Business international

In luna martie, preturile petrolului au crescut si cu peste 60%, o ascensiune record, atingand cote nemaivazute in ultimii zece ani. Brentul, referinta pentru pietele internationale, a stat un timp la aproape 120 de dolari pe baril. Iranul ameninta ca poate duce cotatiile la 200 de dolari pe baril. Acestea sunt conditiile in care exporturile americane de combustibili - benzina, motorina, nafta, kerosen si altele - catre Europa au crescut cu 27%, iar cele catre Asia s-au dublat.

Insa unul dintre cei mai mari producatori de petrol din lume nu se poate bucura de situatie. Exporturile Arabiei Saudite, tara afectata direct de razboiul extins din Iran si Orientul Mijlociu si de blocarea stramtorii Ormuz, au scazut cu 50% in martie. Dar ceea ce pentru unii este ciuma, pentru altii este muma. Luna trecuta, India si-a dublat importurile de petrol din Rusia, profitand de relaxarea sanctiunilor impuse de SUA titeiului rusesc. Petrolul era deja pe mare, in tancuri petroliere.

Poate ca rafinariile indiene au fost primii clienti sau clientii preferati. Sau pur si simplu au fost cei care au acceptat sa plateasca mai mult. Cat timp a fost sub sanctiuni, titeiul rusesc s-a vandut la discounturi semnificative fata de Brent, inclusiv catre clientii din India. Insa in ultima saptamana, spun traderii, Rusia isi vinde petrolul la preturi mai mari, chiar peste cotatiile Brent. Diferenta a ajuns si la 8 dolari pe baril, ceva rar care arata cat de mult se inteteste concurenta pentru petrol in lipsa combustibilului din Orientul Mijlociu.

India isi acopera cu importuri pana la 90% din necesarul de petrol. Accesul rafinariilor indiene la titei rusesc si setea Asiei pentru combustibil au facut ca exporturile de motorina ale Indiei catre Asia de Sud-Est sa atinga in martie cel mai ridicat nivel din ultimii sapte ani si jumatate, potrivit Reuters. Ce face India contrasteaza cu situatia din tarile vecine. Multe dintre ele, inclusiv China si Coreea de Sud, au interzis sau au limitat drastic exporturile de combustibili si carburanti in conditiile in care sunt dependente de importuri.

Filipine, de exemplu, este printre primele tari din lume care au intrat in stare de urgenta energetica nationala dupa ce preturile benzinei si motorinei s-au dublat luna trecuta. Acest stat isi importa 98% din petrolul de care are nevoie din Orientul Mijlociu. Rafinariile indiene isi vand marfa, bineinteles, la preturi mai mari. Iar guvernul Indiei profita, majorand taxele pe exporturi.

La celalalt capat al lumii, exporturile de produse rafinate din petrol, adica combustibili, ale SUA au stabilit un nou record in martie. Livrarile de benzina, motorina, nafta, combustibil pentru aeronave si altele catre Europa au crescut cu 27% fata de luna anterioara. Cele catre Asia s-au dublat, iar exporturile catre Africa au urcat cu 169%. Produsele de rafinare sunt in general mai scumpe decat petrolul si de aceea sunt mai profitabile. Prin ce s-a mai remarcat luna trecuta este ca rafinariile americane au expediat cantitati record de combustibili pe rute rar folosite inainte de razboiul din Iran, cum ar fi de pe coasta Golfului Statelor Unite in Australia si chiar de pe piete americane dependente de importuri catre Europa.

In alta parte, chiar si exporturile de petrol ale Venezuelei, tara proaspat readusa in sfera de influenta a SUA, au sarit in martie de pragul de un milion de barili pe zi pentru prima data in ultimele sase luni. Unul dintre clientii traditionali sunt SUA.

Razboiul din Iran este o oportunitate si pentru producatorii de gaze naturale lichefiate din afara zonei Golfului Persic. Australia este un exemplu. Iesirea Qatarului de pe piata in urma bombardamentelor iraniene inseamna ca aceasta tara ocupa acum locul doi in lume la exporturile de GNL, dupa SUA. Daca in trecut o buna parte din clientii asiatici cautau sa cumpere mai putin din Australia si mai mult din tarile din Orientul Mijlociu, acum nu mai au de unde alege. Iar autoritatile australiene vor sa profite de pozitia superioara pe care o au acum pentru a-si asigura importurile de carburanti de la tarile asiatice catre care tara lor exporta gaze. Australia isi importa pana la 90% din benzina si motorina de pe piata din Japonia, Singapore si Coreea de Sud.

In martie, unele benzinarii australiene au ramas fara carburanti. Producatorii de GNL fac acum lobby pentru cresterea productiei, ceea ce inseamna stimularea investitiilor de catre guvern. Iar acest lucru atrage atentia spre o alta schimbare pe piata petrolului si gazelor naturale pe care o produce razboiul din Iran.

Este evident ca lumea are nevoie de petrol si gaze, desi in ultimii ani s-a pus accentul, mai ales in Europa, pe electrificare si energie din surse regenerabile. Sunt traderi care spun ca cerere va exista mult timp de-acum incolo. Asa par sa creada si executivii marilor companii de petrol si gaze - Big Oil. Multe dintre acestea au lasat pe tusa planurile de "inverzire" sau au renuntat complet la ele si vor sa insiste mai mult pe operatiunile de explorare pentru a se asigura ca au rezerve atunci cand exploatarile vechi seaca.

Aceasta reorientare era vizibila inainte de razboiul din Iran. Actualul puseu cu tenta de criza energetica mondiala, in care preturile energiei si mai ales ale petrolului, carburantilor si gazelor naturale, au explodat, cel mai probabil le va incuraja. Insa exista si riscuri. Din 2018 incoace volatilitatea preturilor a fost normalul. Dupa cresteri semnificative si cote record au urmat si prabusiri abrupte.

In perioada 2007-2008 preturile petrolului au inregistrat un salt dramatic, crescand de la sub 60 de dolari pe baril la inceputul anului 2007 la un maxim istoric de peste 147 de dolari pe baril pana in iulie 2008. Impulsul a venit de la cererea mare si oferta limitata. Insa preturile s-au prabusit la 30-40 de dolari pe baril pana la sfarsitul anului 2008, pe masura ce criza financiara globala a franat cererea.