Externe

"Traim intr-o lume a penuriei", declara J.D. Vance, pe atunci senator, la Conferinta de Securitate de la Conferinta de Securitate de la Munchen din 2024. "Nu producem suficiente munitii pentru a sustine un razboi in Europa de Est, unul in Orientul Mijlociu si, potential, un conflict in Asia de Est". Vance, care acum este vicepresedinte, avea dreptate. Razboiul inceput de seful sau, Donald Trump, in Iran va creste presiunea asupra fortelor armate americane deja suprasolicitate, lasandu-le mai putin pregatite pentru un conflict in Asia. Impactul Operatiunii Furia Epica ar putea dura ani de zile, scrie La Vanguardia. Statele Unite au folosit probabil putin peste 5.000 de munitii de diferite tipuri in primele patru zile de razboi si aproximativ 11.000 in primele 16 zile, potrivit unei analize realizate de Jahara Matisek, Morgan Bazilian si Macdonald Amoah, de la Payne Institute of Public Policy din Colorado. Acest lucru ar face din Furia Epica "cea mai intensa campanie aeriana initiala din istoria moderna", depasind chiar si primele trei zile ale bombardamentelor NATO asupra Libiei din 2011. Dupa ce avioanele americane si israeliene au obtinut controlul spatiului aerian iranian, in urma distrugerii apararii antiaeriene a tarii, au putut zbura aproape de tinte si au folosit bombe cu raza scurta de actiune, mai ieftine si disponibile in cantitati mari. Se crede ca Statele Unite dispun de sute de mii de JDAM, un kit de ghidare care poate fi atasat bombelor conventionale . "Avem o rezerva practic nelimitata", s-a laudat recent Pete Hegseth. La doua saptamani de la inceputul conflictului, Pentagonul estima ca 99 % din munitiile folosite in Iran erau de acest tip. Munitiile scumpe si rare, principala problema Problema apare in special in cazul munitiilor folosite la inceput. In primele sase zile de razboi, cand avioanele americane trebuiau sa opereze de la distanta, CSIS estimeaza ca au fost lansate peste 1.000 de munitii rare si costisitoare de atac la distanta. Se crede ca au fost folosite si cateva sute de rachete cu raza medie, precum si rachete antiradiatie, care detecteaza radarele de aparare aeriana. Stocurile acestora sunt mult mai limitate, iar cifrele exacte sunt secrete. O problema si mai mare este legata de apararea antiaeriana. Primele valuri de rachete balistice si drone lansate de Iran au consumat o parte semnificativa din interceptoarele americane si ale aliatilor. In prima saptamana de razboi, Statele Unite ar fi lansat aproximativ 140 de interceptoare Patriot PAC-3 MSE si peste 150 de interceptoare THAAD. Stocurile erau deja reduse. Se pare ca anul trecut SUA au folosit un sfert din inventarul lor de interceptoare THAAD in apararea Israelului impotriva atacurilor iraniene. "Avem suficiente sisteme Patriot pentru a continua", spune Cancian, de la CSIS. "Dar fiecare pe care il folosim este unul mai putin pe care l-am putea avea pentru Ucraina sau pentru Pacificul de Vest." Refacerea acestor stocuri va dura ani. Costul inlocuirii munitiei folosite doar in primele patru zile este estimat intre 20 si 26 de miliarde de dolari. Problema nu tine insa doar de bani, ci mai ales de lipsa de productie. De exemplu, Statele Unite ar fi folosit peste 300 de rachete de croaziera Tomahawk in primele zile ale razboiului, in timp ce Pentagonul planuia sa achizitioneze doar 57 in anul fiscal curent. Nu au mai fost livrate interceptoare THAAD din 2023, iar Pentagonul nu a facut comenzi noi in acest an. Pentru 2027 sunt prevazute doar 39 de interceptoare, la sase ani dupa comanda. Presiune pe portavioane si pe personal Pentagonul are planuri mari pentru cresterea productiei prin contracte multianuale. De exemplu, doreste sa creasca productia de Tomahawk de la 60 la 1.000 pe an si pe cea de PAC-3 MSE de la 600 la 2.000. Insa Congresul nu a aprobat finantarea necesara. In plus, lantul de aprovizionare este complicat si blocat. Unele materiale, precum combustibilul pentru rachete, sunt produse de foarte putine companii si necesita timpi mari de livrare. Alte componente depind de minerale critice controlate de China. "Congresul poate aproba 26 de miliarde de dolari peste noapte", arata autorii analizei, "dar nu poate crea din nimic galiu, neodim sau perclorat de amoniu." Pierderile de echipamente au fost limitate, insa uzura este o problema majora, mai ales pentru marina americana. Statele Unite au 11 portavioane mari, dar doar cateva sunt disponibile simultan. Doua, USS Abraham Lincoln si USS Gerald R. Ford, participa la operatiune, iar USS George H.W. Bush se indreapta spre zona. Ford se afla pe mare de aproape 270 de zile si urmeaza sa stabileasca un record pentru cea mai lunga desfasurare a unui portavion de la razboiul din Vietnam. In acelasi timp, nava a suferit un incendiu de 30 de ore, care a lasat peste 600 de marinari fara loc de dormit, potrivit The New York Times. Desfasurarile prelungite vor avea efecte pe termen lung. "Este ca si cum ai conduce o masina cu 320 km/h luni intregi, fara sa schimbi uleiul", spune Costa, fost oficial al Pentagonului. Riscuri pentru viitoarele conflicte, mai ales cu China Ritmul actual al operatiunilor ar putea duce la perioade in care SUA nu vor putea desfasura portavioane in anumite regiuni ale lumii timp de doi sau trei ani, potrivit lui Stacie Pettyjohn, de la CNAS. In acelasi timp, personalul este epuizat, iar misiunile lungi cresc stresul si riscul de probleme grave, inclusiv suicid. Exista si unele beneficii. Michael Horowitz, fost oficial al Pentagonului, mentioneaza aparitia unor arme mai ieftine, precum sistemul LUCAS, experienta de lupta acumulata si utilizarea pe scara larga a inteligentei artificiale pentru luarea deciziilor. Totusi, aceste avantaje pot veni cu riscuri. "Ne dezvaluim tacticile Chinei", avertizeaza Costa. Daca Beijingul invata cum opereaza SUA, aceste informatii ar putea fi folosite intr-un eventual conflict, de exemplu in cazul unei invazii a Taiwanului. Vance si alti apropiati ai lui Trump sustineau ca SUA trebuie sa isi conserve resursele pentru un posibil conflict cu China. Cu toate acestea, razboiul din Iran reduce capacitatile din Asia, unde au fost deja redislocate trupe si sisteme de aparare. "Nu exista o modalitate de a prezenta aceasta situatie intr-o lumina mai buna", afirma Tom Karako, de la CSIS. "Volumul urias de munitii consumate si slabirea apararii antiracheta ar putea afecta descurajarea in Pacific pentru restul acestui deceniu."