Opinii

Anxietate economica, prabusirea optimismului, unu din patru angajati romani au fost la limita burnoutului in 2025 (Indexul Employee Wellbeing 2025 - RoCoach/Novel Research), volum mare de munca, presiunea constanta a termenelor limita, lipsa echilibrului dintre viata personala si cea profesionala, aparitia AI-ului si amenintarile tehnologice asupra propriului loc de munca (dupa 45 de ani, nu mai esti bun din punctul de vedere al schimbarilor tehnologice care apar), companiile cer productivitate in crestere, dar cu echipe in scadere, adica mai putini oameni.

Cam asa arata tabloul pietei muncii la inceput de 2026. In IT se considera ca Romania are deja un cost ridicat, comparabil cu Italia, Spania, Portugalia si chiar Grecia, spune Lucian Popovici de la Bridging Innovation si Bridging Gaps.

Exista o presiune foarte mare pentru reduceri de costuri prin toate mijloacele, iar in final cei care pierd, inevitabil, vor fi angajatii. Companiile prefera sa investeasca din ce in ce mai mult in aplicatii, in IT, in noi programe, chiar daca cele mai multe dintre ele nu justifica nici scopul si nici pretul, decat sa mai investeasca in oameni.

Andrei Pitis, CEO-ul Genezio, a spus la ZF Live: este un punct de inflexiune la care se uita multe dintre firmele de outsourcing, adica sa fie o echipa de cinci programatori care folosesc AI in loc de o echipa de zece oameni fara AI, dar acei cinci oameni care folosesc AI sa fie platiti mai bine. Cresterile salariale anuale de doua cifre au disparut, nu numai in IT, ci si in cele mai multe dintre sectoare.

Perioada de glorie a cresterilor salariale s-a cam terminat pentru Romania, cu foarte putine exceptii doar in anumite joburi supraspecializate, care necesita un nivel extrem de ridicat de pregatire si certificare. In rest, pentru toata lumea va fi inceputul unei lupte de supravietuire si rezistenta la job, in propria organizatie, mai ales atunci cand trec anii si alternativele scad simtitor.

Companiile, atat multinationalele, cat si cele romanesti, nu se inghesuie sa angajeze oameni care au o anumita varsta, sa zicem, in cel mai bun caz, peste 50 de ani, experienta lor nefiind neaparat un atu in multe dintre cazuri. Oricum, AI-ul va face angajarile in viitor, intr-un mod extrem de cinic, fara sentimente, doar pe baza unui simplu brief care va tria CV-urile si candidatii.

Odata ce perspectiva cresterii salariilor se diminueaza semnificativ, iar afirmatia ca Romania a ajuns deja o tara scumpa dintr-o perspectiva salariala se va instala in cadrul companiilor, gradul de anxietate economica creste proportional.

Asta pe langa faptul ca se spune ca, pe masura ce trec anii, devii un rebut pentru companii si, implicit, apoi, pentru societate. Fiecare are perioada lui de functionare, dar problema este ca in Romania, cel putin in sectorul privat, perioada de functionare se reduce semnificativ. Si nu toata lumea se poate angaja la stat dupa 50 de ani, desi foarte multi ar vrea acest lucru.

Daca inainte cei mai multi dintre angajati isi cautau de lucru la alte companii, se uitau continuu dupa alte joburi, acum fiecare incearca sa-si securizeze propriul job si nu este dispus sa se mai miste atat de usor, mai ales ca cresterile salariale se diminueaza semnificativ. Cu exceptia unor pozitii de top, care insa sunt foarte putine si unde cei in discutie isi pot negocia anumite pachete salariale, pentru ceilalti ofertele nu sunt atat de generoase si nici nu au o foarte mare marja de discutie si negociere. Nu stiu daca Romania mai poate produce locuri de munca in IT, cum s-a intamplat in anii precedenti, ci, dimpotriva, cred ca am intrat intr-o perioada in care pozitiile din IT incep sa se reduca.

Asa cum am mai spus, totusi este foarte greu sa ai o reconversie profesionala din IT in constructii, unde se fac angajari. Salariile mari din IT, de peste 2.000 de euro pe luna, plus pachetele de beneficii sunt deja inlocuite in top cu salariile din industria energetica si de gaze, acolo unde se deschid noi oportunitati in industriile existente, dar si in altele care vor veni.

Pe langa problemele care apar la job, discutiile cu seful fiind in top, mai sunt si evenimentele geopolitice care se intampla si pe care le vedem sau le citim in fiecare zi si care incep sa aduca o stare de tensiune in crestere, pentru ca nu stim cum va arata viitorul.

Generatiile de astazi au ce pierde - un job bun, o anumita acumulare financiara, un trai bun, un city-break bun - si de aceea exista aceasta teama legata de ceea ce va urma. Si, in consecinta, generatia de astazi nu este extrem de optimista ca generatiile din spate, adica copiii, vor avea aceeasi viata buna pe care au avut-o ei. Dar, pana la urma, aceasta este lumea de astazi si lumea de maine, iar rezistenta si supravietuirea incep sa fie primele cuvinte.

Aceasta opinie a aparut prima data pe Business Magazin.