Eveniment

Cercul ramane deschis, acum, cu numai o luna si o saptamana inainte de sfarsitul anului. Cercul inflatiei interne. Iar cresterea preturilor, cu care ne confruntam de cinci ani aici in Romania, continua sa fie in centrul cercului. Fiindca dincolo de socurile inflationiste globale - care mai au inca vlaga si sunt resimtite atat la noi, cat si in toate celelalte 26 de tari din Uniunea Europeana, in Regatul Unit si in Statele Unite ale Americii - avem de-a face si cu un puternic soc cu amprenta locala. Socul provocat de cel mai mare si de cel mai complicat deficit bugetar din Uniunea Europeana! Cel al Romaniei!

Vom intelege mai bine ce ni se intampla daca analizam recentul tablou al Eurostat, cel din 19 noiembrie... cu calculele din octombrie, care reprezinta oglinda fidela a miscarii preturilor in toate cele 27 de tari-membre ale UE. Sau, mai exact, cu oglinda fidela a dezordinii preturilor in aceasta parte a lumii.

Am fost tentat, intr-un comentariu din ZF pe care l-am publicat in iarna trecuta, sa exprim un punct de vedere in care sustineam ca sintagma "dezordinea preturilor" acopera mai bine agitatia din acest sistem incepand din primavara lui 2020 si pana in prezent. Mai bine decat o acopera cuvantul inflatie. Pentru ca 2020 a inceput cu o deflatie devastatoare, un val care "a mobilizat" 14 tari din UE si a facut ca alte sapte sa esueze in anticamera deflatiei, timp de aproape un an. Apoi, in 2021 si 2022, a aruncat in inflatie toate cele 27 de state-membre. Dupa care, timp de mai mult de un an si jumatate, preturile au crescut mai incet, tot mai incet. O lunga etapa de dezinflatie. Iar din octombrie 2024 a inceput jocul, care continua si acum, de-a "inflatia-dezinflatia". Nu au cum sa incapa atatea procese, toate complexe si dificil de stapanit, intr-un singur cuvant. Inflatie!

Revin acum si sustin ca schimbarea de terminologie ar incurca teribil lucrurile. De ce? Fiindca oficiile de statistica din intreaga lume sunt conservatoare. Inclusiv statistica oficiala romaneasca. Tabloul cu miscarea preturilor in octombrie este intitulat "Inflatia si evolutia preturilor de consum". Desi, in octombrie fata de septembrie, preturile au avut o tentativa de incetinire a cresterii. Dupa un soc inflationist din mai pana in septembrie. Daca rata anualizata din octombrie ar marca inceputul unei noi perioade de dezinflatie... titlul si continutul din comunicatul INS nu s-ar mai potrivi.

La fel in tabloul Eurostat cu datele din octombrie. Redau intocmai textul din comunicat: "Inflatia anuala in Uniunea Europeana a fost de 2,5 in octombrie 2025, in scadere de la 2,6 in septembrie". Si aici este posibil un inceput de dezinflatie. Fapt ce ar produce un dezacord intre titlu si continut.

Am redat acest episod, de natura lingvistica, avand drept scop o subliniere de natura statistica. Eurostat, bunaoara, in imprejurarea in care indiferent cum se misca preturile, cresc repede sau incetinesc cresterea, aluneca sub linia strategica de tintire in anticamera deflatiei sau se duc in jos sub linia zero, in deflatie... tot la inflatie se refera. Fara explicatii, fara clasamente. Citim astfel, in introducerea de cateva randuri din recentul comunicat, ca "ratele anuale cele mai scazute au fost inregistrate in Cipru (0,2 la suta), in Franta (0,8 la suta) si in Italia (1,3). Iar cele mai ridicate rate anuale au fost inregistrate in Romania (8,4 la suta), in Estonia (4,5 la suta) si in Letonia (4,3 la suta). Comparativ cu septembrie 2025 inflatia anuala a scazut a scazut in 15 state, a ramas stabila in 3 si a crescut in 9". Atat! Mai departe sunt doar cifre!

In toate aceste cifre, ce exprima dinamica inflatiei, cauzele sunt in continuare globale, dar manifestarile specifice tin cu deosebire de accente locale. Dovada cea mai elocventa tabloul inflatiei din cele 27 de state-membre ale Uniunii Europene, cu particularitatile lor. Cateva note speciale ies pregnant in evidenta. In primul rand, diversitatea raspunsurilor la provocarile unei crize in care riscurile cresc in progresie geometrica. Apoi, salturile mari, produse in timp relativ scurt, de la inflatie la dezinflatie, pe urma inapoi la inflatie in asteptarea unui alt ciclu de dezinflatie. Si, mai cu seama, schimbarile radicale intervenite in dinamica acestui fenomen de importanta cardinala pentru sanatatea oricarei economii.

Romania, bunaoara, in 2020, abia iesise dintr-un lung ciclu inflationist de factura locala. Un soc din octombrie 2017, ce s-a conjugat cu deficitul balantei comerciale si cu cel bugetar, a trimis in uitare un efort sustinut timp de trei trimestre, al carui rezultat a fost o buna pozitionare a tarii in tabloul european al inflatiei. Dupa ce, in septembrie 2017, ajunseseram aproape de optimul inflationist de 2 la suta, in octombrie inflatia si-a inceput un nou galop. Iar in mai 2018, cu un varf al dezordinii preturilor de consum de 4,51 la suta, devenisem tara cu inflatia cea mai mare din Uniunea Europeana. O inflatie rea, care sarise peste tinta strategica si care a impus interventia Bancii Nationale cu o dobanda real-negativa.

Timp de mai bine de doi ani, din perspectiva confruntarii cu dezordinea din sistemul preturilor, ne-am aflat pe cea mai incomoda pozitie. Desi, in plan intern, tocmai se acutizase o dezbatere privind dobanda de politica monetara a BNR, criticata ca "inghetase" la... 1,75 la suta, potrivit unor opinii, in timp ce BCE impingea dobanda in jos, catre zero, iar bancile centrale din Cehia, Polonia si Ungaria o urmau indeaproape.

Cum a reactionat BNR? In primul rand, a explicat public ca este nevoita sa adopte decizii diferite in conditii diferite. Noi avand si deficite mari, si cea mai mare inflatie, in timp ce tarile din zona euro aveau surplusuri bugetare si comerciale, singura lor batalie de purtat fiind cea cu inflatia joasa.

Dobanda de politica monetara a bancii noastre centrale, subiect de dispute in conditiile in care opiniile cu privire la limitele pana la care ar putea sa coboare acest indicator-reper au fost diversificate si contradictorii, ramanea si mai departe un pariu cu miza mare. Un pariu castigat de BNR, cu o strategie dominata de interventii in amonte. Acolo unde si atunci cand riscurile inflationiste incepeau sa se formeze. Ce au aratat rezultatele? Ca incepand din ianuarie 2020 si pana azi, treptat, miscarea dobanzii-cheie s-a dovedit optima pentru a sustine aceasta strategie. Telul fiind o inflatie buna, pe linia strategica de tintire, care sa calmeze cresterea preturilor fara sa agite cresterea economica.