Opinii

Ne am invatat sa repetam aceleasi trei clisee ca pe niste incantatii linistitoare: "piata va regla", "integrarea europeana ne rezolva problemele", "investitiile vin automat". Problema este ca in 2026 ele nu mai sunt suficiente si, in unele cazuri, devin periculos de inselatoare.

"Piata va regla" - dar care piata, in ce conditii?

Piata libera a functionat intr-un context foarte specific: globalizare in expansiune, capital ieftin, lanturi de aprovizionare fluide, reguli relativ stabile.

In 2026, realitatea este alta: politicile industriale au revenit agresiv (SUA, UE, China); subventiile, restrictiile si securitatea economica distorsioneaza pietele; capitalul este mai scump si mai selectiv; lanturile de aprovizionare sunt "regionalizate", nu globalizate.

In acest context, "piata" nu mai regleaza singura - regleaza impreuna cu statul, geopolitica si riscul strategic.

Pentru Romania, intrebarea nu mai este "lasam piata libera?", ci: avem capacitatea institutionala sa intelegem ce piete sunt reglate din exterior si cum ne pozitionam?

"Integrarea europeana ne rezolva" - integrarea in ce fel de UE?

Uniunea Europeana din 2026 nu mai este UE-ul din manualele anilor 2000: nu mai este prioritar un proiect economic pur ci este tot mai mult o colectie de proiecte de securitate, industrie si autonomie strategica; regulile pietei interne coexista cu exceptii, derogari si politici nationale

Integrarea nu mai garanteaza convergenta automata.

Statele nu mai asteapta ca reglementarile UE sa produca miracole ci se diferentiaza tot mai mult prin adoptarea de strategii industriale clare; investitii coordonate; apararea intereselor economice nationale.

Romania risca sa ramana integrata formal, dar periferica functional, daca nu trece de la "respectam regulile" la "folosim regulile inteligent".

Florin Pogonaru este un om de afaceri roman si presedintele Asociatiei Oamenilor de Afaceri din Romania (AOAR)

"Investitiile vin automat" - nu mai vin, se castiga

In perioada 2005-2019, investitiile veneau relativ usor datorita diferentialului salarial, stabilitatii geopolitice, interesului pentru regiune. In 2026, investitiile sunt selective, conditionate, cer infrastructura, competente, predictibilitate si stat capabil. Capitalul nu mai cauta doar "cost mic", ci: rezilienta, control al riscului, coerenta institutionala. Romania concureaza nu doar cu vecinii, ci cu tari care: subventioneaza strategic, negociaza activ, prioritizeaza anumite sectoare.

"Vin automat" este poate cel mai periculos mit - pentru ca justifica lipsa de strategie.

Ce se schimba fundamental in 2026?

Economia este explicit politizata, avantajele competitive nu mai sunt "naturale", statul conteaza din nou - nu ca administrator, ci ca arhitect. Romania are nevoie de gandire critica, flexibilitate intelectuala si curajul de a abandona cliseele care nu mai functioneaza. Piata ramane esentiala, integrarea europeana ramane vitala, investitiile raman cruciale. Dar nimic nu mai este automat. Pentru Romania, miza nu este ideologica (piata vs stat), ci pragmatica: intelegem noul joc sau jucam dupa reguli care nu mai exista?