Economic

Europa intra in 2026 prinsa in cleste din toate directiile. Trebuie sa gaseasca banii pentru a-si reconstrui forta militara in fata unei Rusii tot mai ostile, in timp ce isi extinde sprijinul pentru Ucraina, pe masura ce America se retrage. Trebuie sa gaseasca o modalitate de a relansa cresterea economica dupa ani de rezultate slabe, intr-o lume in care protectionismul se extinde, altfel risca o migratie si mai mare a alegatorilor nemultumiti catre extremele politice. Si trebuie sa mentina tranzitia climatica sub presiunea neobosita a dreptei populiste, care cere atenuarea sau abandonarea obiectivelor. Fiecare dintre aceste sarcini ar fi dificila in sine. Impreuna, sunt un cosmar, scrie The Economist. Invazia Rusiei in Ucraina, in 2022, a spulberat decenii de complacere - iar provocarile nu fac decat sa creasca. Rusia a devenit tot mai provocatoare, taind cabluri submarine in Marea Baltica, desfasurand o campanie de sabotaje si asasinate pe intreg continentul si trimitand drone in Polonia si Romania, in timp ce avioanele sale patrund constant si deliberat in spatiul aerian al NATO. Toate acestea vor continua, si se vor agrava, in 2026. Ambivalenta lui Donald Trump fata de aliatii europeni a lui America l-a incurajat pe Vladimir Putin, asa ca este de asteptat ca acesta sa continue sa testeze limitele, incercand sa divizeze si sa submineze NATO. Aproape toti membrii NATO indeplinesc acum tinta de cheltuieli de aparare de 2% din PIB, stabilita in 2014. Dar exista un nou obiectiv, de 3,5%, stabilit la summitul din iunie 2025. Cu exceptia Poloniei, Lituaniei si Letoniei, putine state au inceput macar sa explice alegatorilor cum vor ajunge acolo. Germania a fost cea mai curajoasa: cancelarul sau, Friedrich Merz, a exceptat apararea de la Schuldenbremse (frana datoriei) si a prezentat un plan prin care ar putea atinge noua tinta cel mai devreme in 2029. Spania spune ca nu este deloc obligata de acest obiectiv. Europa va cheltui pentru aparare mai mult decat in timpul Razboiului Rece In 2026, Europa va cheltui pentru aparare mai mult decat in orice moment de la Razboiul Rece incoace. Cu toate acestea, este inca departe de a obtine "autonomia strategica" pe care presedintele Frantei, Emmanuel Macron, o cere pe buna dreptate. Asadar, anul 2026 va fi dominat de dispute privind provenienta banilor suplimentari pentru aparare si pentru Ucraina. In linii mari, in primii trei ani ai razboiului, America si Europa au contribuit fiecare cu cate 50 de miliarde de dolari anual pentru Ucraina. Contributia Americii s-a oprit acum. Chiar daca razboiul s-ar incheia, Ucraina va avea nevoie de sprijin pentru multi ani. In 2026, politicienii vor fi nevoiti sa accepte acest fapt. Va fi, de asemenea, un alt an dificil pentru economiile europene. Inflatia scade, iar dobanzile coboara usor, dar cresterea economica ramane lenta, iar cheltuielile suplimentare pentru aparare nu vor ajuta prea mult. Cresterea productivitatii a stagnat, imbatranirea fortei de munca diminueaza productia, iar banii si locurile de munca din venture capital se muta in America si Asia. Raportul datorie-PIB depaseste 100% in Italia, Franta, Spania si Belgia. Finantele publice sunt tensionate de datoriile acumulate in pandemie, de subventiile verzi si acum de cheltuielile militare. Presiunea se va intensifica in 2026, deoarece guvernele slabe s-au dovedit constant incapabile sa impuna reduceri ale cheltuielilor sociale si se tem sa creasca taxele. In Franta, Emmanuel Macron ar putea convoca alegeri parlamentare anticipate pentru a incerca sa rezolve impasul. Noua initiativa germana de infrastructura, un fond de 500 de miliarde de euro, va incepe sa schimbe putin atmosfera. Drumurile, caile ferate si retelele electrice noi vor atrage investitii private. La nivelul zonei euro, este prognozata o usoara crestere a economiei, dar doar pana la 1,2%, fata de 0,8% in 2025. Exportatorii europeni vor continua sa se confrunte cu tarife ridicate in America, cea mai importanta piata a lor. Ambitia climatica intampina rezistenta A treia presiune dureroasa de urmarit in 2026 va fi cea asupra politicii climatice. Tintele ambitioase ale UE pentru reducerea emisiilor intampina rezistenta. Alaturi de combaterea migratiei, opozitia fata de politicile verzi este o marca a dreptei radicale, aflate in ascensiune in intreaga Uniune. Interzicerea vanzarii de masini pe benzina dupa 2035 si atingerea neutralitatii climatice pana in 2050 par tot mai greu de realizat. Au existat si apeluri la diluarea mecanismului de ajustare la frontiera a carbonului, care impune taxe pe importurile cu amprenta mare de carbon si care ar trebui sa intre in vigoare in 2026. In anul care vine, guvernele ar putea fi obligate sa-si regandeasca abordarile, in special daca Adunarea Nationala, partidul de extrema dreapta, castiga alegerile parlamentare in Franta. Europa a reusit in trecut sa transforme calamitatile in oportunitati. Criza euro a dus la primele etape ale uniunii bancare si la un nou imprumutator de ultima instanta; pandemia a condus la imprumuturi comune; razboiul din Ucraina a impulsionat integrarea in domeniul apararii. Va aduce anul 2026 o initiativa la fel de indrazneata? Din pacate, pare putin probabil.