Opinii

In afara unui fiasco electoral unic in felul lui (anularea alegerilor prezidentiale din decembrie, inca insuficient de bine explicata populatiei si mai ales dupa ce turul intai a fost initial validat integral), Romania a incheiat anul 2024 si cu un record in ceea ce priveste acumularea de datorii externe ridicate, in afara unei datorii publice interne deosebit de semnificative. Anul trecut, romanii au fost chemati la urne in mod repetat (alegeri locale, alegeri euro-parlamentare, alegeri parlamentare si, in final, alegeri prezidentiale anulate). Pentru a castiga increderea populatiei, autoritatile romane au facut promisiuni electorale nesustenabile de majorare a salariilor si pensiilor (inclusiv a celor speciale), au continuat sa importe masiv produse de consum din strainatate fara sa stimuleze si productia interna, au introdus mini-vacante si zile nelucratoare la niveluri record in Uniunea Europeana (UE), au dezvoltat activitatile turistice pe segmentul de plecari la cote nemaiintalnite si au marit cheltuielile militare in urma agresiunii Federatiei Ruse in Ucraina de acum trei ani, iar tara a suportat un flux major de refugiati din Ucraina in Romania sau/si in trecere prin Romania catre tarile dezvoltate din Occident. Consecintele financiare ale unor asemenea masuri nu au intarziat sa apara. In 2024, Romania a inregistrat cel mai mare deficit comercial si de cont curent (EUR 29,4 mld) din perioada post-decembrista si a atins niveluri record la deficitul bugetar (estimat la 8,7% din PIB). Toate acestea s-au reflectat intr-un indicator macroeconomic deosebit de sintetic si anume datoria externa a tarii care a crescut in proportii alarmante (de la EUR 183,2 mld la sfarsitul lui 2023 la peste EUR 203,6 mld la finalele anului trecut, adica cu peste EUR 20,4 mld doar intr-un singur an). Fata de PIB, nivelul acestei datorii este estimat la peste 58%.

Tab. 1: Romania - Evolutia datoriei externe, 1989 - 2024 (miliarde)

Explicatii

1989

2010

2020

2024

Valuta

USD

EUR

Datoria externa

-0,8

93,63

125,9

203,6

Rezervele internationale (fara aur)

0

32,4

37,4

61,2

Sursa: A. Tanase si M. Radoi - Finante si Chestiuni Monetare Actuale (vol. I si II) 2021 - 2023 si BNR.

Tabelul de mai sus reflecta cresterea fara precedent a datoriei externe, atat in anii de tranzitie, cat mai ales in anii recenti cand Romania a devenit o economie de piata functionala. In acest context o scurta trecere in revista a modului in care era socialista s-a incheiat in mod violent acum 35 de ani, dar cu o datorie externa redusa in mod fortat la zero, merita sa fie intreprinsa. Sunt cateva lectii de invatat.

Economia Romaniei s-a dezvoltat si crescut constant in anii de pana la evenimentele din decembrie 1989. Pretul platit de populatie a fost insa foarte mare prin scaderea constanta, mai ales in anii '80, a nivelului de trai. Conducerea de atunci a obligat tara la eforturi masive pentru a isi lichida datoria externa, lucru unic in epoca moderna. La prim vedere pare un fapt absolut remarcabil, dar o privire mai amanuntita se impune. In general, tarile nu-si platesc niciodata datoriile in totalitate, ci mai degraba au un proces controlat de gestionare/reinnoire a acestora tot timpul, evident la costuri diferite in functie de performanta economica si de alti factori. In vremurile actuale de altfel, cu exceptia catorva tari precum China, Arabia Saudita, Hong Kong sau Kuweit (care pot fi descrise ca fiind cazuri aparte sau particulare), datoriile externe chiar si ale tarilor dezvoltate (incepand cu SUA) sunt de-a dreptul socante. Acum cateva zeci de ani aceste niveluri erau considerate falimentare si tarile aflate in aceasta situatie (mai ales cele in curs de dezvoltare) erau considerate 'paria' si cu greu mai puteau gasi alternative de finantare. De cele mai multe ori unele tari intrau, benevol sau fortate de piata, in discuti pentru anularea sau reducerea acestor datorii, cum de altfel s-a intamplat si in cazul Romaniei in 1982-83, Poloniei, fostei Iugoslavia si mai recent al Greciei.

Revenind insa la 'fenomenul Romania', respectiv plata integrala a datoriei externe, trebuie mentionat ca a fost destul de greu dupa 1989 pentru Romania si eventualii sai creditori sa gaseasca rata adecvata a dobanzilor, si anume pretul corect al noilor datorii de care Romania avea nevoie pentru a se dezvolta. Asta pentru ca, paradoxal, bancile dispuse sa finanteze Romania, nu aveau o unitate de masura a riscului de tara in functie de datoria existenta. Romania nu mai avea nici o datorie, cu alte cuvinte 'algoritmul de calcul' se cam blocase in acest caz. Bineinteles, ca pana la urma costul exact a fost stabilit, dar cazul teoretic al datoriei zero este o curiozitate mentionata probabil de multi teoreticieni si economisti.

