Zf 24

Oamenii de afaceri din Romania, reuniti in AOAR, cred ca in 2026 economia locala va avea de ales intre u n rau sigur si un drum greu, singurul care poate mentine stabilitatea si evita o criza de incredere, iar marea intrebare nu este daca vom plati pretul ajustarii, ci cum impartim aceasta nota de plata intre stat, mediul privat si societate.

Cum facem ca in 2026 povara sa nu fie transferata din nou asupra populatiei (in primul rand prin inflatie) si asupra mediului de afaceri?, se intreaba membrii Asociatiei Oamenilor de Afaceri din Romania.

In opinia lor, in 2026 Romania nu va intra in recesiune, dar nici nu va avea o crestere robusta. Economia merge inainte, dar cu frana de mana trasa de dezechilibrele bugetare si de povara fiscala crescuta.

Din perspectiva AOAR, 2026 poate lua una dintre aceste forme:

Scenariul "echilibru superficial" (probabilitatea cea mai mare) PIB: crestere in jur de 1-1,5%; Deficit: coborare lenta spre 6-6,5% din PIB; Inflatie: inca peste nivelul confortabil pentru mediul de afaceri, dar in scadere fata de 2024-2025; Investitii: impuls venind mai ales din fonduri europene si din proiecte publice deja angajate; Mediul privat: prudenta la investitii, focus pe eficienta si restructurare, nu pe expansiune.

Acest scenariu presupune absenta unei noi crize politice auto-provocate si mentinerea unui dialog minim functional cu mediul de afaceri. Orice derapaj politic major (caderea Guvernului, blocaje parlamentare prelungite) ar putea sa impinga economia sub aceste proiectii.

Scenariul pozitiv: "drumul greu, dar corect"

Premise sunt:

Guvernul incepe, in sfarsit, sa ajusteze cheltuielile: restructurarea aparatului bugetar, audit real al programelor de cheltuieli, prioritizarea investitiilor cu impact economic. Exista un calendar clar de simplificare a fiscalitatii, inclusiv eliminarea sau reformarea impozitului minim pe cifra de afaceri. Legislatia fiscala devine mai previzibila, cu modificari anuntate si discutate din timp. Cursul de schimb se majoreaza in pasi mici in functie de evolutia balantei comerciale.

Iar rezultatul:

incredere mai mare din partea mediului de afaceri, investitii private in revigorare, crestere economica peste 1,5-2% inca din 2026, pornind de la un mix mai sanatos intre consum, investitii si exporturi. Scenariul negativ: "oboseala fiscala"

Daca ajustarea continua in aceeasi logica ca in 2025 - inca taxe, inca improvizatii, inca amanarea reformei statului, riscam:

cresterea economiei sub nivelul de 1% sau stagnare reala; migrarea unei parti mai mari din economie in zona gri sau neagra; amanarea investitiilor si relocari de activitate catre jurisdictii mai previzibile; tensionarea relatiei cu partenerii europeni din cauza intarzierii corectiei deficitului.

Din perspectiva Asociatiei Oamenilor de Afaceri din Romania, 2026 va fi un an de test al maturitatii politice si administrative:

Consolidarea fiscala nu poate ramane doar pe umerii celor care produc. Ajustarea trebuie sa includa statul insusi: reducerea risipei, restructurarea aparatului public, prioritizarea investitiilor. Cresterea veniturilor bugetare sa se bazele pe masuri (inclusiv legislative) care sa reduca uriasele GAP-uri la TVA (30% din TVA colectabil), impozit pe profit (35%) si munca la negru. Predictibilitatea trebuie sa redevina principala moneda de incredere. Fara reguli stabile si consultare reala, investitiile se vor tempera, indiferent de cat de atractive sunt fondurile europene. Dialogul real cu mediul de afaceri este parte a solutiei, nu un exercitiu de imagine. Politicile fiscale si bugetare trebuie construite impreuna cu cei care le suporta efectele directe - antreprenori, investitori, angajatori.

"In 2026 vom continua sa avem de ales intre un rau sigur si un drum greu. Mediul de afaceri romanesc isi asuma sustinerea drumului greu - reforma, disciplina, eficienta - cu o singura conditie: nota de plata sa fie impartita corect intre cei care produc si cei care cheltuie.", se arata in mesajul oamenilor de afaceri.

