Business international

Odata cu incheierea summitului NATO de la Haga de saptamana trecuta, au aparut o serie de analize care avertizau ca cheltuielile de 5% din PIB pentru aparare ar putea duce la o indatorare enorma in Europa. Noua tinta, adoptata la cererea presedintelui american Donald Trump, creste oficial povara bugetara a statelor membre NATO de cateva ori fata de obiectivul anterior de 2%, dar statele membre NATO din UE si-au lasat o marja de manevra enorma cu o lacuna legala. Conform interpretarii Bruxelles-ului, angajamentul actual inseamna de fapt putine obligatii noi.

Dupa summitul NATO, mai multe institute de cercetare de top americane si europene au avertizat ca daca statele membre cheltuie cu adevarat 5% din PIB, acest lucru va reprezenta o povara financiara serioasa. Nu doar in Europa, ci si in SUA, care au initiat intreaga miscare. In 2024, SUA au cheltuit doar 3,4% din PIB pentru aparare.

Potrivit Atlantic Council, de exemplu, aceasta ar insemna o cheltuiala anuala suplimentara de 1,9 trilioane de dolari pentru NATO in ansamblu. Potrivit Bruegel, statele membre UE ar trebui sa-si majoreze cheltuielile pentru aparare de la

325 miliarde de euro in prezent la peste 900 de miliarte. Fostul premier Giuseppe Conte a declarat pentru Politico ca reduceri drastice ale sistemelor de asistenta sociala, sanatate si educatie vor fi inevitabile daca vrem sa atingem obiectivul de 5%.

Potrivit Carnegie Endowment si New America, inflatia si suprasolicitarea financiara pot fi evitate doar daca tarile dezvolta planuri de dezvoltare structurate.

Un diplomat al Comisiei a declarat insa pentru Portfolio: "Majoritatea analizelor nu iau in considerare faptul ca statele europene membre NATO au decis deja sa isi mareasca cheltuielile pentru aparare, iar Comisia Europeana a lansat programul ReArm Europe, planificat sa canalizeze inca 800 de miliarde de euro catre armament".

Potrivit unui oficial implicat in negocieri, angajamentul de 5% fata de NATO poate parea semnificativ la prima vedere, dar in realitate a fost o manevra politica bine calculata, in care Trump a obtinut victoria numerologica, dar Europa a evitat o adevarata capcana fiscala.

De ce nu este Bruxelles-ul atat de ingrijorat? Declaratia NATO adoptata oficial arata ca cheltuielile pentru aparare de pana la 5% din PIB pot include mai multe elemente, astfel incat urmatoarele pot fi numarate printre cheltuieli: cheltuieli militare directe (aproximativ 3-3,5% din PIB), dezvoltarea infrastructurii si extinderea capacitatilor de cercetare si dezvoltare militara si de productie industriala in domeniul apararii (impreuna, acestea ar putea ajunge la 1,5% din PIB).

Intrucat ultimele doua acopera de obicei dezvoltari cu dublu scop, tarile UE le pot contabiliza cu usurinta ca parte a angajamentului lor fata de NATO.

Conform surselor de la Bruxelles citate de Portfolio, decizia NATO este mai degraba retorica decat o amenintare bugetara pentru tarile UE, dar asta nu inseamna ca statele membre vor fi scutite de prioritizarea cheltuielilor, iar acestea se pot astepta de asemenea la o crestere a cheltuielilor.

"Tocmai aceasta flexibilitate de interpretare, adica structura nu tocmai precisa a declaratiei NATO, permite statelor membre ale UE sa para participanti activi, cand de fapt nu intreprind semnificativ mai mult decat au planificat deja din primavara", a declarat un alt diplomat pentru Portfolio.

Cealalta solutie e si mai prozaica, conform opiniei generale: timp de decenii, multe tari nu au respectat pragul de 2%, fara a suporta consecinte.

Tinta actuala de 5% pare la prima vedere o victorie pentru Trump. Totusi, conform interpretarii Comisiei, Europa si-a organizat cu intelepciune raspunsul. Era deja clar dupa 2022 ca statele membre isi cresteau cheltuielile militare, un process care, potrivit unor surse de la Bruxelles, a fost acum pur si simplu reformulate prin "comunicare coordonata".

In momentul conflictului de la Casa Alba dintre Zelenski si Trump, liderii europeni erau deja unanimi in sprijinul lor pentru un program independent de inarmare a UE. Ca prim pas in cadrul ReArm Europe, Comisia a recomandat statelor membre sa activeze clauza nationala de derogare (NEC), care ar putea scuti temporar anumite categorii de cheltuieli de la regulile UE privind datoria.

Comisia avertizeaza ca in absenta unor reforme structurale, actuala libertate de a cheltui s-ar putea transforma in austeritate.

Comisia Europeana nu a facut inca estimari precise ale impactului bugetar al cifrei de 5% impuse de NATO. Ceea ce poate fi ingrijorator este faptul ca in 2024 statele membre NATO si UE au avut cheltuieli medii pentru aparare de 1,99% din PIB. Cu toate acestea, majoritatea tarilor au planificat deja sa cheltuie 3% pana in 2025, iar tarile care activeaza clauza vor castiga in medie 1,1% din PIB. Aceasta suma poate fi suplimentata cu maxim 1,5% din elementele reclasificate din alte plafoane de cheltuieli.

Mai mult, Comisia Europeana se asteapta ca productia militara in plina expansiune din urmatori ani sa duca si la o scadere a preturilor pentru producatorii din UE. Astfel, efectele inflationiste ale armelor, asa cum sunt prevazute de institutele de cercetare, ar putea fi compensate de procesele pietei.

Este greu de spus deocamdata cat de exagerat este optimismul Bruxelles-ului, lucru demonstrat clar de un paradox: conform unor calculi ale Comisiei, cresterea cheltuielilor pentru aparare si intensificarea dezvoltarilor militar-industriale ar putea duce la cresterea PIB-ului UE cu pana la 0,8%-1% in perioada 2026-2026, iar daca se intampla acest lucru, angajamentele de 5% fata de NATO va trebui mentinute la un numitor mai mare.

Totusi, problema va fi probabil rezvolvata definitiv prin acordarea de timp fiecarei tari pentru a atinge nivelul de 5%, in timp ce Donald Trump paraseste Casa Alba in 2029, la sfarsitul celui de-al doilea mandat.