Politic-Social

Jeno Major e actor al teatrului Gong din Sibiu, dar are o pasiune nebuna pentru fotografie. Are parul prins in coada, poarta mereu o palarie si e cel mai bun prieten al coclaurilor. "De mic umblam cu tata la pescuit peste tot, prin Delta, pe la Olt, pe toate coclaurile. Ma arunca intr-o claie de fan si isi vedea de-ale lui". Amintiri. Dupa anii de scoala d ela Sibiu, da de Canal - iadul cel mai din iad posibil al epocii lui Ceausescu, al carui fix cu Canalul Dunare - Marea Neagra avea sa-l arunce in cea mai grea perioada perioada a vietii sale. La 19 ani! "Ceausescu isi dorea Canalul Dunare - Marea Neagra chiar si cu pretul vietii oamenilor" "Am facut armata la Canal, unde am muncit cot la cot cu militari si puscariasi. Zilnic auzeai de batai, furturi sau violuri petrecute in satele din apropiere. Am vazut si morti in anii 1983-1984, cand Ceausescu isi dorea cu orice pret Canalul Dunare-Marea Neagra, chiar si cu pretul vietilor omenesti", scrie, intr-o postare, Consiliul Judetean Sibiu. Dupa militarie, in campul muncii a ajuns tot tinand o lopata in maini. "Erau inca sapte colegi electricieni, toti rude intre ei. Pe mine ma puneau la lopata si tarnacop, jos, in sant. Ei cu patentul si firele, eu la sapat. Am rezistat un an si ceva, apoi am plecat." Soarta i-a randuit un loc sub lumina reflectoarelor. Avea sa descopere papusile si publicul Teatrului "Gong" din Sibiu. "Sunt deja de multisor la teatru si incep sa ma gandesc la varianta pensionarii anticipate. As avea mai mult timp pentru mine." Pensionarea nu ca abandon, ci ca timp pentru lumina Dar pentru el, pensionarea nu e abandon, ci retragerea de sub lumina reflectoarelor pentru a cauta o lumina mai buna: aia de la rasaritul si de la apusul soarelui, lumina aia care te baga-n boale si te face, privindu-i fotografiile, sa te intrebi daca asta e adevarat sau doar se preface. "Fotografii stiu ca exista acel "blue hour", cand lumina este blanda, iar pamantul respira prin ceata. Este la o ora dupa rasarit si cu o ora inainte de apus. Atunci faci cele mai bune fotografii." "In fiecare fotografie surprind o farama din opera Lui. Prefer cadre care sa nu fie incarcate, astfel incat ochiul sa se poata aseza si sa se odihneasca. De aceea am ales fotografia de peisaj." "Avea doar un colt de paine dar nu ne-a lasat sa plecam cu mana goala" Intalnirea cu nana Armina din Fundatura Ponorului l-a marcat iremediabil: "Eram cocotat pe o stanca si am vazut in vale un pom umblator. Avea vreo 3-4 metri si se misca. Am realizat ca dedesubt se afla o farama de femeie, care la acea vreme avea 80 de ani si cara pomul pentru lemn de foc. Cand l-a lepadat, a continuat sa trudeasca pe langa casa, la oi si in gradina." A fost un moment care l-a transformat din fotograf in simplu spectator, intrucat, absorbit de peisaj, nu a putut face nici macar o poza. "Am descoperit oameni cu adevarat puri, departe de orasul care le perverteste sufletul si felul de a trai. Nu demult, am intrat intr-o casa din chirpici, locuita de o femeie in varsta, uitata de lume. Avea doar un colt de paine uscata pe masa, insa, din toata saracia ei, nu ne-a lasat sa plecam cu mana goala si a mers la cuibar dupa oua sau in camara dupa dulceata." "Tine-l tu, astia inca mint poporul cu televizorul" De pervertirea moderna a mintii fuge si Jeno. In urma cu 13 ani a renuntat la televizor. "I l-am dat cadou fierarului din Chirpar. I-am zis: Tine-l tu, astia inca mint poporul cu televizorul." Chiar daca Fundatura Ponorului ii este draga, Valea Hartibaciului reuseste sa-i ocupe multe ore la rasarit si la apus. "Toate satele zonei se profileaza pe Muntii Fagaras, ceea ce este absolut extraordinar. Mergeti in Tichindeal, in Nocrich sau in Hosman. Oriunde veti gasi cadre minunate. Multi cauta locuri exotice aiurea, in lumea larga. Am umblat eu mult, insa locuri mai potrivite pentru fotografiat ca in Romania nu am gasit." Nu exista, dar exista Sunt destui care cred ca Jeno Major nu exista, ca este doar o plasmuire a internetului. "Au venit oameni sa ma cunoasca, sa se convinga ca exist cu adevarat. Unii m-au insotit in ture foto, convinsi ca vin la punct ochit, punct lovit. Fotografia este despre sculatul cu noaptea in cap, despre perseverenta si rabdare. Daca nu le ai, nu te apuci." Jeno Major nu are copii si stie ca nu va putea lasa cuiva mostenire rodul muncii sale. N-o avea el copii, dar ave zeci de mii de urmaritori pe paginile de socializare care n-au venit aiurea-n tramvai, ci pentru coclaurii trimisi in poza - irealul si realul in aceeasi imagine - cum este posibil? ADN de ungur, dar mai roman ca romanii "Nu mai trimit fotografii la concursuri internationale, pentru ca fiecare imagine inscrisa costa 20-30 de euro. Mai bine bag benzina de banii astia. In plus, am diplome, medalii si cupe care trebuie sterse de praf." Jeno Major se asigura ca va lasa mostenire imaginea unei lumi pe cale de disparitie. Crede ca in urmatorii 10-20 de ani nimeni nu se va mai incumeta sa locuiasca in creierii muntilor sau in vai adanci, departe de ceea ce noi, ceilalti, numim civilizatie. Crede ca atunci vor fi pierit si ultimii oameni care isi mai impart bruma de hrana cu necunoscutul ce le trece pragul, intorcandu-i salutul de bun gasit cu cateva merinde asternute pe masa veche din lemn. Jeno Major este un sibian din tata maghiar si mama sasoaica, insa iubirea pentru oamenii si locurile in care s-a nascut il fac mai roman decat multi care arboreaza tricolorul la rever.