Cultura si divertisment

Acum aproape zece ani, o generatie intreaga de copii de scoala gimnaziala facea o pasiune pentru kendama, jucaria japoneza, din lemn, singura care a reusit, pana acum, sa scoata copiii din online si sa-i reinvete conectarea autentica. Acum, o noua generatie de copii, poate fratii si surorile primilor, descopera jucaria japoneza, care ii invata rabdarea, coordonarea, atentia, concentrarea, ii face sa-si descopere un sanatos spirit de competitie. Bineinteles, copiii le iau la scoala sa se joace cu ele, un nou motiv pentru profesori sa se declare nemultumiti. Un fals sentiment de ingrijorare ("se pot lovi") loveste inspectoratele in cortexul prefrontal, determinand luarea unor decizii prompte: interzicerea jocului, iar, in caz de neconformare, confiscarea jucariei. Valul de interdictii din scoli nu a ramas fara raspuns din partea unei alte zone de profesori. Experti in pedagogie, psihologi apreciaza calitatile jucariei si forta ei de a-i fi scos pe copii din scroll-ul necontrolat in online. Jucaria e atat de fascinanta, incat copiii nu mai simt nevoia sa-si ia telefoanele nici in pauze, atunci cand organizeaza adevarate competitii de kendama. Kendama e interzisa, ghiozdanele de 10 kg - nu Psihologii apreciaza dezvoltarea coordonarii mana-ochi, controlul musculaturii fine, rezistenta la frustrare, sentimentul apartenentei la o comunitate "speciala", iar profesorii desfiinteaza argumentul inspectoratelor sau ale unor directori de scoala care au decis interdictia jucariei, pe motiv ca ar putea sa se loveasca. "Serios? Mai rau ca pixurile (folosite adecvate)? Mai greu ca un ghiozdan de 15 kile aruncat ca o greutate prin clasa?", comenteaza expertul in educatie, Gabi Bartic, pe contul personal de social media. "Copiii-bibelou, perfecti, inexistenti" "Adevarul e ca, in general, copiii deranjeaza in scoli. Ne deranjeaza cand fac galagie (dar nu ne intrebam de ce sunt nesupravegheati si neantrenati in activitati de orice fel). Ne deranjeaza ca sunt energici, ca ne pot verifica, ca pot spune "ma plictisesc". Ne-am dori niste copii-bibelou, cuminti si tacuti, din manualele de pedagogie ale anilor '80. Perfecti, dar inexistenti. De fapt, niciodata-existenti - nici generatia mea nu era prea linistita. Mi-am amintit de primele zile ale lui Filip in gimnaziu, la o scoala noua. El, introvertul, isi adusese cubul Rubik, ca sa aiba ce face in pauze, nu miza prea mult pe incluziune, pare-se. Dupa trei zile, a venit "rugamintea" dirigintelui sa nu-l mai aduca, pentru ca ii deranjeaza pe colegi. Ce-i deranja, oare? Ca putea lovi cu cubul? Sau ca era diferit?". "O ora de gandire" prin poker "Si apoi, alt profesor. Alt film. Scoala de acum. Profesorul de mate i-a gasit (era sa zic prins, dar nimeni nu se ferea - copiii au voie sa se joace) intr-o pauza jucand carti. Poker, dupa regulile lor. Ce a facut? Le-a explicat regulile, a jucat cu ei, i-a invatat probabilitati (ai un as in mana, s-au jucat doi, care e probabilitatea sa mai tragi unul?). A facut, fara sa predea, o ora de gandire", scrie aceasta. O simpla cautare pe Facebook cu termenul "kendama" directioneaza catre o intreaga lume - magazine si parinti incantati de faptul ca, in sfarsit, copiii lor au gasit o jucarie care-i scoate din monitoarele telefoanelor. "Tepusa cu un maner" Kendama e un joc care provine din Europa, dar pe care japonezii l-au adus la rang de arta, format dintr-o tepusa si cupe. Denumirea lui este alcatuita din termenii "tepusa cu un maner" (ken) si "o bila" (tama). O bucata de sfoara prinde kenul de tama (dama) - kendama. Daca, in Romania, jucaria a ajuns sa fie interzisa in multe dintre regulamentele interne ale scolilor, la japonezi, jucaria a ajuns subiect de competitii. ￣20￩￥￧￣ ￣￣￨￣￣￣￣￧￣￣? ￣￣￥￣￣￣￣￣￦￥￣￣￣￣￣?￢￢#￣￣￧ #kendama #20￩￥￧ pic.twitter.com/hiYyaO7RZY - ￣￣￣@￣￣￧￣￣￣￣￣￣￣￧￧￥ (@KendamaTasken) October 13, 2025 Jocul e intalnit in mai multe culturi europene. In Franta se numeste "bilboquet" si era alcatuita dintr-un maner si o singura cupa (era practicat inca de pe vremea regelui Henri al III-lea), iar la britanici se numea "cup-and-ball". In Germania se intalneste jocul "kugelfang", pe acelasi principiu. Redescoperit dupa razboi Jocul era folosit mai ales de baieti, pentru a invata coordonarea dintre mana si ochi, necesare la practica vanatorii. Kendama a intrat in Japonia pe Drumul Matasii si facea deja furori pe vremea dinastiei Edo. Popularitatea jocului a crescut constant, insa a cazut intr-o usoara uitare pe vremea celui de-Al Doilea Razboi Mondial, pentru ca, prin 1960, sa fie redescoperit. Au fost infiintate cluburi de kendama si au fost instituite reguli clare, iar designul jucariei a fost standardizat. Jocul este promovat constant si sunt organizate competitii pe grupe de varsta, in timp ce la noi e interzis.