Business international

La editia de anul trecut a Targului International de la Havana, Sala 10 a halelor ExpoCuba a fost plina de reprezentanti ai companiilor chinezesti, vedetele fiind producatorii de masini. Cele mai multe dintre aceste companii sunt exportatori de produse catre Cuba de decenii. Sunt si creditori rabdatori. Clientii cubanezi le sunt datori milioane de dolari, de ani de zile.

In teoria jocurilor geopolitice, datoria inseamna influenta pentru creditor. China vinde pe datorie in Cuba, investeste in infrastructura cubaneza, in porturi, telecom si ferme fotovoltaice, si colaboreaza cu aceasta tara din America de Sud in domeniul sanatatii. Americanii spun ca China si-a construit si o baza de spionaj acolo, de unde asculta ce se intampla in SUA. Cuba este o tara saraca sau saracita, dupa interpretarea unora, care se confrunta cu o criza perpetua, cu o economie franata de penurii de electricitate si de energie in general si care renunta doar foarte lent la controlul statului.

Cu toate acestea, companiile straine cauta oportunitati acolo, suna retorica guvernamentala. La Fihav 2025 au fost prezente delegatii din 52 de state (printre care Iran si Uganda), dupa cum scrie IPS, o agentie de stiri internationala specializata pe lumea emergenta. "Iata-i aici pe oamenii de afaceri carora le datoram bani, fata de care nu ne-am putut respecta angajamentele. Si cu toate acestea, ei sunt in Cuba", a spus presedintele cubanez Miguel Diaz-Canel la deschiderea Fihav 2025. El a subliniat ca in pofida datoriilor, acei oameni de afaceri "continua sa aiba incredere in Cuba", avand un sentiment de "devotament" si speranta ca vin vremuri mai bune.

Constructorul de masini China Auto Caiec, companie de stat, a inceput sa vanda generatoare de energie electrica in Cuba in 1995 si in prezent distribuie automobile, camioane, utilaje agricole, materii prime, alimente, ingrasaminte si multe alte bunuri. Reprezentantul sau in Cuba, Wu Han, a declarat pentru IPS ca principalul lor client era industria de stat, dar ca acum nu mai fac prea multe afaceri cu statul si ca lucreaza mai mult cu sectorul privat. Acest lucru se datoreaza faptului ca statul nu mai poate plati, iar compania sa - la fel ca alte firme chinezesti - solicita de obicei plati in avans de la clientii cubanezi. In prezent, marfurile nu sunt descarcate in port pana nu este efectuata plata, cu doar cateva exceptii. In urma cu un deceniu, companiile chinezesti permiteau termene de plata intre 360 si 720 de zile.

Dar statul cubanez si-a pierdut treptat solvabilitatea economica si, ca urmare, datoreaza companiei China Auto Caiec aproximativ

200 de milioane de dolari, care s-au acumulat din 2015, a explicat Wu. "Ne confruntam cu dificultati serioase si cautam solutii. De asemenea, nu vrem sa abandonam intreprinderile de stat; au fost multi ani de cooperare", a spus el. Reprezentantul chinez a recunoscut ca unul dintre motivele pentru care compania sa mentine un birou comercial in Havana este acela ca inca spera sa recupereze datoria intr-o zi - si pentru ca "piata cubaneza este speciala in lume". Dar China nu intretine Cuba, avertizeaza Financial Times.

Si nici nu face eforturi prea mari pentru a o tine pe linia de plutire. Criza economica perpetua inseamna ca economia cubaneza nu are ce sa produca pentru a exporta in China. Nici macar zahar, insuficient pana si pentru consumul intern. De materii prime nici nu poate fi vorba. Situatia contrasteaza cu cea din America de Sud, unde in unele cazuri China este principalul importator si partener comercial de top, la concurenta cu SUA.

Nu exista date oficiale despre investitiile chineze in Cuba, dar economistul cubanez Omar Everleny spune ca acestea sunt "de ras" daca sunt comparate cu suma totala de 160 de miliarde de dolari investita de chinezi in America de Sud si Caraibe intre 2005 si 2020. Cuba este membru al initiativei chineze Belt and Road din 2008, iar China ramane al doilea partener de comert al insulei, dupa... Venezuela.

Venezuela trimite pe insula petrol si primeste la schimb doctori cubanezi. Beijingul are "parteneriate strategice cuprinzatoare" cu Brazilia, Argentina, China, Ecuador, Mexic, Peru si Venezuela, toate aceste tarii fiind exportatori mari de materii prime, nu si cu Cuba. Ce poate oferi Cuba Chinei este pozitia sa strategica. Si, dupa unii analisti, China profita de acest lucru, instalandu-si in Cuba statii de ascultare electronica. De asemenea, Havana poate sustine proiectele chineze.

Cuba a devenit recent stat partener al BRICS, organizatie in expansiune a lumii emergente, condusa dupa toate aparentele de China, care si-a propus sa reduca influenta economica si financiara a SUA in lume. Unii spun ca China a devenit cel mai mare "binefacator" al Cubei, luand locul Rusiei. In urma cu 20 de ani, din UE veneau cele mai multe investitii straine in Cuba. Un membru de baza al BRICS este Brazilia, cea mai puternica economie sud-americana.

Daca Cuba este sub embargou american, Brazilia a fost lovita de SUA cu taxe vamale. In acest timp, China si-a accelerat investitiile in economia braziliana, companiile chineze fiind interesate mai ales de agricultura si de materii prime rezultate din minerit. De aceea, anul trecut ele au investit in terminale portuare de cereale, in vagoane de marfa si mine.

Nici energia nu a fost ocolita. Brazilia este pe locul trei in lume la marimea capitalului chinez primit, iar catre China se duc cele mai multe exporturi braziliene. China este principalul importator de soia, carne de vita, carne de pasare, porumb, zahar si celuloza din Brazilia. Anul trecut, exporturile Braziliei catre China au urcat cu 6%, la 100 de miliarde de dolari, iar cele catre SUA, al doilea partener de comert, au scazut cu 6,6%, la 37,7 miliarde de dolari.

Ca un rezumat, China nu doar ca exporta tehnologie si industrie in Brazilia, dar a devenit parte din baza industriala braziliana. Si pe deasupra, prin puterea sa de cumparare, a facut ca agricultura braziliana sa fie dependenta de piata chineza. Brazilia face parte din blocul economic sud-american Mercosur, cu care UE intarzie semnarea unui tratat de comert liber.