Unde ne aflam dupa 2025: corectie brutala, dar incompleta

2025 a fost anul in care corectia bugetara s-a facut simplu si brutal:

mai multe taxe, mai multa presiune pe mediul privat, reguli schimbate din mers.

Reforma statului a fost din nou impinsa in viitor. Risipa a ramas, in buna masura, tolerata, iar ineficienta administrativa aproape intacta. Asta nu este disciplina fiscala, ci doar transfer de povara de la stat catre cei care produc valoare.

Cateva repere sunt:

Deficitul bugetar a ramas cel mai mare din UE: 9,3% din PIB in 2024, cu obiectiv de 8,4% in 2025, dupa pachete succesive de cresteri de taxe. Fara ajustari, deficitul ar fi ramas aproape de 9% si in 2025, ceea ce ar fi dus datoria publica pe o traiectorie evident nesustenabila. Pachetul de consolidare pentru 2025-2026 a inclus cresterea TVA cu 2 puncte procentuale, accize mai mari si inghetarea salariilor si pensiilor din sectorul public pana in 2026.

Pe scurt: am taxat mai mult pe cei care produc, dar am evitat sa reformam serios modul in care cheltuie statul.

Previziunile internationale pentru 2026 indica o crestere economica modesta, dar pozitiva:

Comisia Europeana: +1,1% crestere reala a PIB in 2026 (dupa doar A0,7% in 2025), intr-un context de consolidare fiscala care apasa pe consumul public si privat. FMI: +1,4% in 2026, cu investitiile finantate din programele europene (NextGenerationEU/RRP) compensand partial franarea consumului. OECD: confirma acelasi tablou - crestere modesta in 2025-2026, bazata pe investitii si exporturi, nu pe consum intern.

In acelasi timp, deficitul bugetar este estimat sa scada doar catre 6,2-6,3% din PIB in 2026 - inca mult peste pragul de 3% si peste tintele convenite cu partenerii europeni.

Potrivit AOAR, mesajul cifrelor este clar: in 2026 nu vom fi in recesiune, dar nici nu vom avea o crestere robusta. Economia merge inainte, dar cu frana de mana trasa de dezechilibrele bugetare si de povara fiscala crescuta.

Conflictul de fond: cine se ajusteaza - cei care produc sau cei care cheltuie?

Daca nu ajustam bugetul, intram in criza fiscala. Daca il ajustam doar prin taxe, suportabilitatea sociala si competitivitatea firmelor devin necunoscute. Alegerea reala nu este intre a ajusta sau a nu ajusta, ci intre:

un rau sigur - perpetuarea unui deficit ridicat, dublat de cresteri succesive de taxe pe munca si capital, care erodeaza baza productiva; un drum greu - reforma statului, reducerea risipei si reasezarea cheltuielilor, care implica si costuri politice, si curaj.

Colectarea taxelor este doar o parte dintr-un proces mai amplu de echilibrare intre:

nevoile bugetare reale ale statului (aparare, infrastructura, educatie, sanatate); posibilitatile economice reale ale societatii, in special ale mediului privat.

In 2025, ajustarea s-a facut aproape exclusiv pe seama celor care produc: impozitul minim pe cifra de afaceri (IMCA), taxele crescute pe munca si capital, impredictibilitate fiscala. Organizatiile mediului de afaceri au semnalat deja impactul negativ al IMCA asupra investitiilor si competitivitatii si au cerut insistent eliminarea acestei taxe.

Intrebarea-cheie pentru 2026 este incomoda, dar esentiala: cat timp mai poate creste o economie in care doar cei care produc sunt "ajustati", iar cei care cheltuie raman, in mare masura, protejati?

In 2025, miscarile geopolitice nu au produs socuri dramatice pentru economia romaneasca - contextul regional a fost dificil, dar gestionabil. In 2026, insa: o eventuala escaladare a tensiunilor din vecinatatea estica, volatilitatea preturilor la energie, reconfigurarea lanturilor de aprovizionare din UE pot adauga presiuni suplimentare pe un buget deja tensionat si pe competitivitatea firmelor romanesti.

In acelasi timp, stabilitatea la nivelul UE si politica monetara mai previzibila a BCE creeaza un fundal macro relativ favorabil pentru investitii, inclusiv in Romania.