Zf 24

Septembrie 2008. Conducerea bancii "Lehman Brothers" dispunea de analisti competenti, de modele financiare sofisticate si de instrumente capabile sa evalueze riscurile in timp real. Cu toate acestea, rapiditatea prin care institutia a ajuns la faliment i-a luat prin surprindere chiar si pe cei din interior. Andrew Ross Sorkin a numit fenomenul too big to fail (ideea ca anumite institutii devenisera atat de integrate in sistemul financiar global, incat falimentul lor parea, in teorie, de neconceput). Si tocmai aceasta convingere i-a orbit. Nimeni nu a prevazut adevarata amploarea a riscului: modul in care o decizie luata in cadrul departamentului de produse structurate putea declansa dezechilibre majore in bilanturile bancilor europene sau cum o criza a pietei imobiliare din Statele Unite se putea transforma, in doar cateva saptamani, intr-o criza globala de lichiditate.

Ma gandesc adesea ca educatia de business de astazi risca sa repete exact acelasi tipar, nu la scara economiei globale, dar cu efecte la fel de reale asupra generatiei care se formeaza acum pe bancile scolilor. Exista riscul de a forma absolventi too specialised to see , concentrati mai degraba pe ideea de certitudine, decat pe cea de explorare si insuficient pregatiti sa inteleaga imaginea de ansamblu. Iar daca educatia de business devine ea insasi too big to fail , adica prea institutionalizata, prea rigida, prea autosuficienta pentru a se reinventa, consecintele nu se vor vedea in pietele financiare, ci in structura profunda a celor care vor deveni liderii de maine.

Complexitatea ca normalitate, nu ca exceptie

Un director financiar care nu intelege cum deciziile de stabilire a preturilor afecteaza cultura organizationala, va optimiza un indicator si va degrada altul. Un director de marketing care nu vede legatura dintre strategia de brand si presiunea ESG din pietele de capital va construi campanii care sunt more expensive than effective . Iar un CEO care trateaza operatiunile financiare, resursele umane si finantele ca departamente paralele in loc sa le integreze ca subsiteme ale aceluiasi organism, va lua decizii corecte local si gresite la nivel global.

Gandirea sistemica, adica abilitatea de a identifica conceptele interconectate, feedback loops si tensiunile intern-extern nu mai reprezinta punctul forte al consultantilor specializati in dinamica organizationala, ci devine competenta de baza a oricarui profesionist care-si doreste sa ramana relevant in domeniul financiar.

Totusi, o mare parte din educatia de business atat in scoala, cat si in primii ani de facultate, ramane fragmentata. Marketingul, finantele si operatiunile financiare sunt predate separat, iar etica ajunge sa fie tratata la final, mai mult ca o completare.

Astfel, elevii ajung sa cunoasca definitii si concepte, dar sa le fie greu sa le inteleaga sau sa faca conexiunea intre ele. In lumea reala, lucrurile nu functioneaza disparat, iar fara abilitatea de a face conexiuni, e dificil sa intelegi cum functioneaza dinamica economica.

De ce conteaza momentul in care formezi aceasta gandire?

Exista o intrebare legitima: de ce sa abordezi gandirea sistemica la nivel preuniversitar, cand studentii de MBA o inteleg cu dificultate? Raspunsul tine la fel de mult de neuroplasticitate cat si de pedagogie.

Gandirea critica se formeaza devreme. Un tanar de 17 ani care a fost antrenat sa gandeasca intr-o paradigma binara va ajunge la universitate si, ulterior, in organizatii, avand o abordare metacognitiva complet diferita fata de cel care este capabil sa gandeasca si sa analizeze problemele din multiple perspective. Vorbim despre reflexe cognitive care depasesc cunoasterea enciclopedica, dar care sunt absolut relevante in contextul actual.

Aceasta este, in esenta, miza educatiei de business de calitate la nivel preuniversitar: sa formeze minti capabile sa functioneze dincolo de gandirea in alb si negru, sa perceapa nuantele si sa inteleaga interconexiunile dintre elemente.