Asadar, in afara de reducerea masiva a cheltuielilor cu energia sau alimentatia populatiei, in Romania se gasise si se dezvoltase persistent o 'mantra' devenita comuna in discursuri politice sau in editorialele de presa ale timpului si anume aportul valutar . Aceasta se referea generic la orice modalitate de gasi noi cai de a aduce in tara valuta convertibila, leul romanesc la acea vreme fiind neconvertibil si supra-evaluat mai ales in ultimii zece ani de dinaintea evenimentelor din decembrie 1989. Bineinteles, ca principala sursa in acest sens erau tot exporturile/importurile de materiale si alimente si alte produse care functionau de multi ani. Aceste operatiuni se faceau prin reteaua nationala de companii/societati de comert exterior controlate de stat. Existau insa si alte modalitati de a produce 'valuta' prin exporturi de servicii, de proprietate intelectuala, sport, arta sau alte categorii, si acestea controlate de fosta Agentie Romana de Impresariat Artistic - ARIA. Premiile in bani castigate de sportivi sau oameni de arta, mostenirile cetatenilor romani din strainatate, drepturile celor care participau la cursuri de formare profesionala in afara tarii, drepturile pentru inventii sau inovatii medicale, vanzarile de marfuri prin fostul Comturist si alte asemenea erau constant si, in multe cazuri in totalitate, transferate statului roman.

O alta categorie de 'furnizori de valuta' in toti acesti ani au fost si specialistii romani trimisi pentru cativa ani sa lucreze la societatile bancare sau economice mixte in care statul roman era actionar. Cel mai edificator exemplu au fost specialistii din domeniul bancar care au lucrat la cele mai prestigioase societati cu capital mixt, roman si strain, respectiv la bancile romanesti din strainatate cum au fost Anglo Romanian Bank London, Banque Franco Roumaine Paris, Frankfurt Bukarest Bank de la Frankfurt, Banca Italo Romena Milano si Misr Romanian Bank Cairo, toate infiintate in socialism, dar desfiintate in marea lor majoritate, in mod eronat, in perioada de tranzitie. Acesti salariati erau platiti dupa regulile pietelor in care actionau cum ar fi Londra, Paris sau Frankfurt, dar erau fortati sa cedeze o mare parte a valutei statului roman, conform faimosului Decret nr. 233/23 decembrie 1974 (cu modificarile ulterioare), la un curs de schimb complet nerealist (de exemplu, Lei 4,47/USD, curs oficial si Lei 11/USD, curs necomercial din 1982). Discutam aici de sume semnificative in USD care erau cedate statului in fiecare an. Au existat si alte categorii de specialisti trimisi la ONU, la Geneva sau New York, sau la alte organisme ca FMI, Banca Mondiala, UNESCO si altele, cu acelasi regim de cedare de pana la 90% din venituri lor statului roman.

Revenind la starea de lucruri din prezent si pentru a pune cazul datoriei externe actuale a Romaniei intr-un context mai larg, trebuie mentionat ca aceasta nu este un caz singular. Multe tari dezvoltate, dar mai ales tarile in tranzitie si noile economii emergente, au facut pasi importanti in dezvoltarea lor prin finantari externe si, ca urmare, prin acumulare de datorii. Aceasta modalitate de finantare este o practica internationala larg acceptata. Nivelul total al datoriilor publice la nivel global trecuse in 2022 la peste USD 305 trilioane, din care datorii externe de USD 76,6 trilioane.

Cazul Romaniei are insa cateva trasaturi care sunt motive de ingrijorare. In primul rand, Romania nu s-a imprumutat la extern pentru a isi finanta nevoile de dezvoltare/investitii, ci mai ales pentru consum. Productia interna romaneasca a fost abandonata in multe situatii, pana si pentru unele produse agricole pentru care exista un potential larg recunoscut in tara. Ne-am imprumutat deci sa finantam consumul de produse importate din alte tari si s-a creat astfel o falsa impresie ca PIB-ul Romaniei, masurat dupa metoda de consum, a crescut. Faimosul indemn al unor lucratori ai Bancii Nationale a Romaniei (BNR) ca romanii sa iasa la consum si sa produca PIB a fost complet eronat!

In al doilea rand, ritmurile de crestere a datoriei externe au fost alarmante, mai ales in anii electorali, cum a fost situatia si in 2024 si cum este si prima jumatate a lui 2025. Acest lucru este nesustenabil si in mod fatis eronat. Si in final, in randul populatiei s-a creat impresia ca in Romania nimeni nu controleaza procesul de indatorare la extern si la intern, bineinteles. Ministerul Finantelor Publice si BNR nu si-au indeplinit atributiile conferite prin legile lor infiintare si, in lipsa unor programe cu Fondul Monetar International (care de asemenea a avut o atitudine pasiva fata de aceasta situatie si care in prezent se afla sub scrutinul noii Administratii Trump), au lasat diversele Guverne de dupa 1989 sa se imprumute nelimitat, mai ales in anii electorali.

Daca nu se vor lua masuri de corectare a unei asemenea situatii nesustenabile, pietele externe de capital vor face ele insele corectiile necesare. Semnalul dat de agentia de rating Standard & Poor's la 24 ianuarie 2025 prin modificarea perspectivei la negativa (de la stabila, pana atunci) a ratingului de tara de BBB-/A-3, ar trebui sa ingrijoreze autoritatile romanesti mai ales ca o noua evaluare va avea loc in aprilie. Aceste corectii din afara vor fi insa mult mai scumpe si mai greu de suportat pentru populatie. Cazul Greciei este demonstrativ. Mass-mediei din Romania ii revine un rol esential in a explica romanilor situatia creata de autoritati succesive, motivate in principal de scopuri politice si/sau electorale si nu neaparat economice. Adevarul trebuie spus romanilor foarte clar, chiar daca va fi greu de acceptat.