Opinii

Secolul XX a fost martorul mai multor miracole economice. Unul dintre cele mai importante a fost transformarea Coreei de Sud intr-o putere economica si tehnologica care continua sa performeze in noua era a inovatiei. Spre exemplu, pe partea de energie curata, Coreea de Sud a inregistrat in 2022 3200 de brevete de inalta calitate, fata de 3800 pentru intreaga Uniune Europeana cu retorica sa verde si 3900 pentru Japonia. Modelul sud-coreean a fost cel al managementului-tigru, un rezultat al imbinarii culturii confucianiste, a modelului japonez de capitalism industrial, a antreprenorialismului american si al dirijismului din perioada pre-democrata. In cartea sa, "Semintele managementului-tigru - fundamentele capitalismului coreean", Martin Hemmert a analizat fuziunea acestor elemente, toate de import, intr-o formula autentica coreeana de dezvoltare a unor campioni nationali competitivi global.

Ma preocupa analiza acestor modele nu pentru ca as crede ca ele pot fi aplicate mot-a-mot in Romania, ele fiind contingente istoric si cultural, ci pentru ca dezvoltarea Romaniei in perioada urmatoare necesita o abordare de management-tigru (sau poate lup?) inspirata din varii modele nationale de succes dar calibrata la realitatile, slabiciunile si avantajele comparative ale Romaniei. Trebuie sa trecem dincolo de faza de mimetism, uneori prematur sau neadecvat, si sa dezvoltam o cultura strategico-economica nationala din care sa reiasa modelul care sa ne asigure dezvoltarea in perioada urmatoare. In curand, ne vom atinge limitele modelului actual de dezvoltare, provocator de dezechilibre prin supra-ponderea consumului, si riscam sa ajungem in "capcana venitului mijlociu". Nu suntem singurii in aceasta situatie, insa literatura de specialitate ne spune ca, odata intrati in capcana, cu greu vom reusi sa ne reformam economic. Lupta politica pentru o placinta stagnanta ne va distrage atentia, iar riscul este de a imbatrani fara sa fi ajuns bogati si dezvoltati si fara sa fi realizat convergenta cu Vestul Europei.

Accentul pus in discursul national pe reforma statului nu a fost dublat de un accent similar pus pe designul sectorului privat si a diviziunii potrivite a muncii dintre public si privat pentru a continua parcursul de tigru european. Nu mai putem fi un hub competitiv prin costul redus al muncii, nici in productie si nici in IT. Lanturile de productie europene in care ne-am integrat si au asigurat capital si transfer de know-how care ne-au alimentat cresterea pana acum au devenit fragile si stagnante. La fel ca Japonia si Coreea de Sud la vremea lor, trebuie sa absolvim scoala integrarii economice regionale si sa devenim globali. A sosit momentul Romaniei Globale si a internationalizarii accelerate a lupilor dacici de secol XXI.

Sunt trei coordonate principale ale unui asemenea demers: diversificarea parteneriatelor economice, rolul tehnologiei ca multiplicator al fortei nationale (de la brate la creiere si la branduri) si rolul autoritatilor ca facilitator al Romaniei globale economic. Nu fac apel la dirijism sau la formule etatiste deja perimate, ci la rezolvarea problemei nationale de coordonare pentru a descatusa energiile noastre economice si creative considerabile. Informatia, imaginea si influenta -si procesele si platformele in acest sens- merg mana in mana cu investitiile.

Aici as sugera patru elemente principale ale unei abordari nationale noi. Primul ar fi un focus regional nou; secolul XXI fiind cel al Asiei din punct de vedere economic, consider ca este o macroregiune care trebuie valorificata cel putin pana cand ea insasi se va lovi de probleme de tranzitie economica si demografica. Asia nu este doar China, este si Japonia, India, Pakistan, Indonezia, Malaezia, sau regiunea Golfului. Eventuala materializare a ambitiilor geopolitice americane nu distrage de la realitatea potentialului economic al regiunii. Al doilea ar fi o agilizare nationala si ca practici competitive (unde, cum zicea Picasso, artistii cei mai buni fura cel mai mult de la altii), dar si ca valorificare a avantajului flexibilitatii noastre in maparea culturala. Apelez aici la vorba din popor cu romanul care se descurca, fie ca o face in muntii Afganistanului, in centrul de excelenta pe human intelligence (humint) al NATO de la Oradea, intr-un bazar din Indiile de Est sau intr-o camera de consiliu din Asia-Pacific. Romania competitiva, indrazneata, benigna geopolitic, agresiva in identificarea de piete si de formule win-win are multe de castigat intr-o lume in care statele vor fi tot mai reticente la subtextul geopolitic al jocurilor cu marii actori. Al treilea element este valorificarea noilor tehnologii prin politici de implementare la nivel national, fie ca vorbim de digitalizare si automatizare, fie de dezvoltarea de noi produse si servicii prin competente nou dobandite in domenii lucrative.

Ultimul, dar si cel mai provocator element, este realizarea tandemului public-privat intr-un mod realist pentru sistemul romanesc dar si performant. Un PPP modern, pe bune. Reforma sistemului de misiuni economice romanesti, reducerea asimetriei informationale dintre noi si alte regiuni, productia si distributia de business intelligence dar si facilitati pentru ajustarea calculului de risc al firmelor romanesti si investitorilor romani sunt necesare, dar nu si suficiente. Poate ca nu vom recrea un MITI japonez (Ministerul Comertului si Industriilor Internationale), care a ancorat modelul japonez de dezvoltare internationala intre 1949 si 2001, insa un nou model de conlucrare intre Ministerul Afacerilor Externe, ministere de resort si agentii precum ARICE poate raspunde la noile provocari. Intr-un material de politici publice care va fi publicat in curand de catre IDR, am argumentat ca instrumente cheie in acest sens pot fi: asistentul diplomatic AI, un nou model interinstitutional bazat pe echipe MAE implantate in varii ministere si echipe ministeriale implantate in ambasadele si consulatele Romaniei din strainatate si o mai buna coordonare cu sectorul privat inclusiv pentru mobilizarea resurselor sale deja considerabile.

Eu sunt optimist ca miracolul economic romanesc este abia la inceput, iar un model de internationalizare economica a tarii prin tigri romanesti ne poate asigura vectorii de crestere pentru a raspunde la asteptarile cetatenilor romani si la provocarile scaderii populatiei noastre. De fiecare data cand aud ca nu se poate, imi amintesc si ca nicio economie moderna sau contemporana nu a devenit dezvoltata fara aceasta internationalizare. Romania Globala, optimista si activa, este raspunsul la fragmentarea globala, la noua paradigma protectionista si la nevoia de noi modele care sa ne asigure dezvoltarea. Sa avem incredere in Romania si in oamenii ei, antreprenori, diplomati, atasati economici, in cetatenii nostri si in dorinta lor de a avea o viata mai buna, de succes!

Radu Magdin este analist global si CEO Smartlink Communications