Cum raspunde IB la aceasta provocare

Programa International Baccalaureate de Business Management este una dintre putinele curriculumuri preuniversitare care abordeaza gandirea sistemica ca metoda de lucru concreta, integrata in structura fiecarei unitati de invatare.

Cele sase concepte-cheie ale programei - schimbare, cultura, etica, globalizare, inovatie si strategie - functioneaza ca lentile analitice prin care poate fi studiat orice fenomen din business. Cand un elev evalueaza decizia unui retailer de a intra pe o piata emergenta, acesta studiaza simultan raportul dintre strategia de crestere, riscul valutar si implicatiile etice ale extinderii, folosind aceleasi date, pentru toate perspectivele. De asemenea, evaluarea continua in cadrul Diploma Programme merge si mai departe: elevul identifica o problema reala dintr-o organizatie reala, o analizeaza din perspective multiple si propune solutii care iau in considerare limitarile sistemice ale organizatiei respective. Nu exista un raspuns "corect" anterior validat, ci o argumentatie mai mult sau mai putin solida, ancorata sau nu in realitatea complexa a organizatiei respective.

Mediul conteaza la fel de mult ca programa

O programa bine structurata, dar implementata intr-un mediu nepotrivit, ofera rezultate mediocre. Aceasta este o realitate pe care industria educationala o recunoaste cu dificultate, dar pe care, cei care au predat in sisteme in care performanta este posibila, o stiu instinctiv.

Gandirea sistemica nu se invata din manuale - ea se formeaza prin expunere la diversitate, contexte culturale variate si perspective diferite, iar la Genesis College, aceasta filosofie devine concreta. Clasele mici permit un mod de predare bazat pe dialog, studii de caz reale si dezbateri. Rezultatul nu este doar un elev care acumuleaza cunostinte, mecanic, ci un elev care gandeste diferit.

Elevul format in programa traditionala romaneasca provine, de regula, dintr-un sistem educational centrat pe raspunsul corect si pe memorarea informatiei teoretice palpabile, fara deschiderea de a explora teritoriile incerte. Matematica are o singura solutie. Chimia ofera doar formule verificabile. Chiar si economia, acolo unde apare in curriculum, tinde sa fie predata ca un set de cunostinte de memorat, nu ca un instrument de gandire critica.

Trecerea la o cultura analitica

La Genesis College, aceasta tranzitie este parte din proiectul educational centrat pe elev. Programa IB este predata intr-un mediu in care elevii sunt incurajati sa gandeasca cu voce tare, sa-si puna intrebari, sa conteste asumptii si sa fie capabili sa-si argumenteze punctul de vedere. Astfel, ei participa la conversatii semnificative despre decizii reale, primesc feedback imediat, cu asigurarea ca e in regula sa gresesti, aceasta devenind o conditie esentiala pentru orice proces autentic de invatare. Este, in fond, un mod diferit de a forma minti.

Ce castiga, concret, un absolvent care gandeste sistemic

Universitatile de top, precum London School of Economics, Bocconi, HEC Paris etc., isi selecteaza studentii in functie de abilitatea de a gandi critic, capacitatea de a identifica tipare si conexiuni pe care altii nu le observa, precum si in functie de maturitatea intelectuala de a-si cunoaste propriile limite si de a incerca sa si le depaseasca, nu sa le ascunda.

Lehman Brothers a fost too big to fail si a esuat tocmai din cauza convingerii ca nu poate esua. Educatia de business se confrunta astazi cu o capcana similara: riscul de a deveni atat de rigida si ancorata in propriile conventii, incat pregateste oameni pentru lumea conventionala, descrisa in manuale, nu pentru lumea reala.

La Genesis College, prin programa IB si prin filosofia sa educationala, aceasta provocare este abordata concret: gandirea sistemica nu este doar un obiectiv teoretic, ci o practica zilnica in cadrul unui mediu care o cultiva in mod real.