Michael: filmul care îţi spune că... nu contează

Pentru cineva din Generaţia Z, popularitatea lui Michael Jackson în anii '80 şi '90 pare cu totul neverosimilă, iar din acest punct de vedere filmul biografic Michael face dreptate unui statut la care celebrităţi ale momentului precum Taylor Swift pot doar să viseze. O apariţie a lui Michael Jackson făcea lumea să se oprească loc, bloca bulevardele şi provoca palpitaţii fanilor gata de orice doar ca să fie un centimetru mai aproape de idolul lor. Cu nepotul lui Jackson, Jaafar, în rolul principal, filmul regizat de Antoine Fuqua prezintă frânturi din viaţa celui mai mediatizat om al planetei în acea perioadă. Din păcate, dincolo de aspectul fragmentat specific filmelor biografice care se mulţumesc să fie echivalentul unui album de "greatest hits" al celui reprezentat, Michael se termină atât de brusc, încât mai că-ţi vine să intri pe net să verifici dacă nu cumva urmează un sequel. Chiar dacă nu putea găsi un actor care să-l interpreteze mai bine pe megastar şi chiar dacă recreează ireproşabil secvenţe din videoclipurile sale şi din coregrafiile executate în timpul turneelor, Michael este... fuşereala unei vieţi: când nu se cântă, scenele sunt înghesuite abrupt pentru a discuta cât mai eficient (nu narativ, ci temporal) copilăria dificilă, povara celebrităţii şi obsesia pentru perfecţiune. Poate că scenarist este John Logan, cunoscut pentru Gladiator, The Aviator şi multe altele, dar Michael are complexitatea scenaristică a unui playlist de pe YouTube. Dar ce deranjează cel mai mult la premiera de vineri este gigantica sa omisiune: filmul refuză să pomenească acuzaţiile de pedofilie ultra-mediatizate în anii '90. Practic, ce face acest film este să sugereze publicului, prin prezentarea numai a aspectelor pozitive, că a abuza (sau nu) un copil... nu contează. Desigur, pentru o parte a publicului, care a decretat deja interior că aceste acuzaţii sunt nişte invenţii ale unor familii gata de orice pentru a obţine despăgubiri financiare, aceste acuzaţii chiar nu contează. Dar Michael reuşeşte un lucru cu totul pervers: anume să-i convingă că nu contează chiar şi pe spectatorii care şi-ar fi dorit ca filmul să discute şi aspectele nefrecventabile ale vieţii lui Michael Jackson. Or, contează doar Bad, doar Thriller şi doar Billie Jean. Dar oare chiar aşa stau lucrurile? Producătorii filmului (printre care familia Jackson şi estate-ul Michael Jackson, adică entitatea juridică ce administrează brand-ul cântăreţului) se jură că au vrut să zică de acuzaţii, dar ce să vezi, după ce au terminat filmările au descoperit că o decizie judecătorească interzicea ca Jordan Chandler, unul dintre copiii care l-au acuzat pe Jackson de abuzuri sexuale, să fie pomenit. Faptul că sute de oameni au lucrat la acest film fără să le treacă prin cap să verifice ce pot spune şi ce nu te face să te întrebi dacă nu cumva Michael a fost realizat cu o inteligenţă artificială nu foarte inteligentă sau dacă nu cumva totul a fost o stratagemă a "estate"-ului Michael Jackson, care a vrut de la bun început să nu exploreze această direcţie în biopic. Dar dincolo de aceste aspecte ce ar trebui să fie exterioare unui film, Michael este un biopic leneş şi limitat. Desigur, povestea megastarului al cărui talent a fascinat global şi a influenţat tot ce a însemnat entertainment în ultimele decenii este mult prea complexă pentru a fi spusă în două ore. Totuşi, se putea face în aşa fel încât publicul să nu simtă că urmăreşte un lung trailer al unui serial despre Michael Jackson. Doar modul cum cântăreţul a devenit primul artist de culoare ale cărui videoclipuri au fost incluse în programele MTV ar trebui să primească un întreg episod într-un astfel serial, doar că în film primeşte o singură scenă.

Stiri

Michael: filmul care îţi spune că... nu contează

Articole asemanatoare