Eveniment

Asadar, in 19 noiembrie, a fost publicat tabloul Eurostat cu rezultatele cele mai recente ale miscarii preturilor in Uniunea Europeana. Tabloul cuprinde, desfasurate pe sase coloane de pe orizontala, ratele anualizate din octombrie 2024, ce le preced pe cele din mai, iunie, iulie, august si septembrie anul curent. Date folositoare pentru relevante comparatii cu cele de pe ultimile doua coloane, in care sunt cuprinse doua rezultate din octombrie, ratele anualizate si ratele lunare.

Pe verticala, se desfasoara cele 29 de coloane rezervate cifrelor reprezentative pentru zona euro, pentru UE 27 si pentru fiecare dintre cele 27 de state membre. Iar la interferentele celor doua tipuri de coloane, de pe orizontala si de pe verticala, se formeaza 232 de casute ce gazduiesc 232 de cifre.

Cum citim rezultatele exprimate prin toate aceste cifre? Eurostat nu da niciun fel de explicatii. Nu ne spune nici cum sa fie citite si nici ce semnificatii au. Plecand de la ideea ca semnificatiile sunt nenumarate. Cum nenumarate sunt si rezultatele pe care le evidentiaza fiecare cifra. Sugestia, pentru toti cei care au nevoie de semnificatii si de explicatii, fiind aceea... de a le cauta si de a le gasi singuri.

Notam, in prima parte a comentariului publicat miercuri in ZF, ca intre cele 27 de state UE doar Portugalia a reusit - in octombrie! - sa se inregistreze cu o rata anualizata de 2,0 la suta. Rata ce reprezinta linia strategica de aterizare in zona stabilitatii preturilor. Nicio alta tara n-a mai reusit. Dar nici Portugalia nu se poate mandri cu o reusita durabila. Este posibil sa piarda aceasta pozitie chiar in tabloul Eurostat ce va fi publicat in 17 decembrie, cu rezultatele din noiembrie. Pentru simplul motiv ca nu are nicio baza, nici in trecut si nici... in viitor, care sa-i asigure durabilitatea rezultatului din octombrie. Nicio alta tara, din Uniunea Europeana si nici de prin alte zari, nu mizeaza pe garantii cand la mijloc e viitorul inflatiei.

Rezervele Federale ale Statelor Unite, bunaoara, trecusera la inceputul toamnei la o strategie de previzionare a traiectoriei ratei dobanzii directoare. A renuntat la sfarsitul toamnei. Cu referire la sedinta de politica monetara din decembrie, care va dura doua zile si se va incheia cu o conferinta de presa, seful FED a subliniat ca "atunci cand conduci pe ceata e nevoie de prudenta maxima". Dincoace de Ocean, la Banca Centrala Europeana, tentatia de a face previziuni a fost stopata de la inceputul verii. In discursul de la Florenta, din octombrie, Christine Lagarde a precizat ca BCE "va urma o abordare bazata pe date obtinute de la o sedinta la alta", fara sa-si asume vreun angajament prealabil cu privire la traiectoria ratelor dobanzilor. De altfel, discursul de la Florenta, din 30 octombrie, e incarcat cu referiri la riscuri si incertitudini, cum sunt tensiunile geopolitice, cheltuielile pentru inarmare, deteriorarea increderii, ce "fac ca perspectivele inflatiei sa fie mai nesigure ca de obicei". Iar cauzele scumpirilor se inmultesc.

Tabloul Eurostat, cu rezultatele din octombrie, este in sine un semnal de ingrijorare. O diversitate de preturi, situate fie in jos in raport cu rezultatul Portugaliei, sub 2,0, in anticamera deflatiei deci, fie in sus semnificand o inflatie ce se mentine inca departe de linia strategica de tintire ce indica o indepartare de sfarsitul inflatiei. Preturile din UE sunt impartite in 10 grupe. In grupa intai, cea mai apropiata de granita cu deflatia, sunt Germania si Franta, cu economii puternice, iar in grupa a doua, tot in anticamera deflatiei, sunt Italia si Finlanda. Intre grupa a cincea si a zecea, in care sunt tari cu inflatie persistenta, fara sanse de aterizare pe linia de tintire in viitorul an, sunt Olanda, Spania, Austria, langa Romania, Ungaria si Polonia. O evidenta dezordine a preturilor.

Un puternic soc inflationist, ce a rabufnit la exact un an de la socul inflationist din octombrie-decembrie anul trecut, in acelasi spatiu geografic ce cuprinde Statele Unite ale Americii, Regatul Unit si Uniunea Europeana, a ravasit sistemul preturilor. "Ceata", la care se referea seful Fed, ce se intinde peste tot acest spatiu geografic, a intors inflatia. Si, mai cu seama, a indepartat un numar mare de tari de linia strategica de tintire. Inclusiv Romania.

Avem o inflatie mare pentru ca avem cel mai mare deficit bugetar dintre toate cele 27 de tari din Uniunea Europeana. Aceasta cauza provocatoare de inflatie este o "particularitate" a mediului nostru intern. Fapt ce implica un mai puternic accent pe educatia economica, in vederea antrenarii intregii noastre societati in confruntarea cu inflatia. Tinand seama, desigur, de variantele specifice - cultura financiara, cultura juridica, cultul muncii de calitate superioara, cultul respectarii semnaturii de pe contracte. Care sa contribuie, alaturi de factori de productie cum sunt capitalul, munca, stiinta, antreprenoriatul, la o noua atitudine fata de schimbare. Istoria e martora ca numai societatile care au invatat sa invinga provocarile au reusit.