se consulte cu privire la modul de raspuns la un atac. De asemenea, a fost folosit o singura data, cand a fost invocat pentru a ajuta la apararea Statelor Unite dupa 11 septembrie. Pe hartie, prevederea UE pare mai puternica, deoarece necesita angajamentul de a ajuta un stat membru atacat. Insa NATO este o organizatie axata pe o singura problema, dedicata exclusiv apararii, cu un proces decizional simplificat, o structura ierarhica clara si o putere dominanta - Statele Unite - care ia deciziile. Uniunea Europeana, prin contrast, este o "masina de compromisuri" mult mai complexa si ineficienta, a declarat Jan Techau, un fost oficial german in domeniul apararii care analizeaza securitatea europeana pentru Eurasia Group, o firma de consultanta. Cand oamenii vorbesc despre securitatea europeana, unii vad prevederea UE ca fiind "calea de urmat", a spus Techau. "Dar nu cred ca exista prea mult viitor in ea, pentru ca nimeni nu vrea cu adevarat sa administreze securitatea europeana prin structurile UE, care sunt prea complicate." Testul preliminar al 42.7 are scopul de a descoperi cum ar putea functiona politic intr-o situatie de urgenta, urmand sa fie elaborat un document de lucru. Inainte de Trump, nimeni nu a luat in serios prevederea UE, a declarat Bruno Macaes, fost secretar de stat pentru Europa din Portugalia. Dar, din moment ce articolul 5 al NATO "este mai putin relevant", a spus el, "42.7 este mai relevant". Dezvoltarea "coalitiei celor dispusi" Europenii incearca, de asemenea, sa dezvolte ideea unei "coalitii a celor dispusi", care a discutat despre desfasurarea de trupe europene in Ucraina pentru a monitoriza orice acord de pace. Condusa de Marea Britanie si Franta, acelasi model a fost folosit pentru a discuta o contributie europeana la mentinerea deschisa a Stramtorii Ormuz odata ce ostilitatile se incheie. Intrucat Marea Britanie nu mai este membra a Uniunii Europene, unii analisti vad aceasta coalitie emergenta drept fundamentul unui pilon european mai puternic in cadrul NATO, care este capabil sa actioneze si in afara acestuia. Pentru statele non-NATO, precum Irlanda, Austria si Malta, prevederea UE a castigat o importanta sporita. Insa unele state UE, in special din Europa Centrala si tarile baltice, se tem ca o discutie prea zgomotoasa despre apararea colectiva a UE i-ar oferi Trump pretextul de a-si reduce si mai mult angajamentul fata de NATO. Evenimentele recente au sporit urgenta clauzei de aparare a UE. Prima a fost amenintarea Trump de a ocupa Groenlanda, iar apoi un atac cu drone iraniene asupra unei baze britanice din Cipru, membru al Uniunii Europene, la inceputul razboiului din Iran. Italia, Germania si alte state membre au trimis ajutoare, chiar daca prevederea de aparare nu fusese invocata oficial. De aceea, oficialii europeni au decis ca ar fi util sa stabileasca clar modul in care functioneaza masura. Totusi, eforturile Uniunii Europene de a atrage atentia asupra apararii au cauzat tensiuni cu statele membre si institutiile existente, precum NATO, iar Grand, fost oficial NATO, vede potentialul pentru si mai multe discordii. "Realinierea poate genera frictiuni", a remarcat el, adaugand totodata ca, daca actorii colaboreaza, descurajarea europeana va fi mai eficienta si mai credibila.