Opinii

Initiativa guvernului interimar de a publica veniturile din top managementul companiilor de stat a constituit nu numai un eveniment de tip wikileaks, ci si o punere pe tapet a ceea ce se banuia de mult timp: top managementul companiilor de stat este un fel de Salary Valley, o vale a veniturilor privilegiate, rupte total de performanta si competenta.

Aceste randuri incearca sa puna in evidenta nu numai faptul ca se castiga mult la stat, dar si modalitatea de a (ne)justifica acele sume.

Datele publicate pe guvernanta.gov.ro vizeaza conducerile a 121 de companii de stat si peste 1350 de documente publice, insemnand si CV( ne ajuta sa vedem traseul profesional al celor care conduc companiile apartinand statului) si contracte de mandat(adevarate fortarete salariale). In urma centralizarii datelor rezulta ca peste 370 de persoane au venituri lunare de pana la 25.000 lei, 115 intre 25.000 si 50.000 de lei, 36 intre 50.000 si 100.000 de lei. Iar o persoana trece de 100.000 de lei lunar. Un caz aparte il reprezinta persoanele, peste 100, care cumuleaza cel putin doua functii. Acest wikileaks a facut un screening salarial top managementului din companiile de stat, punand in evidenta latura extractiva a celor ce conduc aceste companii.

Informatiile "scurse" ne arata ca salariile imense nu sunt ancorate de rezultatele obtinute de companiile respective, ba, din contra, ranforsatele salarii sunt autonome in raport cu problemele cu care se confrunta firmele. La stat salariile sunt independente de competenta, si sunt transformate mai mult in recompense pentru loialitate. Companiile de stat au devenit insularizari salariale, adevarate pungi de profitori si sinecuristi, lasand senzatia de vraiste in intregul sistem.

S-a incercat sa se acrediteze ideea ca ar fi o echivalenta, din punct de vedere managerial, intre companiile publice si marile companii private. Ne confruntam cu doua ipostaze diferite: in timp ce CEO-ul din mediul privat da socoteala in fata actionarilor pentru actiunile sale, "CEO"-ul (ghilimele absolut necesare" de la stat nu da socoteala nimanui, el tocand intr-una bani publici fara ai pasa de urmarile deciziilor sale. Afirmatia conform careia castigurile pentru CEO trebuie sa fie egale indiferent daca presteaza in mediul privat sau la stat este falsa. Nu putem pune egalitate, din punct de vedere al responsabilitatilor, intre CEO de la Nvidia sau Anthropic si CEO de la o companie de stat. Primii naviga intr-o jungla a concurentei, ceilalti beneficiaza de confortabile monopoluri si protectie politica.

Contribuabilul se intreaba, pe buna dreptate, cine decide aceste salarii? Cine forjeaza aceste majorari? Cine are aceasta alonja decizionala in stabilirea salariilor? Care sunt criteriile care stau la baza acestor salarii centrate doar pe growth? Ce se intampla cand un salariu imens nu produce si rezultate? Da cineva seama pentru contraperformanta?

Desi Ordonanta de Urgenta 109/2011 privind guvernanta corporativa a intreprinderilor publice stabileste criterii de performanta si proceduri de selectie, asistam la o desirare a acestora in procesul interventiei factorului politic. Problema nu este reprezentata de lipsa regulilor de guvernanta corporativa, ci felul in care acestea sunt eludate. Politicianul se crede CFO(Chief Financial Officer) dar pe bani publici.

Nu mai este niciun secret ca in fruntea companiilor strategice politicienii numesc persoane fara pregatire in domeniul respectiv, fara experienta, iar despre competente, nici vorba. Asa s-a ajuns ca un neica-nimeni, blindat cu carnetul de partid, un veritabil "pasaport politic" sa faca un fel de alpinism profesional, si sa se catare in top managementul companiilor de stat. In momentul cand criteriul politic invinge criteriul competentei, ne confruntam cu o problema grava de sistem.

Politicienii se straduiesc pentru ca oamenii lor sa se branseze cat mai repede la jgheabul banului public, nu-i intereseaza in niciun fel competenta acestora. Aici nivelul salarial a depasit cu mult geamandurile rationalului si seamana mai mult a uluire, devenind din ce in ce mai putin controlabil. Politicianul in cautare continua de review-uri pozitive a facut concesii salariale, fara sa-i pese de consecinte, girand toate nazdravaniile salariale. Veniturile la stat sunt mai mult recompense pentru pozitia dobandita in ierarhie, si nu pentru activitatea prestata.

Este nevoie de o reconfigurare a intregului sistem salarial din administratia publica si din companiile de stat care trebuie sa cuprinda reguli clare de numiri pe functii, criterii de performanta, indicatori de performanta masurabili, cum se sanctioneaza contraperformanta. Daca aceste masuri nu se vor lua, plus multe altele, Salary Valley va continua sa prospere si sa toace mai multi bani publici, crescand presiunea pe bugetul deja schilodit ajuns aproape in stadiul de bankruptcy sau schema Ponzi.