Cultura si divertisment

Putine subiecte din cultura romana au provocat atatea controverse precum moartea lui Mihai Eminescu. Eminescu avea doar 39 de ani cand, la 15 iunie 1889, a inchis ochii pentru totdeauna si nici acum nu exista raspunsuri clare la intrebari obiective. "De ce a murit Eminescu"? Aceasta e intrebarea care imparte, desparte si iar ii imparte deopotriva pe istorici, medici, eminescologi. Documente si marturii care sustin alte ipoteze Versiunea oficiala si ce am invatat la scoala: complicatii ale unei boli nervoase. Literatura de specialitate mai adauga: boala nervoasa agravata de sifilis si de probleme cardiace. Cu toate astea, documente si marturii din ultimele decenii incearca atestarea unei alte ipoteze: poetul ar fi murit in urma unei lovituri primite in ospiciul doctorului Sutu din Bucuresti. In volumul "Eminescu tarziu. Trecerea", cercetatorul Nicolae Georgescu reia documentele epocii si reconstruieste ultimele luni din viata poetului. Cartea nu ofera un verdict definitiv, dar arata cat de neclara si contradictorie este povestea mortii lui Eminescu. Marturia care a reaprins scandalul - fostul frizer al regelui si apropiat al poetului Una dintre cele mai tulburatoare relatari apare intr-un articol publicat in ziarul "Universul", in 1926. Martorul este Dumitru Cosmanescu, fost frizer al regelui si apropiat al poetului, care sustine ca l-a ingrijit pe Eminescu in sanatoriul doctorului Alexandru Sutu. Potrivit acestuia, in dupa-amiaza zilei mortii, Eminescu i-ar fi propus sa iasa la plimbare prin gradina ospiciului si sa cante impreuna "Desteapta-te, romane!". In timpul plimbarii, un alt pacient l-ar fi lovit pe poet din spate cu o caramida in zona capului. "Eminescu, lovit dupa ureche, a cazut jos cu osul capului sfaramat", a povestit Cosmanescu. Martorul sustine ca poetul i-ar fi spus: "Dumitrache, adu repede doctorul ca ma prapadesc... Asta m-a omorat!". La scurt timp dupa incident, Eminescu ar fi murit. Relatarea a fost considerata mult timp exagerata sau neverosimila. Totusi, Nicolae Georgescu arata ca ea coincide cu alte marturii din epoca, inclusiv cu scrisoarea surorii poetului, Harieta Eminovici, care afirma ca moartea fratelui sau "a fost cauzata prin spargerea capului ce i-a facut-o un nebun". Versiunea oficiala: boala si stop cardiac In 1931, medicul V. Vines, care il tratase pe Eminescu la Institutul Caritatea, a publicat in revista "Romania medicala" o explicatie complet diferita. Potrivit lui, poetul suferea de o boala psihica severa si de o afectiune cardiaca mai veche. Doctorul descrie un Eminescu dezorientat, slabit fizic, cu tulburari neurologice si psihice. El sustine ca poetul fusese lovit accidental cu o piatra de un alt pacient, dar rana ar fi fost superficiala si s-ar fi vindecat rapid. Problema ar fi aparut ulterior, cand Eminescu si-ar fi infectat singur pansamentul, provocand un erizipel - o infectie grava a pielii. Potrivit medicului, aceasta complicatie, combinata cu boala cardiaca de care suferea deja, ar fi dus la moartea poetului prin sincopa cardiaca. Aceasta versiune a fost preluata ulterior de George Calinescu si a devenit, practic, explicatia oficiala a mortii lui Eminescu pentru mare parte a secolului XX. A avut Eminescu sifilis? O alta controversa priveste diagnosticul de sifilis, repetat ani la rand in biografiile poetului. Nicolae Georgescu arata insa ca multe dintre presupusele dovezi sunt indirecte si interpretate fortat. In plus, tratamentul cu mercur administrat poetului - standard pentru sifilis in epoca - i-ar fi putut agrava starea generala. Mai multi cercetatori moderni au pus sub semnul intrebarii diagnosticul de sifilis, considerand ca simptomele lui Eminescu ar putea indica alte afectiuni neurologice sau efectele intoxicatiei cu mercur. Crima sau neglijenta? Nicolae Georgescu nu afirma direct ca Eminescu a fost asasinat, dar sugereaza ca varianta unei lovituri mortale nu poate fi eliminata complet. El vorbeste despre posibilitatea unei "a doua agresiuni" asupra poetului si despre incercarea medicilor de a evita un scandal public care ar fi compromis imaginea ospiciului. Autorul atrage atentia si asupra conditiilor din azilele psihiatrice ale vremii, unde pacientii violenti si cei linistiti erau tinuti impreuna, fara supraveghere adecvata. "Nu e vina stabilimentului ca tinea laolalta nebuni cuminti si furiosi - ci a celor care l-au adus pe Eminescu aici", noteaza Georgescu. Un mister care nu s-a inchis nici azi La mai bine de 130 de ani de la moartea poetului, cazul Eminescu ramane deschis interpretarilor. Unele documente indica o moarte naturala, provocata de boala si complicatii medicale. Altele sugereaza o moarte violenta, ascunsa sub explicatii convenabile. Cert este ca ultimele luni din viata lui Eminescu au fost marcate de izolare, suferinta si tratamente discutabile. Iar imaginea poetului genial, internat intr-un ospiciu si mort in conditii neclare, continua sa provoace emotie si controverse peste tot in societatea romaneasca.