Opinii

Generatia Z isi doreste sa se pensioneze (mult) mai devreme. Un sondaj recent desfasurat pe paginile de social media ale Ziarului Financiar scoate la iveala ceva ce, sincer, nu mai surprinde pe nimeni: majoritatea tinerilor viseaza la o iesire din campul muncii cu mult inaintea varstei oficiale, semn ca modelul clasic al unei cariere lungi, urmata de o pensie tarzie, nu suna deloc bine pentru gen Z. 50% dintre respondenti ar vrea sa se pensioneze undeva intre 50 si 60 de ani, adica mult mai devreme decat realitatea economica a oricarui stat european le-ar permite, in timp ce peste un sfert considera ca la 60-65 este rezonabil, doar 14% viseaza la pensie sub 50 de ani, si doar un modest 11% isi imagineaza ca ar putea munci senini si fericiti si dupa 65 de ani.

Nu e greu de inteles de ce generatia Z isi doreste sa se pensioneze mai devreme si aduc in spatiul public tot mai des acest subiect. In primul rand, pentru ca sunt, alaturi de mileniali desigur, generatia burnout-ului precoce. Au intrat pe piata muncii direct din pandemie, cu KPI-uri si deadline-uri care nu iarta, si cu un soi de "always on" care nu ii mai lasa nici sa respire. Apoi, sunt si generatia care a crescut intr-un context economic si social instabil: crize financiare, pandemii, razboaie, schimbari climatice. Viziunea "muncesti 40 de ani, apoi te bucuri linistit de pensie" le suna mai mult a gluma. Cine garanteaza ca mai exista o pensie reala pentru gen Z dupa 63-65 de ani?

Tinerii au fost crescuti cu ideea ca pot fi orice si ca trebuie sa performeze in orice context, dar realitatea este ca joburile de astazi nu le lasa prea mult spatiu pentru a se bucura de viata. Daca pentru parintii nostri era normal sa ramana la acelasi loc de munca douazeci de ani si sa se gandeasca la pensie ca la o etapa fireasca si indepartata, pentru ei totul se simte ca un sprint maraton in care nici nu apuca sa ia o pauza ca deja se mai intampla ceva in lume. Cresc inflatia, TVA-ul, preturile - totul in timp ce ei trebuie sa isi puna viata in ordine.

Generatia Z mai are si o alta particularitate: nu mai priveste munca drept singurul drum catre validare sociala. Daca pentru celelalte generatii succesul era masurat in ani de vechime si intr-o pensie sigura, pentru gen Z succesul se masoara in timp liber, in experiente si in posibilitatea de a spune "nu" atunci cand simt ca un job ii consuma mai mult decat le ofera. Este o schimbare de prioritati nascuta din realitatea ca a munci mult nu inseamna neaparat a trai bine.

Daca ne uitam in lume, varsta de pensionare este tot mai mult impinsa in sus. In Germania si Italia se discuta despre 67 de ani, in Franta recent au iesit sute de mii de oameni in strada pentru ca guvernul a decis sa ridice pragul de la 62 la 64, iar in alte state scandinave exista un sistem flexibil prin care poti alege sa te pensionezi mai devreme, dar cu o pensie mai mica, sau mai tarziu, dar cu beneficii mai mari. In schimb, in Indonezia oamenii ies din campul muncii la 57 de ani, iar in Turcia barbatii se pensioneaza la 60 si femeile chiar la 58. Din pacate, nu vorbim despre sisteme care ar putea fi copiate usor in Europa de Est, unde oricum presiunea pe fondurile de pensii este uriasa, dar aceste exemple ne dau macar o idee despre faptul ca nu toata lumea e condamnata sa munceasca pana aproape de 70 de ani.

Si in fond, intrebarea nu este doar la ce varsta vrem sa ne pensionam, ci la ce varsta vrem sa incepem sa traim cu adevarat. Pentru multi dintre noi, raspunsul e simplu: mult mai devreme decat ne lasa sistemul prin varsta de pensionare stabilita.

Oana-Maria Ionita este social media manager, Ziarul Financiar, BUSINESS Magazin, Dupa Afaceri PREMIUM